Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Oradea | Judeţ: Bihor | Punct: Cetate | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bihor
Localitate   Oradea
Comuna   mun. Oradea
Punct
Cetate
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Marta Doru
Rusu Adrian Andrei
Cod RAN    26573.02
Raport Campania anului a început la data de 24 septembrie, derulându-se până la 15 noiembrie 2001

A fost trasată secţiunea S XXVII, cu dimensiunile de 3,20 x 20 m, perpendiculară pe corpul J al cetăţii exterioare. Ea se găsea la 30 de m, spre N de colţul de S-E al acestui corp. A fost investigată sistematic Poarta principală de intrare în cetate, prin secţiuni speciale, codificate S P/1-5.

Palisada şi valul timpuriu a fost înregistrat între m 3 şi 8. Adâncimea de descoperire este de -3,30/3,25 m. Ea se afla la o distanţă de cca. 2,60 m de zidul de incintă de piatră. Traseele lor sunt aproximativ paralele. Urmele unor gropi din 1, aflate spre profilul de N, par să indice faptul că lăţimea palisadei fusese în jur de 3 m. Latura dinspre interiorul incintei a fost constituită din trunchiuri verticale, aflate la o distanţă de cca. 0,50 m, unul de altul. La limita dintre  2 şi 3, spre profilul de S, s-a descoperit un grup de trei trunchiuri apropiate, dispuse în triunghi. Aproape perpendicular pe curbura zidului de incintă, medieval, de piatră, dar sub el, porneşte un şir de patru trunchiuri de stejar, cu grosimi între 0,30-0,40 m. Şirul este mărginit, de-o parte şi de alta, de trunchiuri tăiate pe grosime, la distanţe de 0,80-1 m.

Descoperirea ne aduce înainte nu numai traseul iniţial al palisadei, ci şi o componentă funcţională care poate fi interpretată ca un turn sau o poartă (eventual turn de poartă). Este limpede că ea se dezvolta către N, căzând în afara perimetrului secţiunii noastre. Starea de conservare a trunchiurilor este remarcabilă în ? 3-4. Se distinge coaja, iar în grosime, trunchiurile şi-au conservat culoarea gălbuie. Aproape de dispariţie, se prezintă, în schimb, capetele de trunchiuri din  1-2. În umplutura de pământ au fost regăsite fâşii de piele, coji de alune şi nuci, fragmente ceramice, nu foarte tipice. În dreptul zidului de piatră, la cca. 0,50 mm a fost găsită o cărămidă.

Zidul de incintă medieval, traversează secţiunea în  3-5. El are o lăţime de 1,90 m. Este construit din piatră de carieră, legată cu mortar de bună calitate. Se pare că distrugerea sa a fost făcută până la limita superioară a fundaţiei. Este foarte clar faptul că zidarii nu au avut decât alternativa înălţării sale în spatele vechii palisade. Aceea a fost lichidată doar până la o anumită cotă, lăsând zidului o bermă largă, compusă din distanţa de până la palisadă (2 m), alături de lăţimea vechii palisade (3 m), la care s-ar mai fi putut adăuga, eventual, berma aceleiaşi palisade.

Turnul T 1, a fost reluat după cercetări făcute în anul 1991 (S II - S III). S-a obţinut racordul său cu o poartă, pe care o flanca spre N. S-au identificat pragul, instalaţiile de blocare.

Turnul T 5 este o noutate absolută în cercetarea cetăţii. În  9, un zid masiv străbate secţiunea de la N-V, către S-E. Lungimea sa surprinsă este de 3,40 m. Fundaţia sa calcă pe nisip cu pietriş (sol viu), la -4,20 m faţă de nivelul de călcare actual. Au fost puşi iniţial un rând de bolovani neregulaţi, peste care s-a operat o egalizare până la o crepidă lată de 0,10 m. Fundaţia totalizează o înălţime de doar 0,50 m. Fundaţia a fost egalizată şi cu trei rânduri de cărămizi. De la ea, din elevaţie, par să se fi păstrat două asize cu blocuri de pietre mari. Grosimea zidului este mai mare de 1,40 m. Demolarea a fost masivă. Groapa de scoatere porneşte de sus, în forma unei pâlnii.

Poarta cetăţii, funcţională din sec. al XVI-lea, a suferit modificări majore. S-au identificat paramente originale (în bosaj), spre exterior, cu sugestii ale nivelului de călcare spre şanţul de apărare. Traseul porţii este străpuns de instalaţii apărute din sec. al XVIII-lea şi altele (cinci diferite !), din timpurile mai noi, din care doar una este funcţională. S-au obţinut date tehnice esenţiale pentru proiectul de restaurare ale ei.

Materialul arheologic constă din piese de bronz (cataramă, aplici de diferite tipuri şi destinaţii, degetar, vase şi fragmente de vase), arme (două capete de buzdugan, vârf de săgeată, ghiulele de fier), feronerie de construcţie (ţâţâni, închizători, gratii, scoabe, piroane), unelte (foarfeci - patru perechi, sfredel), pietre profilate gotice (fragmente de ogivă) şi renascentiste (ancadramente), piese de os (prăsele, rebuturi), sticlă (ochiuri de geam, numeroase fragmente de veselă, un fragment de brăţară turcească), ceramică de construcţie (ţigle, cahle-oală, de coronament, plăci cu decor diferit), veselă (loturi mici de vase timpurii - sec. XII-XIII, XIV-XV, foarte multă ceramică de sec. XVI-XVII, extrem de variată, cu multe exemplare întregi sau întregibile). Au fost prelevate trei mostre de bârne din palisadă, pentru analize dendrocronologice.

Întregul material arheologic se află în depozitele Muzeului "Ţării Crişurilor" din Oradea.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu