.
Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Castru - Sector B, La Grădiniţa, SCV Pietroasa - Necropola 2, Valea Bazinului | Anul: 2001
Anul:
2001
Epoca:
Latene;Epoca migraţiilor (sec. III - VI);Epoca migraţiilor (sec. VII - XI)
Perioade:
Epoca migraţiilor;
La Tène
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Castru;
Necropolă
Județ:
Buzău
Localitate:
Pietroasele
Comuna:
Pietroasele
Punct:
Castru - Sector B, La Grădiniţa, SCV Pietroasa - Necropola 2, Valea Bazinului
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Brudiu Mihalache Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Constantinescu Eugen Marius Muzeul Judeţean Buzău
Grigoraş Laurenţiu Muzeul Judeţean Buzău
Liuşnea Mihaela Denisia Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Matei Sebastian Muzeul Judeţean Buzău
Stăicuţ Gabriel Ion Muzeul Judeţean Buzău
Raport:

Campania 2001 de cercetări arheologice pe şantierul Pietroasele s-a desfăşurat între 28 iunie şi 25 august. În perioada 28 iunie - 20 iulie au efectuat practica pe şantier studenţi din anul I ai Facultăţii de Istorie-Teologie a Universităţii Dunărea de Jos - Galaţi; între aceştia au fost prezenţi, între 28 iunie şi 11 iulie, şi 32 de studenţi de la Filiala Cahul - Republica Moldova a Universităţii, coordonaţi d...e prof. univ. N. Certan. După încheierea practicii studenţeşti, lucrările au continuat până la 25 august, cu participarea unor studenţi din anii I - III şi a lucrătorilor angajaţi. Cercetările s-au executat în cele 4 puncte în care s-a lucrat şi în campania 2000, anume: a. Castrum, sectorul B, colţul de S-E, coordonator de sector prof. univ. dr. Mihalache Brudiu; b. La Grădiniţă, coordonator de sector asist. univ. Mihaela Denisia Liuşnea; c. la Staţiunea de Cercetări Viti-Vinicole Pietroasa, Sectorul Administrativ, coordonator de sector prof. dr. Eugen - Marius Constantinescu; d. în Valea Bazinului, coordonator de sector Matei Sebastian. Arheologii Grigoraş Laurenţiu şi Stăicuţ Gabriel au făcut parte din colectivul de la S. C. V. V. Pietroasa.

În punctul a. castrum, cercetarea arheologică din campania 2001 a urmărit continuarea săpării secţiunii din 1999 - 2000. Justificarea continuării săpăturilor decurge, pe de o parte, din rezultatele etapei anterioare, 1973 - 1988, când, în acea zonă de S-E a castrului, unde au fost deschise cinci secţiuni, s-a constatat că stratigrafia a fost deranjată de structurile de locuire din perioada recentă, iar pe de altă parte, după reluarea acestora, în anul 1999, s-a putut descoperi o situaţie arheologică care promite să conducă la clarificări de ordin istoric, greu de recuperat în urma distrugerilor la care ne-am referit.

Reamintim pe scurt rezultatele anterioare (1999 - 2000) din secţiunea de 17 m deschisă în curtea familiei Maria şi Nicu Potec: a) în sectorul de S, lângă zidul castrului au fost identificate resturi de construcţii din interiorul fortificaţiei (carouri 1 - 4); b) urmează un sector în care stratigrafia arheologică a fost deranjată până la adâncimea de 0,60 m (carourile 4 - 7,50); c) în restul sectorului situat la V (carourile 7,50 - 17) stratul arheologic aparţine culturii Sântana de Mureş.

Întrucât în campania din anul 2000 s-a constatat prezenţa unor construcţii moderne - un beci care nu permitea observaţiile stratigrafice din cele două profile şi nici continuarea săpăturii pentru a urmării depunerea de bolovani de calcar rulaţi şi nisip galben1 subiacent depunerii arheologice, am procedat, după scoaterea pământului care a protejat complexele in situ, la lărgirea secţiunii care a ajuns la 2,2 m.

După demantelarea beciului, la construcţia căruia fuseseră folosite materiale de la construcţiile antice, precum şi a lărgirii secţiunii cu 0,60 m, am putut identifica o nouă situaţie în plan şi profil. Astfel, în sectorul a s-a observat prezenţa unei zone cu mortar compact în care se găseau câţiva bolovani rulaţi (carourile 1 - 4). Peste aceştia era un grup de bolovani masivi, rulaţi, dispuşi neordonat, fără a avea urme de mortar pe suprafaţa lor. Această situaţie se prelungeşte până la jumătatea caroului 4, dar în mod evident continuă în peretele de V al secţiunii.

O altă situaţie, care se evidenţiază în această zonă cu resturi de construcţii, o reprezintă un spaţiu de 0,40 m între zonele cu mortar identificate în campaniile 2000 - 2001, fapt care ne determină să considerăm existenţa acolo a două ziduri.

În acest spaţiu lipsit de mortar compact au fost observate urme de sol calcinat la roşu şi negru (cărbuni)2.

Trebuie să adaug aici relatările a doi bătrâni septuagenari, din localitatea Pietroasele, unul fiind chiar proprietarul Nicu Potec, care au precizat că în urmă cu 60 de ani a fost extrasă o cantitate mare de piatră din zidurile situate în pământ, exact în zona unde era secţiunea noastră. Piatra a fost dusă şi spartă la şoseaua din exteriorul localităţii.

La aceeaşi adâncime la care se află resturile din construcţiile romane (0,40 m), în caroul 5 s-a descoperit o monedă de 1 leu emisă în 1953. Avem astfel o dovadă peremtorie asupra deranjamentului stratigrafic din sectoarele a şi b, până la adâncimea de 0,50 m, produs în perioada contemporană.

În sectorul b, din punctul de vedere stratigrafic, la adâncimea de 1,65 m s-a constatat existenţa în carourile 6 - 8 a unui sol de culoare cafenie pe care se găsea un grup de bolovani din calcar, rulaţi. Tot în această zonă, unde fusese identificată groapa 1/2000, a apărut, la baza acesteia, o depunere de lut galben în care se găsea un grup de bolovani rulaţi, unul având dimensiuni mari - toţi la adâncimea de 1,15 m. Trebuie de menţionat că şi la baza gropii 1/2000 s-au găsit bolovani de acelaşi fel.

În sectorul c care începe din jumătatea caroului 7 se află stratul de locuire aparţinând culturii Sântana de Mureş, a cărui grosime maximă de 0,60 m este atinsă în carourile 10 - 17 şi probabil continuă în grădina învecinată.

Acum s-a putut observa faptul că groapa 1/2000 pornea de la partea superioară a stratului aparţinând culturii Sântana de Mureş.

În ceea ce priveşte materialele arheologice, acestea sunt reprezentate de fragmente ceramice încă neîntregibile (datorită stadiului săpăturilor). Există o singură excepţie: în caroul 15 au fost descoperite fragmente ceramice din care poate fi reconstituită o căţuie de tradiţie dacică. Pasta are ingredient din fragmente ceramice pisate, prezentând aspect grosier. La suprafaţa exterioară este afumată parţial. Calcinarea este neuniformă, având nuanţe de la maroniu la roşcat.

O altă categorie ceramică având ingredient de nisip, de cele mai multe ori cu granulaţia mare, aparţine vaselor lucrate la roată - borcanele, chiupurile pentru provizii. La unele vase din această categorie trebuie menţionată observaţia asupra utilizării unui ingredient din calcar pisat, care la tratarea cu soluţia de HCl se dizolvă, dând pastei ceramice un aspect spongios.

În general, predomină ceramica zgrunţuroasă, cimentoasă în special, cu nisip grosier lucrată la roată, precum şi ceramica modelată cu mâna cu ingredient de fragmente ceramice pisate, aspecte care duc spre o datare mai târzie.

Ceramica fină este rar întâlnită, la fel şi ceramica de factură romană.

Au mai fost întâlnite şi fragmente de la vase din sticlă, de provenienţă romană.

A mai fost descoperită în groapa 1/2000 - 2001 o mărgică din sticlă de culoare albastră, iar în stratul de locuire o fusaiolă de tip conic cu baza faţetată, precum şi un fragment din tablă din cupru, oxidat.

În concluzie, se poate preciza că stratul arheologic cenuşos reprezintă, credem, o zonă liberă de circulaţie, cu rol de curte în care puteau fi depuse resturile menajere a celor care locuiau în zona construcţiilor din apropierea zidului de apărare. [Mihalache Brudiu]

În punctul La Grădiniţă a fost deschisă o nouă secţiune, S III, cu dimensiunile 15 x 1,5 m, într-un perimetru situat la aproximativ 70 m SE de castrul roman, poziţionată la E de clădirea Grădiniţei de copii. Obiectivul cercetării, ca şi în campaniile din anii 1999 şi 2000, a fost încercarea de a identifica necropola romană a cărei existenţă ipotetică a fost sugerată de descoperirea întâmplătoare, în 1957, a unui mormânt în inventarul căruia a apărut o fibulă cu capetele în formă de bulbi de ceapă, databilă la cumpăna dintre sec. III- IV p. Chr.

Dacă în campania din 1999, în S I se descoperise un complex carpic (bordei şi material ceramic), iar în cea di anul 2000 o groapă de provizii contemporană cu acesta, în urma cercetării întreprinse în SIII/2001 s-a putut clarifica situaţia stratigrafică legată de prezenţa unor orizonturi de pietre rulate, de diverse dimensiuni din cele două secţiuni anterioare (SI/1999 şi SII/2000).

Astfel, în SIII/2001, în care s-a adâncit până la 1,80 m, a apărut o pătură de pietre rulate, la adâncimea de cca. 0,65 m, de dimensiuni medii, cu două excepţii, cu orientarea SE, care a dispărut în caseta 6. Sub aceasta a fost identificată o lentilă de nisip la -1,28/1,30 m, sub care începea stratul steril. Printre pietre şi perimetrul casetelor 6-7, 9, 11-12 şi 15 a apărut, dispersat, material arheologic (ceramică, sticlă, oase de animale, lipitură, obiecte din fier, cărbune) databil din Hallstatt şi până în sec. III p. Chr. Nefiind descoperite în complexe, aceste materiale pot da cu dificultate informaţii precise din punct de vedere istoric, însă ele sunt dovada, alături de prezenţa grohotişului şi a nisipului, a unor procese de versant dinamice, care sunt rezultatul eroziunii torenţiale.

Practic, punctul cercetat se află în zona de contact dintre glacis - prispa de pietrişuri levantine, ce mărgineşte masivul deluros Istriţa, şi Câmpia Gherghiţei, la 191 m, ceea ce explică procesele amintite. Eroziunea a antrenat şi materialul arheologic probabil din complexe care ar putea fi identificate pe versant, în perioada anterioară construirii fortificaţiei romane.

În ceea ce priveşte fragmentele ceramice sunt de menţionat: fragment de vas în formă de sac, prezent în mod frecvent în mediul geto-dac din spaţiul carpato-balcanic în sec. VII-III a. Chr., din pastă grosieră, cu nisip, pietricele şi cioburi pisate folosite ca degresant, lucrat cu mâna, ornamentat cu brâu în relief, alveolat, ars la cărămiziu şi cu miezul negru-cenuşiu; apucătoare plată pentru vas sac, din pastă brună cărămizie, cu nisip ca degresant, lucrat cu mâna; buză de vas, din pastă grosieră lucrată cu mâna, cu pietricele şi nisip folosite ca degresant, diametrul vasului fiind de 15 cm; buză de vas cu diametrul de 10 cm, răsfrântă în exterior, din pastă fină, cenuşie, lustruită şi buza unei căni din aceeaşi pastă, diametrul fiind de 12 cm; partea de sus a unui vas în formă de sac, din pastă grosieră, cu pietricele ca degresant, arsă la cărămiziu, diametrul de 31 cm; partea mediană a unei cănişi fragment de toartă, din pastă fină, cenuşie, lucrate la roată, datând probabil din perioada sec. II a. Chr. - II p. Chr. La cestea se adaugă câteva fragmente osteologice provenind de la un bovideu şi piese din fier .

Este foarte probabil ca presupusa necropolă să fi avut un alt areal decât în zona cercetată, însă materialul identificat pune problema necesităţii cercetării versanţilor masivului Istriţa, pentru a identifica eventuale alte complexe decât cel de la Valea Bazinului. [Mihaela Denisia Liuşnea]

În Sectorul S.C.V.V. au continuat cercetările în perimetrul Cimitirului 2, prin deschiderea unei noi secţiuni, S IV, cu dimensiunile 18 x 2 m şi a trei casete cu suprafaţa totală de 19 m p. Au fost localizate patru morminte de inhumaţie, numerotate M 21, 22, 23, 24, dintre care au fost cercetate trei, mormântul 23, situat în profilul de V al casetei 2 nu a fost dezvelit. Cercetările au fost mult stânjenite de faptul că în secţiune a fost interceptat canalului de termoficare prin care se asigură încălzirea blocului de locuinţe şi două conducte de canalizare. Gropile mormintelor se situau la adâncimi cuprinse între 1,35 m şi 1,97 m.

Mormântul 21, înhumat, copil, decubit dorsal, orientat S 3000%o, depus într-o groapă dreptunghiulară cu dimensiunile 1,36 x 0,60 m, săpată până la adâncimea de 1,46 m faţă de nivelul actual de călcare. Oasele au fost destul de mult afectate de acizii din sol; s-au păstrat mai bine oasele braţelor, femurele, câteva vertebre şi câteva coaste. A avut ca inventar 78 de mărgele din sticlă de culoare albastră, mici, dispuse 54 în jurul gâtului şi 24 la încheieturile mâinilor, iar două mărgele din cornalină la nivelul capetelor superioare ale femurelor; lângă osul stâng al bazinului s-au observat resturile oxidate ale unui obiect din fier.

Mormântul 22, înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2890%o. Groapa dreptunghiulară, largă, cu colţurile de pe latura de N rotunjite, s-a observat de la adâncimea de 1,38 m şi a fost săpată până la 1,74 m. Oasele, în general, bine păstrate, cu excepţia coastelor, omoplatului şi claviculei stângi. Craniul jumătate spre stânga - V, cu mandibula căzută; vertebrele superioare lipsesc. Braţele erau întinse pe lângă corp, cu palmele pe şolduri, picioarele întinse, paralele, cu labele spre stânga.

Inventarul, bogat, era format din: 1. cercel din sârmă de bronz, la urechea dreaptă; 2. două mărgele de coral şi două de cornalină, la gât pe partea dreaptă; 3. cataramă de argint/bronz, lângă coloană; 4. mărgică de lut pictată, la partea inferioară a oaselor bazinului; 5. mărgică de cornalină, la jumătatea antebraţului drept; 6. mărgică de cornalină, între antebraţul stâng şi osul bazinului; 7. mărgică de cornalină, lângă genunchiul stâng; 8. vas bitronconic cenuşiu lucrat la roată, în faţa labei piciorului stâng; 9. cuţit din fier puternic oxidat, la partea superioară a osului stâng al bazinului; 10. monedă denarius de argint de la Constantius II, sub osul stâng al bazinului; pe avers, bustul Împăratului, diademat, spre stânga; în exergă inscripţia D N CONSTAN … TIUS P F AUG; pe revers, într-o ghirlandă circulară, VOTIS XXX MULTIS XXXX (fiecare grup de litere şi cifre formează un rând); la bază, între ghirlandă şi un cerc perlat, SIRM.

Pe fundul gropii, de la nivelul craniului până la oasele bazinului, era un strat subţire de sol cenuşos pigmentat cu negru, rezultat în urma descompunerii în absenţa aerului a unui pod de lemn aşezat sub acea parte a corpului.

Mormântul 24, înhumat matur, decubit dorsal, orientat S 3100%o, avea groapa mare, largă, dreptunghiulară, cu dimensiunile de 2,70 x 1,28/1,17 m; s-a observat la adâncimea de 1,62 m şi cobora până la 2,25 m faţă de nivelul actual de călcare. Pe fundul gropii se afla un strat de pământ de umplutură gros de 3 - 4 cm, peste care, în zona scheletului, era un strat de sol cenuşos, gros de 2 - 3 mm, iar peste oasele scheletului se aflau dungi groase de 2 mm, dispuse în lungul gropii, formate din acelaşi material, rezultat în urma descompunerii unor scânduri de lemn în absenţa aerului.

Inventarul: 1. fibulă de bronz cu p. î. d.; 2. mărgică poliedrică de cornalină, la vârful humerusului stâng; 3. unsprezece mărgele de cornalină, în zona gâtului; 4. mărgică de cornalină, lângă vertebra a şasea lombară; 5. cuţit de fier puternic oxidat, lângă oasele antebraţului stâng, spre interior; 6. fusaiolă bitronconică, sub cotul drept; 7. strachină cenuşie lucrată la roată, între călcâie, în afara labelor picioarelor.

Cele trei morminte cercetate în campania 2001 se înscriu, prin poziţie, orientare, dispunere şi inventar, în contextul deja definit al Cimitirului 2 de la Pietroasele. O menţiune deosebită merită descoperirea monedei de la Constantius II, care confirmă odată în plus datarea propusă anterior pentru această necropolă. De asemenea, se confirmă dispunerea în şiruri paralele a mormintelor de inhumaţie din acest monument funerar. [Eugen - Marius Constantinescu]

În sectorul Valea Bazinului a fost redeschisă secţiunea S 99, având dimensiunile 20 x 2 m, care a fost adâncită în această campanie cu 0,25/0,30 m. Stratul de cultură Latene, cu o culoare castanie şi databil în mare în sec. II - I a. Chr. nu a fost încă epuizat, însă în jumătatea de E a S)), aflată mai sus decât jumătatea de V şi în care ne-am adâncit mai mult (cca. 1,20 m), s-a observat că pământul, foarte tare, a căpătat o culoare gălbuie, iar materialul arheologic a devenit foarte rar. Având în vedere această situaţie, nu este exclus ca stratul steril să fie foarte aproape.

În ceea ce priveşte complexele cercetate, faţă de campania anterioară, avem următoarea situaţie:

CPL 2 (carourile 7 - 8) - Având în vedere dimensiunile, D = 2mp, şi faptul că o parte se află în profilul de E al secţiunii, credem că acest complex reprezintă groapa unui bordei. Deşi s-au săpat cca. 0,30 m, conturul acestui complex nu s-a modificat simţitor. Culoarea umpluturii a rămas castaniu închisă, cu mult pigment de cărbune şi lipitură arsă. Materialul arheologic constă din fragmente ceramice (borcane decorate cu brâu alveolat şi incizii paralele, castroane cenuşii lucrate la roată, fructiere ş. A.), oase şi bucăţi mari de lipitură arsă.

CPL 3 (caroul 4) - acest complex, reprezentat de o groapă de formă ovoidală, s-a mai îngustat foarte puţin, umplutura având aceeaşi culoare cenuşiu - gălbuie. Din materialul ceramic remarcăm un fragment de cană decorată cu incizii paralele, şi o mărgică din pastă de sticlă de culoare galbenă ce are pe suprafaţa ei mici bumbi din pastă de sticlă de culoare portocaliu - albăstruie.

CPL 5 (caroul 9) - Spre deosebire de campania anterioară, când acest complex a fost desemnat drept vatră, anul acesta, în urma secţionării, s-a observat că el reprezintă de fapt un cuptor. Din datele pe care le avem putem spune că forma cuptorului este uşor ovoidală, cu diametrul mare de cca. 0,65 m, pereţii având grosimi cuprinse între 6 - 8 cm. De asemenea s-a mai observat că această instalaţie cu rol de încălzire, era în directă legătură cu un complex adâncit, probabil locuinţă (CPL 6). Raportul dintre aceste două complexe precum şi datarea lor rămâne o problemă ce va trebui rezolvată în campania viitoare. [Matei Sebastian]

Note Bibliografice:

1. E. M. Constantinescu, M. Brudiu, M. D. Liusnea, D. Sârbu, S. Matei, în: Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2000, 2001, p. 179 - 182, pl. 47



2. Ibidem, pl. 47

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO