Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Hăbad - Locul bisericii | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Neprecizată
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Roşia Montană
Comuna   Roşia Montană
Punct
Hăbad - Locul bisericii
Sector   
Toponim   Alburnus Maior
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bâltâc Adela
Opriş Ioan Carol
Simion Mihaela
Ştirbulescu Christina
Cod RAN    6770.08
Raport Începând cu data de 5 iunie 2001 a fost abordat punctul Hăbad - "Locul Bisericii" (în continuare abreviat HLB), în vederea descărcării de sarcină arheologică.
Au fost trasate iniţial patru secţiuni (S1-S4) care s-au dovedit lipsite de interes din punct de vedere arheologic. În aceste condiţii investigaţia arheologică s-a concentrat pe platoul nordic al HLB, unde configuraţia actuală a terenului, precum şi observaţiile prealabile perieghetice ofereau indicii despre prezenţa unor posibile structuri de locuire.
Au fost iniţiate, în acest sens, cinci secţiuni, cu dimensiuni variabile, după cum urmează: S.5 (orientată N-S, Lungime: 20 m, lăţime: 2 m, în prelungirea C.1), S.7. (orientată E-V, Lungime: 26,75 m, lăţime: 2 m, în cruce cu S.5.), S.8 (orientată E-V, Lungime: 16 m, lăţime: 2 m, paralelă la o distanţă de cca. 4,20 m S cu S.7.), S.11 (orientată E-V, Lungime: 13 m, lăţime: 5,70 m, paralelă cu S7. spre N) şi S.12 (orientată E-V, Lungime: 13,75 m, lăţime: 2 m, amplasată între S.8 şi S.7). Pe suprafaţa acestor secţiuni, imediat după înlăturarea stratului vegetal actual, au început să apară urmele unei amenajări din piatră, foarte rudimentare, la o adâncime maximă de - 0,35 m. Contururile acestei amenajări sunt surprinse mai ales în S.11, unde, în jumătatea de V se disting urmele unor temelii din piatră nefasonată, provenind de la o construcţie din care au fost surprinse două încăperi (denumite convenţional cam. 1 şi 2). Pentru acestea din urmă se cuvine menţionat faptul că au putut fi surprinse doar pe înălţimea unei singure asize de piatră a temeliei, aşezată pe un sol galben-nisipos, amestecat cu rocă macerată, fără alte elemente constructive suplimentare (urme ale pereţilor, acoperişului etc.). Pentru cam. 1 au putut fi puse în evidenţă limitele de V (Z1), N (Z3) şi S (Z2), cea de E (Z4) fiind foarte precar păstrată. Dimensiunile acesteia sunt de cca. 2,50/6,50 m, iar urmele fundaţiilor au o grosime aproximativă de 0,60 m. Limita de V pare a corespunde unui perete exterior (Z1), întrucât are o grosime ceva mai mare, de cca. 0,80-0,90 m. De asemenea, această limită este comună, tot corespunzător unui perete exterior şi cam. 2. În ceea ce priveşte cam. 2, nu sunt surprinse clar decât laturile de N (Z2) şi de V (Z1), până în dreptul carourilor a6-7, b6-7 şi c6-7. Din acest punct se conturează limita unui sediment provenind de la activităţi de prelucrare a minereului (rocă macerată de culoare galben-cărămizie, amestecată cu marnă albastră, lut, praf de piatră, după toate aparenţele reziduu de lavaj al minereului). Zidul de E, care ar fi închis amenajarea, prost păstrat, denumit mai sus Z4, este prăbuşit în interiorul unui canal de scurgere a apei ce a fost pus în evidenţă şi în S.8, S.12 şi S.7 şi care are un traseu de la S spre V.

Din umplutura acestui canal a fost recoltat un material arheologic amestecat (fragmente ceramice aparţinând tuturor epocilor istorice, două vârfuri de săgeţi cu spin medievale precum şi fragmente de artefacte moderne şi contemporane), evident antrenate de scurgerea apei pe pantă. Întreaga amenajare se întinde spre S. După toate aparenţele, întregul ansamblu are un caracter sezonier, probabil o locuinţă de tip cram, specifică zonei. Materialul arheologic recoltat din acest complex este foarte amestecat şi constă, în principiu, din ceramică de bucătărie, de epocă modernă-contemporană, din pastă grosieră şi prost arsă. Trebuie menţionate şi câteva piese din metal (potcoave, caiele, precum şi un mic topor mineresc). Singurul element cert de datare, recoltat în condiţii clare, este o monedă emisă de Statul român în anul 1924 (caroul a6).

Amenajarea se întinde şi pe suprafaţa S.7 şi S.8 şi S.12, respectiv traseul lui Z1. Pentru S.8 trebuie menţionat un fragment al unui altar (posibil epigrafic) antic, respectiv o volută, ca soluţie locală, care imită pulvini, refolosit în construcţia lui Z1.

De pe acelaşi traseu de zid a fost recoltat un altar de tip ara anepigraf, de asemenea refolosit (martorul dintre S.12 şi S.8). Tot de acolo, într-un context stratigrafic iarăşi incert, provine şi o monedă romană (denar imperial din prima jumătate a sec. II p. Chr., FAVSTINA DIVA)
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu