Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Hăbad | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Roşia Montană
Comuna   Roşia Montană
Punct
Hăbad
Sector   
Toponim   Alburnus Maior
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălos Angelica
Pavel Romică
Pescaru Adriana
Rădeanu Virginia Maria
Rişcuţa Nicolae-Cătălin
Ţuţuianu Costin Daniel
Cod RAN    6770.08
Raport Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva a avut sectorul de cercetare pe terenul numit "Hăbad", constituit din două proprietăţi: cea a bisericii greco-catolice şi proprietatea familiei Oprişa. Zona, situată pe pantele la N-V ale masivului "Brădoaia", se prezintă sub formă unor pajişti întinse, întrerupte de pâlcuri de arbuşti şi mărginite de păduri. Reţeaua hidrografică este bine reprezentată de izvoare şi mici pâraie. Arealul cuprinde atât terenuri accidentate cât şi terenuri relativ plane. Relieful antropogen este reprezentat de un "tău" dezafectat, instalaţie utilizată în trecut la prelucrarea minereului aurifer. Sectorul este străbătut de un drum de ţară, care ar putea să suprapună, în anumite porţiuni drumul antic şi medieval.
În funcţie de conformaţia terenului au fost stabilite trei zone de cercetare, marcate prin coordonate stereografice. Pe cele două proprietăţi, abreviate DHO (Deva-Hăbad-Oprişa) şi DHB (Deva-Hăbad-Biserică), au fost efectuate un număr de 42 de secţiuni arheologice.
Au fost descoperite patru clădiri, una contemporană şi trei de epocă romană, şi o porţiune din drumul roman ce străbătea ţinutul cercetat de noi.
Stratigrafia este următoarea:
-0-0,10 m., strat vegetal actual
-0,10-0,40 m., strat de cultură de culoare negru - cenuşiu;
-0,40-0,50 m., strat de culoare galben - cărămiziu, steril din punct de vedere arheologic.
-0,50-0,60 m., strat lutos, galben - cărămiziu, în care apar fragmente ceramice;
-0,60-1,20 m., strat lutos de culoare cărămizie, impregnat cu lut de culoare cenuşiu albăstrui (aşa - numita galiţă minieră), steril din punct de vedere arheologic.
Materialul arheologic descoperit este format în principal din ceramică de factură locală, de culoare roşu - cărămiziu, cu pasta grosieră, destul de prost arsă; au mai fost găsite şi fragmente ceramice de culoare cenuşie, cu pastă de aceeaşi factură.
Din primul nivel de locuire, sesizat la adâncimea de 0,50 m, au fost recoltate fragmente ceramice realizate dintr-o pastă fină, foarte bine arsă, de culoare cărămizie. Din studierea materialului ceramic s-a constatat existenţa mai multor tipuri de vase, de la ceramică mai fină, cu utilitate bine determinată precum amforele, la ceramică de uz comun, formată din opaiţe, castroane, oale, ceşti, ulcioare, etc.
O piesă deosebită este desigur tiparul de terra sigilata descoperit în locuinţa notată de noi L2. Descoperirea acestui tipar presupune existenţa unui atelier de producţie locală a vaselor ştampilate, tipul de decor fiind unul de largă răspândire.
O altă piesă importantă provenită din zona acestui edificiu o constituie un altar votiv, descoperit în secţiunea S.28, lângă zidul clădirii. Altarul este dedicat lui Jupiter, de către un colonist numit Platius, provenit probabil din Dalmaţia.
Pe lângă aceste materiale au fost descoperite multe piese metalice, în principal piroane şi cuie, mai multe chei, un pumnal fragmentat, un fragment de târnăcop, o bardă cu manşon de înmănuşare, mai multe cuţite fragmentare, etc.
Printre piesele mai importante se numără şi cele două fibule fragmentare, găsite în S.34, şi o mărgea din S.22. Este vorba despre o fibulă de bronz descoperită în C.2 şi o fibulă de fier, găsită în C. 5.
Pe latura nordică a construcţiei L 3, aliniat la zid, a fost dezvelit un bloc - postament de piatră fasonat, de dimensiuni mari (1,10 x 0,65 x 0,32 m.). El era prins într-o platformă din piatră de carieră. În faţa sa, căzute de pe platformă, au fost descoperite mai multe fragmente ale unui monument. Este vorba despre partea superioară, profilată, a unui altar de dimensiuni medii. În partea laterală se păstrează o volută, iar deasupra se observă profilatura scobiturii pentru depunerea ofrandelor. Forma nu a fost atestată până acum între descoperirile de la "Hăbad" (Wollmann, 1985-1986, 253 şi urm.). Având în vedere profilul părţii superioare, nu excludem posibilitatea ca acest monument să fi fost anepigraf.
Din imediata vecinătate a monumentului a fost recuperată şi o monedă de argint, foarte bine păstrată. Este vorba despre un denar emis de către împăratul Hadrian.
Cercetările recente din zona "Hăbad" au adus noi informaţii cu privire la caracterul locuirii şi a organizării spaţiului sacru, în epoca romană, la Alburnus Maior. Au apărut în premieră fragmente de tipar de terra sigilata, provenite probabil de la un atelier local de producţie a ceramicii ştampilate, precum şi o monedă ce oferă o datare aproximativă a uneia dintre clădiri.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie 1. Volker Wollmann, Un lucus la Alburnus Maior, Anuarul Institutului de Arheologie si Istoria Artei, Cluj-Napoca, 1985-1986, p. 253-298.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu