Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Mangalia | Judeţ: Constanţa | Punct: str. Oituz, Staţia de betoane | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca bizantină;
Epoca greacă
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Mangalia
Comuna   mun. Mangalia
Punct
str. Oituz, Staţia de betoane
Sector   
Toponim   Mangalia
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Alexandru Nicolae
Constantin Robert
Ionescu Mihai
Cod RAN    60491.11
Raport În urma cercetării prezentate, ce constituie în acelaşi timp o nouă contribuţie la cunoaşterea necropolei romano-bizantine a cetăţii Callatis, se impun următoarele observaţii:

Mormintele cercetate nu au facut parte cronologic numai din epoca romano-bizantină, aşa cum semnalaseră cercetările anterioare, ci şi din epoca elenistică şi din cea romană, acoperind astfel întreaga perioadă de existenţă a cetăţii.

O statistică din punct de vedere al încadrării cronologice a mormintelor evidenţiază următoarele:

a. Au fost cercetate 6 morminte de epoca elenistică, din care un mormânt de tip hypogeu, un rug funerar, două morminte în cistă de piatră şi două morminte de incineraţie

b. Mormintele de epocă romană cercetate sunt în număr de trei, datarea fiind asigurată de orientarea N-S a mormintelor cu craniul spre S şi, bineînţeles, de analogiile cu mormintele cercetate anterior atât la Callatis, cât şi la Tomis şi Histria.

c. Mormintele de epocă romano-bizantină, în număr de 168, pot fi încadrate în mai multe categorii, după cum urmează:

1. Morminte în cistă de piatră realizate din plăci masive din calcar, netencuite.

2. Morminte în cistă de piatră realizate din plăci mari de calcar tencuite la rosturi cu mortar.

3. Morminte în cistă de piatră realizată din blochete de calcar de mai mici dimensiuni.

4. Morminte de tip hypogeu.

5. Morminte de inhumaţie în groapă simplă acoperite cu dale din calcar.

6. Morminte în groapă simplă mărginite pe una din laturi cu blochete de calcar.

7. Morminte în cistă realizată din tegulae.

8. Morminte în groapă simplă acoperite cu tegulae aşezate în două ape.

9. Morminte în groapă simplă acoperite cu tegulae aşezate orizontal.

10. Morminte în groapă simplă.

11. Mormânt în amfor.

O altă remarcă în privinţa prezentei cercetări ar fi raportul dintre numărul mormintelor de adulţi şi cel al mormintelor de copii. În acest sens este de subliniat numărul mare al mormintelor de copii şi de adolescenţi, ceea ce indică o rată destul de mare a mortalităţii în rândul acestei categorii a populaţiei callatiene din a doua în epoca romano-bizantină.

Cu privire la acelaşi aspect poate fi remarcat numărul mai mare al mormintelor de copii în jumătatea de S a zonei cercetate.

Cu privire la tipologia mormintelor, numărul celor în groapă simplă este mult mai mare decât al celor în cistă, iar cele de tip hypogeu nu sunt decât două, din care unul a fost distrus, iar celălalt violat încă din antichitate, aceasta spre deosebire de zonele cercetate la V şi S­-V de prezentul perimetru, unde numărul mormintelor de tip hypogeu era cu mult mai mare, 5 morminte.

Se poate face o distincţie între partea de S şi cea de N a zonei cercetate şi în privinţa numărului de morminte, acesta fiind mai mare în zona de N, deci, zona de N fiind mai aproape de centrul necropolei, nu întâmplător aici fiind mai multe morminte în cistă de piatră.

De remarcat este faptul că atât prezenta cercetare, cât şi cercetarea din punctul Biogaz, au relevat şi morminte de epocă elenistică şi romană, fapt care infirmă o teorie mai veche, şi anume că la Callatis zonele de necropolă romano-bizantină le respectă pe acelea de epocă elenistică şi romană. E drept că mormintele elenistice şi romane nu sunt în număr mare şi că mormintele romano-bizantine predomină.

Un aspect inedit este identificarea a nouă morminte în care craniul scheletului a fost deformat încă din copilărie prin strângere cu nişte chingi din piele, rezultatul fiind craniile în formă de turn. Trebuie subliniată în acest caz orientarea creştină a acestor morminte ce aparţin unor alogeni.

Marea necropolă romano-bizantină a Callatisului se află la cca. 1,5 km V de incinta cetăţii în această epocă şi, în acelaşi timp, în apropierea semitei ce lega cetatea Callatis de Tropaeum Traiani; în acest sens amintim un miliar descoperit în zona cimitirului satului Arsa.

Nu în ultimul rând, atât orientarea mormintelor, E-V, cu unele mici devieri, orientarea şi poziţia scheletelor încadrează cea mai mare parte a mormintelor în rândul celor creştine şi subliniază caracterul creştin al acestei zone a necropolei callatiene, precum şi raspândirea pe care a cunoscut-o religia creştină în această perioadă.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu