Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Perimetrul T.I (proprietatea Lajos Szekely); Perimetrul T.II - Drumuş Rozalia | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Roşia Montană
Comuna   Roşia Montană
Punct
Perimetrul T.I (proprietatea Lajos Szekely); Perimetrul T.II - Drumuş Rozalia
Sector   
Toponim   Alburnus Maior
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Borş Corina
Dumitraşcu Emil
Istina Lăcrămioara Elena
Istina Marius Alexandru
Oţa Silviu Ion
Simion Mihaela
Vleja Decebal
Cod RAN    6770.01
Raport În perioada august-octombrie 2001 a fost supusă investigaţiei arheologice zona cuprinsă între Valea Seliştei şi Valea Nanului, considerând ca punct de reper lacul artificial Tăul Ţapului. Cercetarea a avut ca obiectiv identificarea unor posibile vestigii arheologice.
Cercetarea arheologică la care a fost supusă zona de N a platoului poziţionat la E de lacul artificial Tăul Ţapului a putut constata existenţa unei clădiri cu ziduri de piatră semifasonată legată cu pământ, denumită convenţional Edificiul nr. 1, care suprapune o clădire mai veche, denumită Edificiul nr. 1A (faza I).
Edificiul nr. 1 (faza II) este o clădire de formă rectangulară, orientată pe o axă mediană N-S cu dimensiunile de 16,20 x 13,40 m, pe paramentele exterioare şi 14,40 x 11,50 m pe cele interioare. Zidul de N (Z1) este orientat E-V, are o lăţime de cca. 0,70 m şi este construit din piatră fasonată şi semifasonată legată cu pământ, mai solidă şi mai regulată (0,40 x 0,20 m) pentru temelie, şi mai măruntă şi neregulată pentru cele 2-3 asize prezervate. La - 0,35 m faţă de actualul nivel de călcare este vizibilă o plintă care marchează nivelul de utilizare al clădirii. Mai jos, la - 0,65 m, apare o nouă plintă, la limită dintre stratul brun cenuşiu şi un sediment de lut galben. Este vizibilă modalitatea în care Z1 foloseşte ca fundaţie un zid mai timpuriu, probabil un zid de exterior al Edificiului nr. 1A, cu un nivel de călcare corespunzător celei de-a doua plinte. Prima fază este mai restrânsă având o lungime de doar 11,50 m. Z2 constituie limita de E a Edificiului nr. 1, are o lungime de 11,60 m pe interior şi o grosime de 0,60 m. Pe interiorul lui Z2 sunt vizibile cele două faze de construcţie. Se observă modalitatea prin care cea mai timpurie fază de construcţie a Z2 este utilizată ca fundaţie pentru ultima fază. Cea de-a doua plintă apare la cota de - 0,45 m. Faza I are o lungime ceva mai mică faţă de cea înregistrată pentru faza a II (12,70 m). De altfel, în colţul de N-E, este vizibilă transformarea impusă de faza a doua precum şi şanţul executat în cea de-a doua fază în vederea lărgirii construcţiei. Z2 este paralel spre E, la o adâncime de - 0,90 -1,60, pe diferenţa de nivel, cu o amenajare din piatră de râu aşezată pe cant, cu o lăţime de cca. 0,40 - 0,50 m, probabil un canal destinat scurgerii apei de la S la N. Z3 este limita de S a Edificiului nr. 1, cu o lungime pe interior de 14,60 m, iar pe paramentul exterior de 16,60 m. Este orientat E-V şi are o grosime de cca. 0,70 m datorită deplasării elevaţiei spre N. Cele două faze de construcţie sunt mai puţin sesizabile. Plinta corespunzătoare fazei a doua este la - 0,38 m, iar nivelul de călcare al fazei I este vizibil la - 0,60 m. La cca. 0,15 m faţă de paramentul interior al Z3, se observă o zonă de arsură la roşu, care pare să provină de la amprenta unui perete de lut prăbuşit peste care este aşezată prima asiză din temelia lui Z3. Z3 este mărginit pe exterior de un pavaj de lespezi fasonate (CPL. 2). Lespezile au dimensiuni de 0,47 x 0,25 m; 0,50 x 0,30 m şi sunt aşezate urmărindu-se o orientare pe direcţia NE-SV. Complexul se delimitează de paramentul exterior al Z3 printr-un şanţ de rigolă cu o lăţime aproximativă de 0,20 - 0,25 m şi o adâncime relativă de cca. 0,10 m. Toată amenajarea urmăreşte pe lungime doar paramentul exterior al Z3, dincolo de care CPL. 2 nu mai poate fi observat. Z4 se constituie ca limită de V a Edificiului nr. 1, are o orientare N-S şi o grosime de 0,65 m. Lungimea sa este de 13,30 m pe exterior şi 11,40 m pe interior. În construcţia sa nu se disting cele două faze de funcţionare. Plinta Z4 sugerează un nivel de utilizare la - 0,25 m.
De asemenea, trebuie remarcată prezenţa unor şiruri de pietre semifasonate, identice cu cele folosite la construcţia canalului paralel cu Z2, poziţionate în interiorul Edificiului nr. 1, perpendiculare pe Z2. Situaţia constatată ne îndreptăţeşte să atribuim aceste urme de temelii sau de pereţi despărţitori primei faze constructive (Edificiului nr. 1A).
Faza I corespunde deci unui edificiu mai vechi, probabil de epocă romană, ale cărui fundaţii exterioare au fost reutilizate, la un moment dat pentru construcţia Edificiului nr. 1 de la Tăul Ţapului.
Pentru elucidarea problemelor ridicate de limitele şi traseul CPL. 2 aria de investigaţie a fost extinsă spre S, prin deschiderea unui nou front de lucru. A fost determinată limita de S a CPL. 2. Acesta are o lăţime totală de cca. 3,50 - 3,60 m, un aspect identic cu cel descris anterior şi un nivel de călcare la -0,20-0,30 m. Limita de S a fost deranjată de o intervenţie ulterioară. De asemenea, au fost puse în evidenţă urmele, reduse în principal la fundaţii, ale unor ziduri din piatră legată cu pământ. (denumite convenţional Z1, Z2, Z3, Z4, Z5)
Z2, Z3, Z4 şi Z5 constituie zidurile exterioare ale unei clădiri denumite convenţional Edificiul nr. 2. Clădirea este orientată pe o axa N-S. Starea precară de conservare a edificiului permite totuşi următoarele precizări:
- Latura de E (Z3), surprinsă în totalitate, are o lungime de 13,50 m.
- Latura de N (Z4), are o lungime de 22m.
- Latura de V (Z2) a putut fi evidenţiată pe o lungime de 12 m.
- Latura de S (Z5) a fost surprinsă doar pe o lungime de 1 m.
Pe suprafeţele corespunzătoare interiorului Edificiului nr. 2 se constată un nivel de călcare sugerat de prezenţa unui rest dintr-un pavaj din piatră fasonată, prezent mai ales în jumătatea de V a Edificiului nr. 2, deranjat şi foarte prost conservat, la o adâncime de -0,40 - 0,45 m. Dalele sunt de dimensiuni destul de mici (0,50 x 0,30 m; 0,40 x 0,40 m), fiind în mare parte sfărâmate şi deteriorate de umiditate. Limitele acestui pavaj precum şi stratigrafia verticală sugerează posibilitatea unei compartimentări a Edificiului nr. 2, printr-un perete despărţitor, în două încăperi.

Relativ la Z1, ce are o tehnică de construcţie puţin diferită de cea utilizată pentru construcţia zidurilor exterioare ale Edificiului nr. 2, trebuie precizat faptul că el se află în conexiune cu un alt zid (Z6), care a fost pus în evidenţă în C. 1A (caroul a2). Z6 a fost surprins pe o lungime de 4,25 m, are o lăţime de cca. 0,55 m şi o orientare V-E. Redus la fundaţie, Z6 se păstrează pe înălţimea a trei asize şi este adosat Z2. Aceasta ne permite să formulăm ipoteza potrivit căreia Z1 şi Z5 constituie o fază de construcţie ulterioară Edificiului nr. 2, probabil o anexă.

Stratigrafia verticală a suprafeţei pe care se întinde Edificiul nr. 2 nu pune probleme deosebite. Se constată prezenţa unui strat vegetal actual, cu o grosime constantă de cca. 0,10 - 0,15 m. Urmează un strat de pământ de culoare cafeniu deschis în care a fost sesizată prezenţa dărâmăturii de piatră. Acest strat are o grosime variabilă de cca. 0,25 - 0,45 m. Sporadic, în acest nivel apar lentile de piatră macerată. Pentru jumătatea de E, pe suprafaţa corespunzătoare Cam. 1, este specific un sediment din pământ afânat, de culoare neagră cenuşie, în amestec cu fragmente de cărbune şi cenuşă. Stratul are o grosime destul de mare, de cca. 0,60 m în extensie maximă şi probabil marchează prezenţa ca element constructiv pentru pereţii Edificiului nr. 2 a lemnului. Ultimul strat constatat este lutul galben, steril din punct de vedere arheologic.
Întreaga zonă supusă investigaţiei arheologice în acest sector s-a dovedit foarte săracă în material arheologic. Fragmentele ceramice recoltate sunt extrem de prost conservate. În ceea ce priveşte atribuirea lor culturală, trebuie semnalate prezenţa unor fragmente ceramice de factură romană, provenite mai ales de sub nivelul de călcare marcat de pavajul Cam. 2, dar şi de la decopertare. Ele se concentrează mai ales în zona din proximitate Edificiului nr. 1. Piesele de metal sunt prezente într-un număr redus şi constau mai ales în cuie şi scoabe din fier, corodate, precum şi un cuţit de fier recoltat din C. 1A.
Nu ne putem pronunţa în ceea ce priveşte funcţionalitatea Edificiului nr. 2, iar lipsa elementelor de datare face dificilă încadrarea cronologică şi culturală a monumentului investigat. Tehnica de construcţie utilizată este încă frecventă în zonă, ca o soluţie locală de nivelare a terenului. Astfel de ziduri din piatră legate cu pământ susţin suprastructuri din lemn sau alte materiale de construcţie.
Având în vedere situaţia constatată, din punct de vedere arheologic, înclinăm către o abordare unitară a ultimei faze a Edificiului nr. 1 şi a celei iniţiale a Edificiului nr. 2, elementul de legătură fiind pavajul sau calea de acces (CPL. 2) care separă cele două edificii, a cărui limită de S este deranjată concomitent cu distrugerea (demantelarea) Z4.
În aceeaşi perioadă a fost investigat perimetrul limitrof tăului printr-o serie de sondaje efectuate pe proprietăţile particulare din zonă, care nu au prezentat interes din punct de vedere arheologic.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu