Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Jurilovca | Judeţ: Tulcea | Punct: Capul Dolojman | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca bizantină;
Epoca greacă
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Fortificaţii;
Templu
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Jurilovca
Comuna   Jurilovca
Punct
Capul Dolojman
Sector   Sectoare: Bazilica II, Bazilica I, Poarta Mare
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ailincăi Sorin Cristian
Apostol Virgil
Bâlici Ştefan
Lungu Vasilica
Mănucu-Adameşteanu Mihaela
Mărgineanu-Cârstoiu Monica
Miriţoiu Nicolae
Oanţă-Marghitu Rodica
Oţa Liana Loredana
Topoleanu Florin George
Vizauer Iulian
Cod RAN    160653.02 160653.03
Raport În campania anul 2001, cercetările arheologice din cetatea greco-romană Argamum (com. Jurilovca, jud. Tulcea), prima aşezare de tip urban de pe teritoriul României menţionată într-un izvor antic (sec. VI a. Chr.), au avut în vedere trei sectoare importante: Bazilica II, Bazilica I şi Poarta Mare, toate aflate în partea de N a perimetrului intravilan.
Această zonă a cetăţii prezintă câteva trăsături aparte care impun o abordare particulară cercetării arheologice şi interpretării stratigrafice.

Jumătatea de N a cetăţii este mult mai înaltă decât cea de S, spre care panta platoului este sensibil accentuată, datorită formei stâncii promontoriului pe care a fost construit monumentul. Acest lucru a determinat, aş spune în mod firesc, ca locuitorii aşezării să decapeze sistematic nivelurile anterioare până la stânca pe care şi-au aşezat temeliile edificiilor. De aceea, aici se păstrează doar monumentele romano-bizantine, cu precădere cele aparţinând sec. VI p. Chr., în timp ce la S, săpăturile au putut cunoaşte în succesiune aproape completă, nivelurile de locuire începând cu cele aparţinând culturii Babadag sau celei greceşti arhaice.

Cota şi forma stâncii din partea de N au impus, de asemenea, amenajarea acesteia în funcţie de edificiile ce urmau a fi construite în diferite etape istorice, astfel că în unele cazuri întâlnim terasări chiar şi în perimetrul aceluiaşi monument. Este motivul pentru care uneori acelaşi nivel poate fi găsit la adâncimi diferite despărţite doar de ziduri de compartimentare.

Dificultatea interpretării stratigrafice este amplificată şi de numeroasele gropi de demantelare pentru extragerea pietrei, dar şi de săpăturile arheologice despre care nu s-au păstrat nici un fel de informaţii, datorate în principal lui Paul Nicorescu, practicate, mai ales în preajma monumentelor cercetate de acesta.



Sectorul Bazilica II



Cel mai important obiectiv al sectorului este bazilica trinavată, cercetată parţial de către Paul Nicorescu şi Maria Coja. Din anul 1981 au fost reluate cercetările sistematice prin extinderea spre V pe bazilică, cu scopul de a se face legătura stratigrafică urbanistică dar muzeală cu sectoarele aflate în apropiere: Poarta Mare şi Bazilica I.

În campania anului 2001 au fost practicate opt casete (primele trei începute în 2000) orientate E - V, de-a lungul laturii de S a sectorului. Casetele, numerotate de la 1 la 8, de la E la V, au dimensiunile de 5 x 5 m, cu martori de 1 m între ele. Scopul cercetărilor din această vară este acela de a identifica legătura stratigrafică dintre anexele bazilicii timpurii cu monumentele mai recente, de a afla modalitatea de acces în bazilică, de a urmării direcţia străzii orientată spre Poarta Mare.

În toatele cele opt casete a apărut un strat compact de dărâmătură la -0,1/0,2 m format din stratul de blochete din piatră, cărămizi şi ţigle fragmentare. Sub dărâmătură, coamele zidurilor se conturează de la -0,15/-0,45 m.

O altă caracteristică întâlnită aproape în fiecare din cele opt casete sunt gropile de demantelare pentru extragerea pietrei, fiind astfel afectate nivelurile de locuire ca şi zidurile edificiilor.

În caseta 1 (C. 1) am găsit latura sudică a anexelor timpurii ale bazilicii, zid construit din piatră legată cu pământ, lat de cca. 0,7 m care depăşeşte linia zidului intrării în bazilica de sec. VI d. Chr. Zidul îngrijit construit pe stâncă urmăreşte forma acesteia, adâncindu-şi temelia şi într-o groapă menajeră de epocă elenistică din care a fost recuperat material arheologic tipic acestei epoci.

Zidul anexelor timpurii se regăseşte spre V în C. 2, unde face colţ spre N cu zidul oblic aflat la intrarea în bazilica, zid a cărui rol nu era cunoscut până în prezent. În acest fel se poate presupune că în prima sa fază din sec. V d. Chr. bazilica era îmbrăcată de construcţii anexe, nu numai pe latura de S, ci şi în perimetrul din faţa intrării. Din cauza unei gropi care afectează întreaga suprafaţă a casetei, primul nivel păstrat se găseşte la -1,3 m.

În C. 3 apare zidul orientat N - S al edificiului 1 (E1), cunoscut din campaniile anterioare. Din păcate, şi aici, o groapă afectează paramentul de V al zidului astfel că prima asiză am găsit-o la -1 m. Nivelul aflat şi aici la -1,3 m este bine păstrat, construit din lut bine bătătorit, cu material ceramic determinabil.

Şi în colţul de NV al C4 a părut unul din zidurile E1. Într-o semisecţiune practicată în jumătatea de V am ajuns pe un nivel bine conturat de un rest de pavaj pe care a fost descoperit o amforetă întregibilă datată în sec. V - VI d. Chr.

În C. 5 au apărut un nou zid care respectă orientarea generală a edificiilor ce mărginesc strada. Doar în colţul de NV s-a păstrat un nivel ine marcat de lespezi din piatră, la -0,75 m. La V de acesta, strada este perfect păstrată, amenajată din piatră măruntă bine fixată în lut.

Aceeaşi stradă se regăseşte şi în partea de E a C. 6. Zidul de aici, care porneşte din colţul de N al casetei are spre capătul de S o formă absidală, un altul formând unghi drept spre colţul de SV. Nivelul din încăperea astfel conturată apare la -1,05/-1,17 m şi este perforat de o groapă menajeră.

În C. 7, zidurile nou descoperite conturează împreună cu cele din C. 6 un nou edificiu construit de-a lungul străzii. Remarcăm aici coridorul din partea de V bine marcat de un rest de pavaj şi scările din care se mai păstrează spre E. În încăperea surprinsă spre profilul de E nivelul corespunde cu cel din caseta precedentă.

În partea de E a C. 8 a apărut o nou stradă la -0,45/-0,5 m construită dintr-un strat compact de pietriş bine tasat, prins în lut. În partea de V a casetei au apărut zidurile ce aparţin de E 3 şi el cunoscut din campaniile anterioare. În colţul unei încăperi conturate de două segmente de zid a apărut un nivel la -0,8 m marcat de ţigle, olane şi bârne incendiate pe care s-a pătrat un vas getic întregibil.

Tot în campania 2001 au continuat cercetările în încăperile a, b, şi c ale E 4, aflat pe latura de V al sectorului cunoscute parţial din campaniile anterioare. De asemenea, au fost demantelaţi doi din martorii secţiunilor practicate în estul Bazilicii II, perpendiculare pe absidă, cu scopul de a facilita accesul vizitatorilor spre segmentul de incintă recent consolidat.



Sector Bazilica I



Şi acest obiectiv a fost parţial cercetat în campaniile trecute de către Paul Nicorescu şi Andrei Opaiţ, informaţiile păstrate fiind însă foarte sărace.

În vederea unei eventuale consolidări şi restaurări a monumentului este necesară cunoaşterea sa în detaliu, măcar din punct de vedere constructiv.

Cercetările de aici începute în anul 2000 au continuat în această campanie prin practicarea a două noi secţiuni.

Prima (S. 1), care împarte în jumătate absida bazilicii a urmărit verificarea posibilităţii existenţei unei cripte. Stânca apare aici însă la -0,1/-0,35 m sub nivelul actual de călcare şi pare amenajată pentru a căpăta o formă plană. Spre E, pe stâncă se mai păstrează un nivel subţire din lut dur, puternic incendiat, a cărui încadrare cronologică ar putea fi asigurată de către câteva fragmente ceramice ce urmează a fi studiate. Un zid, ce părea anterior bazilicii, consolidează de fapt stânca care coboară în trepte, fiind mai înaltă în navă.

Urmărind forma stâncii promontoriului, nartexul formează o a treia treaptă, cea mai înaltă pe care este construită bazilica. În nartex a fost practicată o a doua secţiune (S. 2) orientată N - S. Şi aici stânca a apărut la -0,15/-0,2 m de actualul nivel de călcare, de data aceasta, în forma ei naturală.



Sectorul Poarta Mare



Monumentul a fost descoperit de Paul Nicorescu, iar apoi parţial cercetat de Andrei Opaiţ, dar şi de această dată, informaţiile transmise sunt modeste.

Cercetările au fost reluate în campania trecută cu scopul identificării fazelor constructive şi a eventualelor trasee ale incintelor anterioare.

În 2001 am atins nivelul stâncii la -0,8/1 m, chiar şi în prelungirea vechii secţiuni, spre V.

O nouă secţiune, practicată în partea de N a porţii spre interior, lungă de 3,75 m şi lată de 0,9 m, a atins nivelul stâncii la doar -0,8/-0,9 m de actualul nivel de călcare. A fost reconfirmată existenţa unei singure faze constructive, cea târzie, cel mai probabil din timpul domniei lui Iustinian. Constructorii au folosit aici pământ de umplutură adus din altă parte, în care a fost găsită o săgeată - semn premonetar, din bronz.

Materialul arheologic recoltat în această campanie este foarte divers. Aşa cum este firesc în cazul aşezărilor urbane de epocă romană, cantitativ pe primul loc se află ceramica. Ca tipuri morfologice predomină amforele, amforetele şi vasele de bucătărie, unele întregibile, dar şi opaiţele (11 fragmente), vesela pentru servitul mâncării şi capacele. Dintre obiectele din metal amintim doar de catarame, verigi, o brăţară şi o încuietoare, săgeată, cuţit, cârlig pentru pescuit, dar şi 10 monede bine păstrate, datate preliminar între sec. IV - VII d. Chr., majoritatea găsite în context. Se remarcă un crampon pentru mersul pe gheaţă din fier, piesă unică în muzeul nostru.

Campania anului 2001 a prilejuit şi o cercetare de teren la punctul "Zimbru" aflat a cca. 3 km N de cetatea Argamum, pe malul lacului Razelm. În acest loc promontoriul aflat la aproximativ 50 m depărtare de apă se continuă într-o pantă lină cu pământ spre E. În mal se păstrează capetele a patru ziduri cu lăţimi cuprinse între 0,5/0,95 m, construite din blochete din piatră legate cu pământ. Se păstrează un singur nivel cu urme de arsură şi fragmente de material de construcţii. Distanţa dintre zidul 1 şi zidul 4 este de 14,6 m. La cca. 20 m N, în mal se mai observă urmele de arsură de formă concavă, cea mai mare cu lungimea de peste 2 m.

Cu siguranţă, este vorba de un mare complex meşteşugăresc care producea material de construcţie necesar cetăţii Argamum.
Rezumat Abstract
During the archaeological campaign undertaken in the year 2001 we made investigations directed towards the three objectives belonging to the northern sector of Argamum site. Thus, in eight cassettes dug along the southern side of the late Roman neighborhood situated in the proximity of the Basilica II we found several rooms belonging to the buildings already known from the previous campaigns. We also found a segment of the street directed towards the Great Gate.
Two diggings made at Basilica I revealed a late dwelling in the apse and arrangements of the level of inhabitation on the rocky cliffs on which the site was built.
The excavations made at the Great Gate revealed only one phase of building, dated during Justian’s rule.
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu