.
Porumbacu de Sus | Comuna: Porumbacu de Jos | Judeţ: Sibiu | Punct: La richirie | Anul: 1994
Anul:
1994
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Categorie:
Industrial;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Localizare pe hartă:
Județ:
Sibiu
Localitate:
Porumbacu de Sus
Comuna:
Porumbacu de Jos
Punct:
La richirie
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Lazăr Mircea Dan responsabil Muzeual Naţional Brukenthal Sibiu
Cod RAN:
Raport:

A fost dezvelită în întregime baza camerei de ardere a cuptorului pentru topit sticla ce s-a profilat încă din campania de cercetări precedentă ca fiind adosată bazei cuptorului pentru "recoacerea" produselor finite.
Cuptorul pentru topit sticla avea baza de formă poligonală cu mici contraforturi la colţurile poligonului. Pereţii laterali ai camerei de ardere erau construiţi din materiale refractare - cără...mizi de şamotă de dimensiuni mici (0,15 x 0,10 x 0,04 m) dispuse în cant sau pe lăţimea lor fiind legate printr-un mic dop ce se fixa în orificiile practicate pe suprafaţa lor şi cu mortar. Camera de lucru avea forma rotundă fiind acoperită de o calotă din piese de silică, izolată de exterior printr-o a doua cupolă construită din cărămizi uşoare de şamotă şi cărămizi de diatonit. Ea era prevăzută cu guri de lucru prin care se putea scoate "freta" ("cocătura") din "oale" (creuzete) în vederea prelucrării şi deschiderii mai mari prin care se introduceau şi scoteau "oalele" cu amestecul pentru topit. Când nu se foloseau acestea erau astupate cu piese din şamotă.
Părţile exterioare, la fel ca şi cele de susţinere erau construite din cărămizi obişnuite, roşii.
La capătul de nord-vest al instalaţiei s-a remarcat o vatră de lut ars cu multă cenuşe şi puţin cărbune. Pe ea au mai fost descoperite câteva fragmente de "oale" şi un capăt de suflantă din fier şi numeroase fragmente de sticlă provenind de la recipiente de forme şi mărimi diferite.
Vatra, considerăm noi că reprezintă platforma pe care stăteau lucrătorii pentru suflat sticla, fiind întreruptă în porţiunea în care se afla gura camerei de ardere prin care se introducea combustibilul în cuptor.
În afara materialelor menţionate mai sus au mai fost găsite fragmente de vase din lut asemănătoare cu cele descoperite în anul 1993 şi câteva cuie pentru fixarea şindrilei, căzute cu siguranţă de la acoperişul care a ars.
Ca o concluzie ce se desprinde din cele două campanii de cercetări întreprinse la Porumbacu de Sus, punctul "La richirie" este că, deşi descoperit în două campanii, cuptorul, cu cele două corpuri ale sale constituie un tot unitar fiind unicul de acest gen descoperit până în prezent în ţara noastră.
În campaniile viitoare se impune a fi dezvelite resturile construcţiei care a adăpostit instalaţia, precum şi anexele ei. Este necesar, de asemenea, să fie depistată şi cercetată moara pentru sfărâmat piatra care se află undeva în apropierea glăjăriei, pe malul pârâului.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO