Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetate | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca bizantină
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare deschisă;
Fortificaţii
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Isaccea
Comuna   or. Isaccea
Punct
Cetate
Sector   
Toponim   Noviodunum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Aparaschivei Dan
Baumann Victor-Heinrich
Lockyear Kris
Mănucu-Adameşteanu Gheorghe
Popescu Adrian
Stănică Aurel
Cod RAN    159696.05
Raport În ultimii ani, cetatea Noviodunum a redevenit o importantă staţiunea arheologică pe limes-ul dunărean. După ce în anii 1995 - 1997 a fost cercetată aşezarea civilă din marginea de SE a cetăţii romano-bizantine şi a fost secţionat valul III, cel mai apropiat de zidul fortificaţiei de piatră, din anul 1997 a început cercetarea în cetate, prin degajarea unui turn avansat de formă rectangulară.

În conformitate cu proiectul de cercetare arheologică aprobat de Ministerul Culturii şi Cultelor, în anul 2001 săpăturile arheologice au urmărit în primul rând degajarea laturilor de E, de V şi de S ale Turnului Mare. În acest scop au fost deschise două secţiuni noi CT. VII pe latura estică a turnului şi CT. VIII pe latura vestică. Aceste secţiuni au permis evidenţierea aspectului exterior al zidurilor laterale ale turnului şi a celui de incintă.

În cele două secţiuni laterale, atât la E - în CT. VII, cât şi la V - în CT. VIII, la adâncimi cuprinse între -2,5 m, de pe colţul de SE al turnului şi -3,9 m, de pe colţul de SV al turnului, s-a dat peste resturile paramentului iniţial al zidului de faţadă. Acest parament este construit în tehnica opus quadratum, din blocuri mari, rectangulare, de calcar. Mult mai bine păstrat, colţul de SV prezintă două plinte exterioare, realizate în aceeaşi tehnică. Acelaşi sistem constructiv îl întâlnim şi la intrarea în turn, a cărei latură vestică a fost surprinsă încă din campania anului 1998 şi, de asemenea, în elevaţia pilonilor mediani, a celui degajat în CT. II, în 1999, şi în actuala campanie, celui din CT. III.

Prin eliminarea pământului şi degajarea turnului pe cele trei laturi, s-au surprins porţiuni din faţada zidului de incintă romano-bizantin. Se observă că acesta este executat din blochete de piatră zidite cu mortar de var care întrebuinţează cărămida pisată şi care, în partea superioară, alternează cu şiruri de cărămizi. Săpăturile au stabilit existenţa mai multor faze constructive la zidurile Turnului Mare al cetăţii romano-bizantine şi a unor intervenţii care, cel puţin la nivelul epocii justiniene, au modificat structural şi funcţional această adevărată fortăreaţă-avanpost de pe latura de SE a cetăţii.

În spaţiul interior al turnului, ca şi în zona din imediata vecinătate nordică a acestuia s-a urmărit extinderea, atât pe orizontală, cât şi pe verticală, a săpăturilor, în scopul eliberării unor suprafeţe cât mai mari, prin eliminarea unui volum cât mai mare de depuneri arheologice. În acest scop, au fost executate secţiunile CT. VI, paralelă cu CT. I, şi CT. IX, paralelă cu CT. II.

Secţiunea CT. III, executată pe centrul turnului, secţiune în care în 1998 a fost descoperită intrarea în turn, a fost adâncită în 2001 până pe nivelul IX, nivel de construire al turnului, situat aici la -4,16 m adâncime. În actuala campanie, în caroul 4 a fost scos la lumină cel de-al treilea pilon central, construit pe zidul median transversal. Partea superioară a pilonului este realizată din şiruri de cărămizi, pilonul fiind construit din blocuri mari de calcar, pe un soclu cu margini teşite, aşezat pe o bază dreaptă. Prezintă două refaceri succesive şi o distrugere definitivă pe nivelul III, ultimul nivel romano-bizantin de funcţionare a turnului.

Secţiunea CT. VI, de 3 m lăţime, situată în imediata vecinătate răsăriteană a secţiunii CT. III, a fost adâncită până pe nivelul IV, nivel din sec. VI p. Chr., surprins la adâncimea de -3,85 m (în dreptul zidului de incintă). Acest nivel, pe care, între zidul de incintă şi zidul median, se află un strat gros de 10-12 cm de grâu carbonizat şi bârne de lemn arse, este puternic afectat de arsură, situaţie valabilă de altfel şi în CT. III. Din nivelul constructiv şi din nivelarea arsă de sub el au fost scoase fragmente de colonete realizate din piatră şi mortar, evidenţiind o amenajarea importantă în dreptul pilonului central, anterioară nivelului IV. Nivelul IV este despărţit de ultimul nivel romano-bizantin - nivelul III, printr-o nivelare de numai 0,2 m grosime, peste care se află un strat de moloz gros de 0,65 m, strat care acoperă resturile pilonului central, a cărei elevaţie de cărămidă este întâlnită în dărâmătură. Din stratul de dărâmături au fost recoltate câteva fragmente de profile de oale, lucrate grosolan cu mâna, care îşi găsesc analogii în ceramica slavă de tip Monteoru.

În zona de V a turnului, în CT. V, au fost reluate cercetările din 1999, oprite pe nivelul stilobatului median, considerat nivelul IX. Din marginea sudică a acestuia, în anul 2001, terenul a fost adâncit prin executarea unei secţiuni transversale până la talpa plintei de construcţie a zidului de V al turnului şi a stilobatului median, situată la adâncimea de -5 m. Sub această adâncime, la -5,25 m (adâncime raportată la înălţimea zidului de V), s-a dat de loess. De la nivelul IX al stilobatului şi până la loess, un strat de peste 0,8 m grosime reprezintă stratul de cultură roman timpuriu din care au fost recoltate numeroase materiale ceramice specifice sec. I - III p. Chr.

Secţionarea longitudinală a Turnului Mare, aproximativ în zona sa centrală, cea mai înaltă a promontoriului, datorită prezenţei unui segment de zid medieval, a permis stabilirea unor noi repere cronologice.

Zidul de incintă romano-bizantin este astupat de un strat gros de pământ de cca. 1,5 m, adus din aşezarea romană timpurie, strat care conţine numeroase fragmente ceramice, fragmente de sticlă, obiecte os, metale şi monede din sec. I - III p. Chr. Sub acest strat de pământ purtat se întâlnesc două niveluri medievale din sec. XI. Cel dintâi nivel de locuire medievală (N. II) suprapune dărâmătura de moloz şi de cărămizi a ultimului nivel romano-bizantin. Primul nivel medieval este situat între adâncimile de -2,5/-3 m şi are o culoare gri-cenuşie, pe alocuri cu urme de pământ ars. Ultimul nivel medieval este marcat de locuinţe semiîngropate care suprapun direct şi uneori distrug zidurile Turnului Mare.

Cele mai vechi monede, care datează începuturile acestui nivel în prima jumătate a sec. XI, sunt emisiuni Vasile II - Constantin VIII. Segmentul de zid de incintă medievală, care apare în plan vertical pe latura de N a turnului, este aşezat pe structura păstrată a zidului de incintă romano-bizantin. Construcţia sa încheie istoria Turnului Mare. El perforează stratul de nivelare masivă care acoperă locuirea din sec. XI pe întreaga suprafaţă a turnului. Rolul său pare să fie acela de a exclude din sistemul defensiv al cetăţii acest turn care, datorită distrugerilor provocate în cursul sec. XI, îşi pierduse orice importanţă strategică.

Că avem de-a face cu o acţiune de acest gen, ne-o dovedesc situaţiile arheologice din secţiunea CT. VIII, unde a fost excavat colţul de NV al Turnului Mare. În această zonă, sub stratul de moloz, rezultat din distrugerea zidului de incintă şi a laturii de V a turnului, au fost descoperite două niveluri de locuire medievală din sec. XII - XIII, la -2,95/-3,5 m adâncime, ambele niveluri sprijinite pe zidul de incintă. Aceste descoperiri atestă că, zidul de incintă a continuat să funcţioneze, cel puţin până în sec. XIV.

În interiorul cetăţii, primele şase niveluri aparţin epocii medievale. Secţiunea magistrală CT. I a fost adâncită în carourile 6 - 7 până la -3,9 m (adâncime luată în dreptului m 24). În campania anterioară, această zonă a fost eliberată parţial de stratul medieval până la adâncimea de -3,1 m în caroul 6 şi -2,6 m, în caroul 7. Ultimul nivel romano-bizantin din cetate - nivelul VII, se află la -3,3 m, în caroul 6 şi la -2,8 m în caroul 7, fiind marcat de un cuptor-pietrar de formă aproximativ pătrată, la mijlocul caroului 7, de un fragment de zid în continuarea "pietrarului" spre NE şi de o bază de coloană la E. Nivelul 7 este acoperit de un strat gros de nivelare medievală, executată cu pământ galben purtat. La -3,9 m adâncime, a fost surprins nivelul X, marcat de fragmentele unei podele de mortar, de pe care au fost culese materiale ceramice, obiecte metalice, sticlă şi două monede din sec. IV p. Chr.

Turnul în care s-au desfăşurat în ultimii ani cercetările arheologice, în urma cărora au fost realizate şi observaţiile noastre ştiinţifice, se prezintă ca o veritabilă fortăreaţă, fiind o dovadă incontestabilă a puterii şi importanţei strategice a cetăţii Noviodunum - principală staţiune a flotei moesice Classis Flavia Moesica. Turnul are o anvergură de 31,4 m şi avansează în exterior pe o lungime de 16,3 m, suprapunând în interior o suprafaţă de 25 m x 9 m, respectiv 225 m.p. Structura sa interioară prezintă un şir transversal de patru piloni rectangulari, construiţi din piatră şi cărămidă pe un stilobat median, piloni care susţineau, probabil, la diferite nivele, platformele de lemn necesare apărătorilor în caz de asediu. Pilonii sunt realizaţi pe un bazament înalt din piatră de carieră prinsă cu mortar de var, peste care sunt aşezate blocuri din calcar, în tehnica opus quadratum. Partea superioară a pilonilor este realizată din zidărie de cărămidă. Singurul pilon care a păstrat toate aceste elemente este cel descoperit şi cercetat în 2001 în secţiunea CT. III, secţiune în care, în anul 1997, a fost descoperită şi intrarea în turn, realizată în aceeaşi tehnică - opus quadratum. Stilobatul care susţinea arhitectura interioară a turnului are o lăţime de 1,9 m şi este construit, ca şi bazamentul pilonilor, din piatră de carieră legată cu mortar de var. A fost amplasat într-un strat de cultură roman timpuriu, strat care a fost secţionat, atât la E în CT. I, cât şi la V, printr-o secţiune transversală la baza stilobatului, în CT. V. Ceramica, respectiv cele mai târzii tipuri, ca, de exemplu, amfora cu gât cilindric şi toarte supraînălţate de tip 2 Kapitän 1972, descoperită în CT. V, ca şi cele mai recente emisiuni monetare de la împăraţii Aurelianus (270 - 275 p. Chr.) şi Maximianus Herculius (295 - 305 p. Chr.) descoperite în CT. I, relevă momentul ante quem al construirii Turnului Mare. Construit, aşadar, la începutul sec. IV pe latura de SE a cetăţii, Turnul Mare de la Noviodunum prezintă similitudini pe limes-ul dunărean, în nordul Bulgariei la Iatrus, unde, turnul mare al cetăţii respective, situat pe frontul de S, are aproape aceleaşi dimensiuni şi o structură internă asemănătoare (cf. K. Wachtel, Limes 9, 138).

În Turnul Mare de la Noviodunum au fost identificate nouă niveluri de locuire, numerotate deocamdată de sus în jos. Primele două aparţin sec. XI bizantin, următoarele VII, sec. IV - VI p. Chr. Nivelul IX este nivelul stilobatului şi primul nivel romano-bizantin. Nivelul VIII poate fi încadrat, după descoperirile numismatice din 1997 şi 1999, din CT. I şi CT. II, în a doua jumătate al sec. al IV-lea p. Chr. Nivelul VI - primul nivel romano-bizantin puternic incendiat, este marcat de un grup de chiupuri, amplasate spre zidul de faţadă: două descoperite în CT. II în 1998 şi alte patru descoperite în 2001 în CT. III.

Pe baza tipologiei ceramicii (fragment farfurie tip XV Murighiol; fragment de ceaşcă tip V Kuzmanov - tip II Murighiol, cf. Fl. Topoleanu, Ceramica romană şi romano-bizantină de la Halmyris, Tulcea 2001, 57, nr. 81 - 83, pl. 9; nr. 209 - 210, pl. 24), nivelul VI de la Noviodunum poate fi încadrat cronologic la sfârşitul sec. V şi începutul sec. VI p. Chr.

Materialul amforic recoltat în CT. II dintr-o groapă provenită din nivelul VI prezintă fragmente tipice de la exemplare pontice din sec. V p. Chr. Următoarele trei niveluri, ca şi nivelul VI, sunt puternic incendiate şi sunt amplasate pe un strat gros de dărâmături, suprapus de un strat de nivelare din pământ galben, din care a fost realizată şi podeaua. Curăţarea dărâmăturilor de pe nivelul IV, pe podeaua căruia, la N de şirul de piloni aşezaţi pe stilobat, se afla un strat subţire de grâu carbonizat, a permis observaţia, conform căreia, în perioada respectivă turnul era întrebuinţat parţial pentru depozitarea cerealelor. De o parte şi de cealaltă a intrării în turn s-au găsit resturile unor magazii cu pereţii construiţi din paiantă, sprijinite la N de zidul de incintă. Nivelul IV prezintă pe axul stilobatului, între piloni, bârne şi fragmente de lemne carbonizate provenite, aşa cum aminteam mai sus, din amenajarea interioară a turnului. Nivelul IV este prin excelenţă un nivel din prima jumătate a sec. VI p. Chr. De altfel, descoperirea pe acest nivel a trei monede, emisiuni de la împăratul Justinian din anii 527 - 538 p. Chr. (în CT. I, C. 3, CT. II, C. 2 şi CT. III, C. 5-6) ne scuteşte de alte comentarii.

Nivelul III reprezintă ultima perioadă de folosire a turnului în epoca romano-bizantină. Nivelul, ars şi bulversat, este acoperit de un strat masiv de dărâmături incendiate în care materialul arheologic este foarte redus. Descoperirea ceramicii slave în dărâmătura ultimului nivel romano-bizantin reprezintă confirmarea arheologică a prăbuşirii de facto a limes-ului nord-scythic, respectiv a cetăţii Noviodunum, la sfârşitul sec. VI sau în primii ani ai sec. VII p. Chr.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu