Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Criş | Comuna: Daneş | Judeţ: Mureş | Anul: 1998

Anul   1998
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mureş
Localitate   Criş
Comuna   Daneş
Punct
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    116518.02
Raport Reluarea cercetărilor arheologice de la castelul din satul Criş, după aproape un sfert de secol de la cele precedente, a fost impusă de importanţa cu totul deosebită a fortificaţiei medievale şi moderne care înfăţişează trecerea de la locuinţa fortificată cu turn-locuinţă la castelul renaşterii târzii transilvane cu turnuri bastionare, precum şi de necesităţile restaurării şi revitalizării monumentului istoric.
Campania de săpături arheologice din 1998 s-a desfăşurat între 15 şi 30 iunie, forţa de muncă fiind finanţată de către Ministerul Culturii.
S-au trasat un număr de şapte casete şi o secţiune arheologică, care urmăreau stabilirea parametrilor de utilizare a turnului bastionar de nord-vest, raportul dintre locuinţa fortificată cu turn circular din secolele XV-XVI şi incinta bastionară modernă, sistemul de aducţie şi evacuare a apei din castel şi, mai ales, începuturile fortificării botului de deal pe care se află astăzi castelul.
Secţiunea practicată în turnul bastionar de nord-vest a evidenţiat nivelele de fundare şi pardosire cu cărămizi de la parterul construcţiei, dovedind prin materialul arheologic şi mai ales prin fragmentele de cahle descoperite că acest turn bastionar a fost folosit şi deci terminat. Astfel încât, deopotrivă cu studiul epigrafic şi de parament cercetarea arheologică a demonstrat că fortificaţia bastionară modernă a avut un plan prestabilit finalizat între anii 1674-1685.
Casetele practicate între colţul nord-vestic al locuinţei fortificate şi zidul incintei bastionare au pus în evidenţă fundaţiile unui zid care lega cele două construcţii, creând o curte dreptunghiulară între ele, pavată, la prefacerea din anii 1674-1685, cu cărămizi hexagonale. După vechi documente iconografice, zidul de nord al curţii, ale cărui temelii s-au descoperit, susţinea la partea sa superioară întoarcerea drumului de strajă de la latura vestică a incintei bastionare către podul vechii locuinţe fortificate, asigurând astfel şi o compartimentare a apărării în interiorul castelului.
Casete arheologice săpate în interior, în curtea principală a fortificaţiei au scos la lumină porţiuni din marele canal de evacuare a apelor din castel, canal larg şi adânc de 0,40 - 0,50 m, construit din mari lespezi de piatră şi cărămizi.
Descoperirea cea mai importantă rămâne însă a celei mai vechi fortificaţii din zonă (secolul XIV) nepusă în evidenţă până acum, cu o curtină în traseu uşor curbat, surprinsă la interior, lipită - pe latura de nord a incintei bastionare, apoi traversând latura de vest a acesteia, întreptându-se spre monticule pe care este edificiul de cult actual. Totodată, s-au descoperit temeliile unei construcţii legată de acest vechi zid de incintă, construcţie reamenajată şi refolosită în secolele XV-XVI, ruinată în secole XIX-XX.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu