Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Corabia | Judeţ: Olt | Punct: Sucidava - Celei | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Epoca romană;
La Tène
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Fortificaţii
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Olt
Localitate   Corabia
Comuna   or. Corabia
Punct
Sucidava - Celei
Sector   
Toponim   Sucidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Amon Lucian
Bâciu Florea
Gherghe Petre
Cod RAN    125551.01
Raport Prezentarea sitului1

Amplasarea geografică

Fortificaţia romano-bizantină este situată În cartierul Celei, aparţinând oraşului Corabia, judeţul Olt.

Istoricul cercetărilor

După o perioadă de săpături ne-sistematice întreprinse pe parcursul sec. XIX, primele cercetări ştiinţifice au început în anul 1901, sub îndrumarea lui Gr. G. Tocilescu. Ulterior au fost iniţiate campanii regulate de săpături arheologice, conduse de Dumitru Tudor (între anii 1936-1981), continuate de Octavian Toropu (1982-1995) şi de Petre Gherghe (din 1995, până în prezent).

Starea de conservare. Spaţiul cetăţii este protejat, construcţiile sunt parţial conservate, întregul sit aflându-se în custodia Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Corabia.

Importanţa sitului. Urmele de locuire debutează cu perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului şi continuă până în sec. XVI. Importanţa ştiinţifică este dublată de cea didactică, şantierul găzduind desfăşurarea practicii arheologice a studenţilor de la Universitatea din Craiova.

Obiectivele cercetării

Cercetările arheologice din anul 2001 (campania nr. 59) s-au derulat în perioada 2-14 iulie. Au participat studenţii anului I (de la secţia Istorie, în intervalul 2-6 iulie şi de la secţia Istorie-Limbă şi literatură străină, între 9-14 iulie) din cadrul Facultăţii de Istorie, Filosofie, Geografie a Universităţii din Craiova. Aceştia au fost secondaţi şi de un număr restrâns de lucrători, angajaţi prin convenţie de Universitatea craioveană.

Îndrumarea cercetărilor a fost asigurată de un colectiv condus de prof. univ. dr. Petre Gherghe şi format din lect. univ. dr. Lucian Amon (Universitatea din Craiova), Florea Bîciu şi Mirela Cojoc (director şi respectiv muzeograf, în cadrul Muzeului de arheologie şi etnografie din Corabia).

În afara scopului didactico-aplicativ (studenţii desfăşurând practica arheologică, prevăzută în planul de învăţământ), săpăturile au vizat, sub raport ştiinţific, continuarea cercetărilor în cele două secţiuni (S. I/98, respectiv S. I/99), începute anterior.

Rezultatele cercetării

În secţiunea S. I/98 s-a continuat săpătura pe toată suprafaţa acesteia, urmărindu-se, în paralel, şi clarificarea unor probleme surprinse în campania anterioară şi insuficient lămurite la momentul respectiv.

Astfel, în C 10 am procedat la cercetarea detaliată a amenajării aflate la adâncimea de -0,8 m şi care pare a constitui continuarea (spre S) a zidului locuinţei L. 2/99, din nivelul roman târziu, încadrat între anii 367/369 - 377/3822 (de care a fost separată datorită intersectării cu o secţiune mai veche). Amenajarea are formă patrulateră (0,7 x 0,75 m) şi se păstrează pe o înălţime de 0,3 m, fiind alcătuită din trei rânduri de cărămizi romane fragmentare, legate cu mult mortar. Sub rândul inferior există un strat de mortar (cu grosimea de 0,09 m) conţinând bucăţi de cărămidă sfărâmată şi pietricele. Cărămizile sunt astfel dispuse încât între ele este creat un spaţiu gol, cu secţiunea pătrată (0,2 x 0,2 m). În partea inferioară a acestuia este plasată o porţiune din corpul unei amfore poziţionată vertical, care creează un "canal" cilindric, cu adâncimea de -0,32 m. Fundul amforei lipseşte, iar o porţiune din partea ei inferioară este plasată oblic, dând impresia că acest "canal" coteşte spre S, deschizându-se într-o fosetă săpată în pământ, cu înălţimea de 0,4 m. Din păcate, aceasta este deranjată de o groapă, surprinsă în C10-11. Pe fundul acesteia se găsesc bucăţi mari de stâncă, suprapuse de un nivel compact de arsură (cu grosimea de 0,1/0,15 m) peste care sunt prăbuşite pietre mari, dintre care unele fasonate, şi fragmente de cărămizi provenite, probabil, din suprastructura locuinţei L 2/99. În privinţa rolului amenajării descrise anterior, este dificil a ne pronunţa cu certitudine.

În acelaşi timp, a continuat cercetarea conţinutului gropii menajere Gr. 6/2000 (din C12-13, - 2,2 m) descoperită în campania precedentă şi aparţinând nivelului geto-dacic târziu (sec. I. a. Chr. - I p. Chr.). Groapa are formă de sac, cu gura ovală (1,45 x 0,85 m) şi adâncimea de -0,75 m. În interiorul ei a mai fost descoperită ceramică geto-dacică din pastă grosieră, lucrată cu mâna şi decorată cu brâu alveolat sau crestat, o toartă de căţuie şi un fund de vas, din pastă fină, lucrat la roată. În mod deosebit, reţin atenţia un picior de amforă grecească de tip Thassos (sec. IV-III a. Chr.) şi altul, de tip Sinope, provenite însă din nivelul dacic timpuriu, pe care ea l-a străpuns.

Dintre elementele noi, surprinse prin continuarea adâncirii pe întreaga suprafaţă a secţiunii, precizăm că în C 3-4 (zona unde, la sfârşitul campaniei din anul trecut, intuiam prezenţa, la adâncimea de -1,8 m a unui posibil nivel dintr-o locuinţă romană timpurie distrusă: L. 4/2000), cercetările din acest an infirmă presupunerea noastră. Astfel, o dată cu adâncirea săpăturii, în profilul estic al secţiunii s-au conturat cele două escarpe ale unui şanţ cu pereţii oblici, convergenţi spre partea inferioară, aflată la -2,6 m. Lăţimea maximă a şanţului este de 2,4 m. Conturul său este vizibil şi pe peretele vestic al secţiunii (ca şi în profilele secţiunii alăturate, S. 1/99). În umplutura şanţului au fost descoperite numeroase fragmente de ceramică, cărămizi, olane, ţigle romane - un fragment de ţiglă păstrează doar colţul cartuşului unei ştampile greu de întregit - dispuse haotic bucăţi de calcar cochilifer, oase neprelucrate, un vârf de suliţă din fier, o ţintă de bronz, o lentilă de plumb, o placă patrulateră de bronz, capul unui piron de fier, partea inferioară a unui creuzet cu pereţii interiori vitrificaţi, pe fundul căruia se păstrează o "pastilă" de bronz şi trei monede de bronz, ilizibile (M7-9/2001). Pe fundul şanţului, la -2,4 m este prăbuşită şi o porţiune de zid, păstrată pe două rânduri de cărămizi legate cu mortar. Probabil, şanţul aparţine sistemului medieval de fortificare din interiorul cetăţii romano-bizantine, cercetările viitoare urmând a aduce noi clarificări în acest sens.

În C 1, pe profilul din capătul nordic al secţiunii, s-au conturat urmele unei gropi verticale, cu pereţii paraleli. Ea apare la adâncimea de -1,7 m, are lungimea de 0,70 m şi lăţimea de 0,15 m. Tot în C 1, pe peretele vestic al secţiunii, la -1,25 m, este vizibilă o groapă asemănătoare, cu aceeaşi lăţime şi lungimea de 0,47 m. Ambele reprezintă urmele unor stâlpi de lemn verticali, ce aparţin nivelului roman timpuriu (267/275-364/365 p. Chr.).

În restul secţiunii, continuarea cercetărilor a permis identificarea urmelor a două locuinţe şi a patru gropi menajere, toate aparţinând nivelului geto-dacic târziu.

În C15-16, la adâncimea -2,55 m, apare conturul unei locuinţe de suprafaţă, L. 5/2001, care se continuă şi sub profilul de V. Latura de E, păstrată pe o lungime de aproape 3,5 m, este sinuoasă. Pe suprafaţa locuinţei apar disipate fragmente ceramice geto-dacice (reţine atenţia un fragment de fructieră lucrat dintr-o pastă fină, de culoare roşie, probabil un import grecesc). În colţul nord-estic al locuinţei, la -2,75 m, s-a identificat urma unei vetre de foc (0,5 x 0,5 m).

În C 8-9, la -1,5 m, sub locuinţa romană L. 2/99, se delimitează o suprafaţă ovală, de culoare cărămizie, aparţinând unei alte locuinţe geto-dacice de suprafaţă, respectiv L. 6/2001, care se continuă dincolo de peretele estic al secţiunii. Aprox. în centrul ei apar urmele unei vetre care intră în profilul estic. Ea are aspectul unei platforme lutuite (0,47 x 0,42 m), pavată cu şase pietre de râu, ovoidale, cu diametrele de cca. 0,07 m. Din zona locuinţei provin două fragmente de la un fund de chiup, iar din apropiere (din C7, la -1,67 m) mai multe fragmente ceramice geto-dacice lucrate cu mâna, bucăţi de lipitură cu urme de nuiele şi oase de animale de talie mare.

Groapa 8 (Gr. 8/2001) s-a conturat în C 16, la -2,3 m, în colţul sud-vestic al secţiunii, fiind mai mult o alveolare de formă ovală (0,95 x 0,7 m) cu adâncimea de -0,19 m, care conţine mai multe fragmente ceramice.

Groapa 10 (Gr. 10/2001) a fost descoperită în C 13, la adâncimea de -2,3 m. Diametrul gurii sale a fost surprins doar parţial (0,9 x 0,48 m) deoarece ea intră în peretele estic al secţiunii, iar în partea opusă este intersectată de Gr6/2000, prezentată anterior. Pereţii şi fundul gropii sunt uşor alveolaţi. Ea are adâncimea de -0,8 m şi conţine fragmente ceramice geto-dacice lucrate cu mâna şi la roată, oase de animale mari (unele, tăiate la fierăstrău), oase de peşte şi un nucleu de silex.

Groapa 7 (Gr. 7/2001) a fost surprinsă parţial în C 15, la adâncimea de -2,5 m. Are aspectul unei alveolări cu diametrul maxim de 1,6 m şi adâncimea de -0,15 m. În interiorul său erau depuse câteva fragmente ceramice, solzi şi oase de peşte, cenuşă şi cărbune.

Groapa 11 (Gr. 11/2001) s-a conturat în C 12, la -2,8 m, lângă peretele vestic al secţiunii. Ea are gura ovală (0,5 x 0,43 m), pereţii sunt uşor alveolaţi şi se îngustează spre fund. Adâncimea maximă este de -0,4 m. Conţine pigmenţi de cărbune, puţine oase de animale (bovine), fragmente ceramice, dintre care se remarcă unul, realizat dintr-o pastă fină lucioasă, de culoare neagră, decorat cu buton în formă de şa.

Nivelul geto-dacic timpuriu (sec. IV/III-II a. Chr.) a fost atins în C 15. Aici, sub podina locuinţei L. 5/2001, la -2,9 m s-a conturat o groapă, (Gr. 9/2001), cu gura ovală (1,6 x 1,05 m), care intră sub peretele vestic. În interiorul ei, pe lângă urme de cărbune, cenuşă, fragmente de lutuială, apar numeroase piese provenind de la un chiup realizat dintr-o pastă fină şi decorat prin impresiune cu mici rozete.

În a doua secţiune, S. I/99, s-a continuat cercetarea gropii 2 (Gr. 2/2000) descoperită în nivelul roman târziu, la sfârşitul campaniei precedente, în C 12. În interiorul acesteia au mai fost evidenţiate numeroase oase neprelucrate (aripă de gâscă sălbatică, mandibulă de ştiucă, un maxilar de ovi-caprină) fragmente de ţigle şi cărămizi, un capac de pahar din sticlă şi un fragment de opaiţ cu decor perlat.

În cadrul nivelului roman timpuriu au fost observate urmele a două locuinţe şi ale unei gropi menajere.

Locuinţa L. 3/2001 a fost surprinsă în C 1/2, la adâncimea de -1,6 m. Pe un strat de pământ de culoare cărămizie, conţinând pigmenţi de cărbune şi cenuşă, care se întinde pe o lungime de cca. 4 m şi ocupă toată lăţimea secţiunii, s-au descoperit o ţiglă întreagă, spartă pe loc, bucăţi de la alte ţigle, olane şi câteva fragmente ceramice, unele provenite de la o oală mare (cu pasta de culoare cenuşie, decorată pe umăr cu trei linii paralele incizate), un fragment de castron, lucrat la roată, din pastă castanie, prevăzut cu o toartă ornamentată în exterior cu incizii şi o greutate de plasă pentru pescuit.

Locuinţa L. 4/2001 a fost surprinsă parţial în C 10/11, la -2,3 m, ea continuând dincolo de peretele vestic al secţiunii. Pe o suprafaţă cu lungimea de 2,75 m apare un strat de pământ galben, cu grosimea de 0,25/0,3 m. Deasupra acestuia au fost descoperite fragmente de ţigle şi cărămizi, unele cu urme de ardere secundară, pietre trecute prin foc, un lemn de stejar ars parţial, oase de animale mari, toate calcinate, fragmente ceramice specifice sec. al IV-lea.

În C 2, la -1,7 m, se conturează o groapă menajeră, improvizată, de formă dreptunghiulară Gr. 6/2001, care intră în profilul vestic al secţiunii. Lungimea acesteia este de 1 m, lăţimea (până în profil) de 0,5 m, iar adâncimea de -0,48 m. Pe lângă fragmente de cărămizi şi cărbune, conţine un fund de amforă şi alte urme ceramice. Prin poziţia ei, aparţine locuinţei L. 3/2001.

În nivelul geto-dacic târziu apar urmele a trei gropi menajere.

Groapa 4 (Gr. 4/2001), în C 11, la -2,1 m, se profilează pe peretele estic al secţiunii. Are formă ovală, cu diametrul gurii de 0,7 x 0,75 m şi o adâncime de aproximativ -0,5 m. Conţine cenuşă, solzi de peşte, fragmente ceramice etc.

Groapa 5 (Gr. 5/2001) a fost surprinsă pe peretele de E, în dreptul ţăruşului nr. 12, la -2,2 m. Ea are formă ovală (0,4 x 0,5 m) şi conţine oase de erbivore şi de peşte, fragmente ceramice.

În C 8, la cca. -2,4 m, apare doar marginea unei alte gropi, Gr. 9/2001, care se continuă dincolo de profilul vestic. În interiorul ei (cercetat parţial), alături de cenuşă şi resturi de lipitură, s-a descoperit partea inferioară a unei oale lucrate cu mâna, decorată cu butoni circulari şi brâu alveolar, cât şi un fragment provenit de la un vas mare de provizii.

Nivelului dacic timpuriu pare a-i aparţine groapa 8 (Gr. 8/2001), din C 10, la -2,9 m. Diametrul gurii măsoară 1,5 x 1,1 m. Pereţii sunt aproape verticali, fundul orizontal, iar adâncimea sa este de 0,40 m. În interiorul ei au apărut fragmente de cărbune, oase de animale şi probabil, resturile putrezite ale unui fragment de ţesătură.

Obiectivele campaniei viitoare. Ne propunem încheierea cercetării în secţiunile S. I/98 şi S. I/99 (nivelul geto-dacic timpuriu) şi deschiderea unor noi secţiuni, amplasate spre V faţă de cele precedente.
Rezumat Les recherches de l'an 2001 ont permis d'ajouter des nouvoux informations sur les traces des habitations de la pérriode dacique précoce (IVe/IIIo-IIo s. a. JC) et tardive (Ie s. a. J. C. -Ie s. J. C.) ainsi du pallier romain précoce (267/275 - 364/365) et tardif (367/369 - 377/382).

Aussi, on a découvert des objects céramiques des autres, en métal, en os et en verre.
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Pentru detalii, vezi si Cronica cercetarilor arheologice din România. Campania 2000, 2001, Bucuresti, 2001, p. 72-75.

2. În privinta datarii nivelurilor de locuire, vezi O. Toropu, P. Gherghe, Fl. Bâciu, în: Analele Universitatii Craiova, An I, 1, 1996, p. 9.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu