Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului) | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealul Grădişte | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca   Latene; Preistorie; 
Perioade   La Tène
Categorie   Apărare (construcţii defensive); Domestic; 
Tipuri de sit   cetate; aşezare civilă; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului)
Comuna   Orăştioara de Sus
Punct   Dealul Grădişte
Sector   
Toponim   Sarmizegetusa Regia
Colectiv   Ioan Glodariu - responsabil, Gelu Florea - responsabil sector, Liliana Suciu (UBB Cluj), Eugen Iaroslavschi - responsabil sector, Gabriela Gheorghiu - responsabil sector (MNIT), Adriana Pescaru, Cristina Bodó (MCDR Deva).
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
 Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Persoane implicate  Cristina BODÓ, Gelu FLOREA, Gabriela GHEORGHIU, Ioan GLODARIU, Eugen IAROSLAVSCHI, Adriana PESCARU, Liliana SUCIU
Cod RAN    90937.01
Raport Cercetările arheologice din anul 2001 au continuat săpăturile anterioare şi s-au concentrat în două sectoare: pe Platoul cetăţii şi în aşezarea civilă.

Pe Platoul cetăţii s-a urmărit completarea cercetărilor anterioare care doar l-au secţionat. În acest an săpăturile au continuat în sistem covor lângă şi în completarea celor mai vechi şi au fost trasate o secţiune şi o suprafaţă.

S. I/2001, paralelă cu S. I/2000, a avut 12 x 2 m. Stratigrafia (de sus în jos) este următoarea: 1 - humus actual, gros de 0,1/0,15 m; 2 - umplutura romană a platoului, cu grosimea variabilă de la 0,2/0,3 m; 3 - umplutura dacică a platoului, groasă de la 0,2/0,4 m; 4 - pământ virgin cu o grosime ce variază între 0/0,5 m; 5 - stânca nativă, care n-a fost nivelată în nici un loc.

Ca observaţii generale s-a constat că: 1. că nivelarea romană (nivelul II) a deranjat-o pe cea dacică (nivelul I), astfel încât materialele arheologice (mai ales ţigle, cărămizi şi ceramică au fost găsite adesea împreună); 2. nici în nivelul roman şi nici în cel dacic nu s-au descoperit urme de pari, stâlpi sau pietre aranjate de aşa manieră încât să se poată reconstitui, cel puţin parţial, forma barăcilor care au funcţionat în ambele niveluri. Petele de pământ ars erau superficiale şi aveau contur neregulat.

Descoperiri: fragmente de ţigle şi cărămizi dacice şi romane, împreună cu un bloc de calcar şi mici lespezi de micaşist, toate în poziţie secundară; ceramica şi ea tot fragmentată şi amestecată era însă deranjată, câtă vreme imediat sub humus-ul actual au apărut numai fragmente de vase romane. Dintre celelalte descoperiri menţionam obiecte de fier (belciuge, armături, o cheie romană, cuie, piroane, o apărătoare de gură de foale, un cosor şi o fibulă puternic profilată), din sticlă (fragmente de sticlă presată şi de geam, patru unguentarii fragmentare) şi două monede (una de la Traian).

Suprafaţa de 6 x 3 m a fost orientată SV-NE în funcţie de fagii existenţi. Stratigrafia acesteia (de sus în jos) este următoarea: 1. humus-ul actual, gros de 0,1 m; 2. nivelul II de amenajare, roman, gros de 0,3/0,7 m; 3. alveolare ce ajunge până la stâncă şi la nivelul următor, aparţinând tot nivelului II; 4. nivelul I, dacic, prezent numai între m .1 - 3 şi 5. stânca nativă.

Descoperiri: materiale de construcţie (fragmente de ţigle şi cărămizi, cuie şi piroane), ceramică romană şi dacică (inclusiv două fragmente pictate), un fragment dintr-o râşniţă dacică, un vârf de lance şi un călcâi de lance, o toartă fragmentară de la o butelie de sticlă.

În aşezarea civilă săpăturile au vizat două terase şi altele au fost sondate. Pe Terasa cu cercuri, cercetată şi în anii precedenţi, s-a constat că săparea ei în sistem covor este inutilă şi, ca urmare, suprafaţa nesăpată până acum a fost sondată în tablă de şah. Descoperirile s-au redus la o vatră de pământ ars superficială şi fragmente ceramice dacice disparate. S-a recuperat un cerc de roată din fier aruncat pe pantă de căutătorii de comori.

Pe Terasa cu brazi, tot în funcţie de copaci, s-au trasat două secţiuni: S. II/2001 şi S. III/2001 şi două casete (1 şi 2) adiacente la S. III/2001, toate orientate N-S.

Stratigrafia este practic aceeaşi în toate cele patru, cu particularităţi nesemnificative şi care vor fi menţionate. De sus în jos situaţia se prezintă astfel: 1. humus-ul actual, gros de 0,1 m; 2. strat de cultură, gros de la 0,3/0,5 m şi 3. stânca nivelată la orizontală. Este pentru prima oară la Grădiştea de Munte când, în afara patului zidului dacic, s-a constat o nivelare masivă la orizontală a stâncii native.

S. II/2001 de 12 x 2 m a fost trasată la baza pantei ce urcă spre terasa superioară. Încă de sub humus-ul actual s-au găsit foarte multe ţigle şi olane (majoritatea se masau între m. 8 -12) şi ici-colo câte un fragment de ceramică dacică.

În S. III/2001 de 13 x 2 m, trasată la 8 m V de precedenta, lipseau fragmentele de ţigle şi olane. În schimb, în m. 8, pe stânca nivelată s-au găsit două blocuri de calcar, iar în m. 1-7 numai ceramică dacică, între care fragmente de la un chiup cu buza în trepte, de la un capac şi de la un vas cu coaste. Tot în jumătatea de N a secţiunii (m. 1-7) s-au găsit fragmente de calcar trecute prin foc, iar în m. 4-5 o scobitură în stâncă era asemănătoare unui jgheab larg de 0,15 m şi lung de 1,2 m (pentru o bârnă ?).

Între cele două secţiuni, în afara stâncii nivelate şi a fragmentelor dacice sporadice se remarcă o altă scobitură în stâncă în caseta 1 (m. 2,5/5,3 - numerotarea metrilor ca în S. III/2001) în care s-au găsit bucăţi de calcar trecute prin foc şi patru piroane.

Săpătura trebuie continuată pe terasă (s-a cercetat doar capătul ei de N) dar, din descoperirile de până acum, rezultă că acolo a existat o construcţie dacică distrusă aproape integral de romani. Fragmentele de ţigle şi de olane au căzut de pe terasa superioară şi sunt foarte mici din pricina exfolierii micaşistului de la baza terasei superioare.

Tot cu prilejul funcţionării şantierului s-a constat împânzirea Dealului Grădiştii (locul Sarmizegetusei Regia), a Feţelor Albe şi a Meleii cu gropile făcute de căutătorii de comori, care au aruncat piesele de fier, mai rar de bronz. "Pieptănând" cele trei situri adesea s-a putut localiza provenienţa pieselor aruncate în jurul gropilor şi s-a constat că "depozitele" de fier şi de unelte au fost ascunse de daci în buza teraselor (întocmai ca la Căprăreaţa, unde s-a cercetat un mare atelier metalurgic de-acum bine cunoscut). Cantitatea şi diversitatea pieselor "recuperate" este impresionantă.

Conservări se fac la monumentele descoperite până acum în zona cetăţii şi a zonei sacre. Descoperirile sunt publicate în articole axate pe categorii de monumente şi de artefacte. Cele mai recente date de ansamblu asupra zonei se găsesc în: I. Glodariu, Addenda aux "Points de repere pour la chronologie des citadelles et des établissements daciques des Monts d’Orăştie", AMN, 32/1, 1995, p. 103-118; I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu-Pescaru, Florin Stănescu, Sarmizegetusa Regia - Capitala Daciei Preromane, Deva, 1996.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu