Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Capul Dolojman - Insula Bisericuţă | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca bizantină;
Epoca greacă
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Cetate;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Jurilovca
Comuna   Jurilovca
Punct
Capul Dolojman - Insula Bisericuţă
Sector   
Toponim   Argamum, Orgame
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ailincăi Sorin Cristian
Apostol Virgil
Bâlici Ştefan
Lungu Vasilica
Mănucu-Adameşteanu Mihaela
Mărgineanu-Cârstoiu Monica
Miriţoiu Nicolae
Oanţă-Marghitu Rodica
Oţa Liana Loredana
Topoleanu Florin George
Vizauer Iulian
Cod RAN    160653.02 160653.03
Raport Sectoarele vizate de săpăturile arheologice din anul 2001 au fost:

-Incinta Greacă (resp. Mihaela Mănucu Adameşteanu, IAB)

-Faleză E (resp. Mihaela Mănucu Adameşteanu, IAB)

-Central: Bazilica II, Bazilica I şi Poarta Mare (resp. F. Topoleanu, ICEM Tulcea)

-V - intervalar (resp. Lians Oţa, IAB)

-Extra muros (resp. Mihaela Iacob, ICEM Tulcea)

-Necropola tumulară greacă (resp. Vasilica Lungu, ISSEE Bucureşti)

-Insula Bisericuţa (resp. F. Topoleanu, ICEM Tulcea)

-Relevee şi secţiuni de arhitectură, studiu al tehnicilor de construcţie şi al evoluţiei urbanistice a sitului în antichitate (resp. arh. Monica Mărgineanu Cârstoiu (IAB)

Săpăturile din programul de cercetare al anului 2001 au fost finanţate de Serviciul de Arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, care a încheiat contracte cu fiecare din instituţiile partenere la cercetarea sitului arheologic Orgame/Argamum.

Totodată s-a iniţiat o cercetare arheologică interdisciplinară, în colaborare cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geo-Ecologie Marină (GeoEcoMar), în scopul obţinerii de precizări referitoare la evoluţia geomorfologică a sitului din antichitate până în prezent (prin sondaje seismo-acustice realizate pe lacul Razelm) şi al identificării caracteristicilor paleoambientale ale zonei (geologie, morfologie, seismicitate specifică, hidrologie, evoluţie climatică etc.) în perioada vieţuirii antice la Capul Dolojman. Cercetările s-au finalizat în două rapoarte scrise, conţinând un set de informaţii primare cu privire la tematica abordată, detalierea diverselor aspecte urmând a fi realizată prin cercetări de profil. Cele două cercetări au fost finanţate de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Serviciul de Arheologie. Cele două rapoarte vor fi publicate integral.





Sector: Faleza E şi Incinta greacă



Colectiv: Mihaela Mănucu-Adameşteanu - responsabil sector, Monica Mărgineanu Cârstoiu (IAB), Rodica Marghitu-Oanţă (MNIR), Sorin Ailincăi (ICEM Tulcea), Nicolae Miriţoiu (IA Bucureşti), Ştefan Bîlici (UAIM Bucureşti), Virgil Apostol (MNIR) şi studenţii: Trăuşan Radu, Oprea Ionuţ, Odăgescu Ştefan (UAIM Bucureşti), Anca-Cristina Dan (Facultatea de Limbi Clasice, Univ. Bucureşti), Shevaun Fergus (Univ. Durham)



Sectorul incinta greacă



Săpăturile arheologice din sectorul "Incinta greacă" au continuat cercetarea traseului sudic al zidului de apărare a oraşului grec şi identificarea urmelor acestuia pe latura de S a Capului Dolojman. Reamintim că vestigii atribuite fortificaţiei greceşti au fost surprinse anterior de Maria Coja de-a lungul falezei estice a Capului Dolojman, cronologia sa îmbrăcând intervalul dintre sfârşitul sec. V a. Chr. şi sfârşitul sec. IV a. Chr. Reluarea investigaţiilor la acest obiectiv a fost impusă de starea de conservare precară a vestigiilor deja identificate şi de nevoia confirmării existenţei, cunoaşterii traseului, tipologiei şi determinării perioadei de funcţionare a fortificaţiilor aşezării greceşti. Aceste informaţii pot fi relevante pentru determinarea tipului de locuire şi de organizare a spaţiului, a evoluţiei relaţiei topografice dintre aşezare şi necropolă, precum şi în evaluarea statutului politic al aşezării.

Pornind de la rezultatele campaniilor de săpături anterioare, cercetarea din anul 2001 s-a desfăşurat sub forma unui sondaj având dimensiunile de 20 m x 2 m (SIG 003). SIG 003 este amplasat la 20 m V de SIG 001, fiind perpendicular pe panta accentuată a reliefului actual (diferenţa de nivel între capătul de N şi capătul de S al tranşeei: 5,25 m). Dincolo de confirmarea stratigrafiei observate în sondajele precedente, cu accidentele datorate alunecării straturilor de-a lungul pantei (evidentă şi în profilul secţiunii SIG 003), nu au fost surprinse alte structuri construite cu excepţia unei fundaţii de zid, apărută la adâncimea de -1/-1,5 m, realizată din plăci şi bolovani de calcar sumar fasonaţi, având ca liant pământul galben. Zidul, al cărui traseu urmăreşte direcţia E-V, are lăţimea de ± 3 m (măsurabilă în prezent 2,8 m) şi se păstrează pe o înălţime de cinci-şase asize amenajate în retragere (0,5/0,7 m). El este suprapus de un şanţ (?) de demantelare a cărui atribuire cronologică rămâne dificilă, întrucât se conturează imediat sub vegetalul actual, în condiţiile în care panta accentuată a favorizat permanent spălarea straturilor superficiale. Atât la N, cât şi la S de traseul confirmat al zidului, la adâncimi variind, în funcţie de pantă, între -0,5 m şi -1 m, sunt risipiţi bolovani având acelaşi aspect cu cei utilizaţi la edificarea acestuia, ceea ce, eventual, ar putea sugera nivelul său de construcţie. Corelarea observaţiilor din teren, stratigrafice, studiul detaliat al inventarului arheologic recoltat, constând în fragmente ceramice atribuibile epocilor arhaică (sec. VI a. Chr.) şi clasică (sec. V-IV a. Chr.) şi confruntarea lor cu releveul şi secţiunile de arhitectură vor conduce către precizările cronologice necesare privind perioada de funcţionare a acestui zid.

Corelarea datelor furnizate de cercetările Mariei Coja cu cele obţinute de noi, prin programul iniţiat în 1998, va îngădui reconstituirea ipotetică a traseului acestor fortificaţii în zona sud-estică a sitului. Totodată, continuarea săpăturilor pentru verificarea traseului acestui monument se dovedeşte necesară, atât prin reluarea unor puncte din cercetările din anii trecuţi, cât şi prin amplasarea altor sondaje la intervale regulate, pe direcţia indicată de tronsonul de zid deja cunoscut. Cât priveşte restul secţiunii SIG 003, trebuie precizat că cercetarea de anul acesta, deşi neepuizată, confirmă, prin aspectul terenului şi datele stratigrafice, o morfologie antică a Capului Dolojman semnificativ diferită de cea actuală, propice locuirii în terase amenajate: adâncimea maximă la care s-a oprit cercetarea, în vecinătatea faţadei sudice a zidului, este de -2,85 m, lăsând neepuizat un strat de depunere arhaică databil în sec. VI a. Chr.

În acelaşi sector, însă în prelungirea SIG 001, la extremitatea nordică a acesteia, au fost practicate trei casete cu dimensiunile de 2 m x 2 m, câte două pe fiecare latură şi una în continuarea SIG 001. Scopul acestor intervenţii a fost verificarea stratigrafiei în zona în care în campania precedentă a fost identificat un complex funerar hallstattian atribuit culturii Babadag II şi recuperarea integrală a depunerilor din acest complex. Cu acest prilej a fost degajată şi latura de N a gropii, efectuându-se observaţii cu privire la amenajarea sa. S-a observat că groapa a fost săpată în stâncă, având forma unui trunchi de con cu baza mare, ovoidală, în jos. În umplutura gropii s-a observat un strat de cenuşă în care erau risipite fragmente provenind de la aproximativ 78 de vase ceramice, un humerus uman incinerat şi multe oase de animale arse diferit. Groapa a fost distrusă parţial prin suprapunerea unui zid orientat E-V, construit din bolovani de piatră sumar fasonaţi, legaţi cu lut. Fragmentele ceramice descoperite printre pietrele zidului îngăduie o datare către sfârşitul sec. V - prima jumătate a sec. IV a. Chr. Din complexul funerar hallstattian au fost recuperate alte patru schelete (ridicând la 13 numărul indivizilor identificaţi, ale căror oseminte erau în conexiune anatomică diferită) şi un obiect de inventar din fier. Scheletele sunt în prezent supuse expertizei antropologice, iar întregul ansamblu va fi studiat în contextul informaţiilor deja acumulate privind atestarea existenţei unui orizont cultural Babadag la Capul Dolojman. Studiul ceramicii descoperite a îngăduit datarea întregului complex în faza a doua a culturii Babadag.



Sectorul Faleză E



În interiorul fortificaţiei romano-bizantine, în sectorul Faleză E, au fost trasate opt noi casete, dispuse în şiruri de câte patru pe latura de N a sectorului. Scopul acestei extinderi a fost degajarea completă a unui edificiu cercetat parţial în anii 1987-1988 şi conturarea insulei urbane din vecinătatea incintei şi a bazilicii 3. Casetele, totalizând o suprafaţă de cca. 200 m.p., au fiecare dimensiunile de 5 x 5 m, fiind separate prin martori de 1 m. Datorită complexităţii situaţiilor arheologice întâlnite, cercetarea a avansat în numai şapte (C1-01,C2-01, C3-01, C4-01, C6-01, C7-01, C8-01) dintre cele opt casete trasate, cea de-a opta (C5-01) rămânând a fi deschisă în campania următoare. Săpătura a permis conturarea şi degajarea parţială sau completă a cinci încăperi, aparţinând la cca. patru edificii, care au cunoscut mai multe faze constructive şi de reamenajări.

În suprafaţa investigată, situată în vecinătatea falezei, cu pantă accentuată spre E (diferenţă de nivel de peste 2 m între extremităţile sale de E şi de V) s-a constatat că datorită eroziunii şi alunecărilor de teren, în special spre ENE, nivelurile sunt spălate şi deranjate, în timp ce cea mai mare parte a depunerilor de pe latura de V au fost afectate de o groapă de extragere a pietrei, identificabilă de la nivelul vegetalului actual.

În zonele în care stratigrafia nu pare deranjată, s-au păstrat indicii privind existenţa a trei niveluri romano-bizantine, succedându-se în cursul sec. VI - începutul sec. VII p. Chr., corespunzând a trei momente constructive, identificabile în tronsoanele de ziduri degajate. Un al patrulea moment constructiv, care le-a precedat pe acestea, pare să aparţină tot perioadei romano-bizantine, fiind ilustrat prin resturile unor edificii cu zidărie din blochete de calcar îngrijit prelucrate, cu dimensiuni oarecum uniforme. Starea în care se păstrează tronsoanele de zid atribuibile acestei faze, cu traseele puternic deformate, demantelate haotic şi dărâmăturile amplu risipite, amestecate cu resturi de chirpici,lut brun roşcat sugerând un incendiu puternic, sticlă de geam deformată la temperaturi înalte, sugerează o distrugere violentă urmată de o nivelare a dărâmăturilor, inclusiv prin umplerea unor spaţii cu pământ galben steril (praf de calcar?). În casetele C3-01 şi C7-01 se evidenţiază o "groapă" de formă aproximativ rectangulară. Umplutura sa se compune din bucăţi mari de chirpici ars, fragmente de ţigle şi olane, bucăţi de lemn carbonizat, fragmente mari de sticlă de geam trecută prin incendiu, piatră provenind din zidurile învecinate. Deşi dărâmăturile care formează umplutura acestei gropi ating pe alocuri nivelul de călcare actual, ea pare căpăcuită de stratul de pământ galben şi brun roşcat care nivelează ruinele acestei distrugeri violente, la baza sa fiind degajate bârne şi scânduri masive din lemn carbonizat. În momentele constructive ulterioare, succesiv, tronsoane ale zidurilor acestei faze au fost refolosite drept fundaţii sau elemente de sprijin pentru alte amenajări urbanistice (pavaje, canale).

Deşi abundent, inventarul ceramic recoltat se compune mai ales din amfore de transport decorate cu striuri şi coaste, care au o lungă evoluţie în sec. V-VII p. Chr. Alături de ele, în cantităţi sensibil mai reduse, au apărut fragmente de opaiţe, oale de bucătărie şi câteva fragmente de castroane şi platouri. Impresionantă este cantitatea şi varietatea fragmentelor vitroase, constând atât în bucăţi deformate la căldură, cât şi în sticlă de geam sau forme de recipiente variate, caracteristice epocii. Printre descoperirile metalice mai de seamă, alături de monede, se remarcă piese de centură din bronz caracteristice sec. VI p. Chr., aplice decorate cu motive vegetale, cârlige din bronz, lame de cuţit, cuie şi săgeţi din fier.

În două casete (C1-01 şi C8-01), sub vestigiile romano-bizantine a fost identificat un strat cu urme de locuire greacă a cărui cronologie, prin ceramica furnizată, începe în epoca arhaică (sec VI a. Chr.) şi se încheie în ultimul sfert al sec. IV a. Chr. Cercetarea în detaliu a acestor depuneri nu se poate face decât sub forma sondajelor, datorită densităţii monumentelor romano-bizantine în această zonă.

În timpul cercetărilor din cele două sectoare, s-a realizat şi completarea releveului topografic şi de arhitectură pentru structurile nou descoperite, completându-se, unde era cazul, şi secţiunile de arhitectură.

Săpăturile arheologice efectuate în anul 2001 în sectoarele Incinta greacă şi Faleză E au furnizat un bogat şi variat material ceramic fragmentar, preponderent grec şi romano-bizantin, parţial întregibil, metalic (monede, piese de centură, vârfuri de săgeţi şi alte obiecte din bronz şi fier), din sticlă (fragmente de vase, mărgele, sticlă de geam). De remarcat este şi abundenţa materialului tegular - grec şi romano-bizantin - recoltat, al cărui studiu poate furniza informaţii interesante cu privire la provenienţa sa. Studiul inventarului arheologic mobil va contribui la precizarea cronologiei complexelor investigate.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu