Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sutoru | Comuna: Zimbor | Judeţ: Sălaj | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Sutoru
Comuna   Zimbor
Punct
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cociş Sorin Ilie
Ilieş Constantin
Marcu Felix
Matei Alexandru
Tamba Dan
Cod RAN    143183.01
Raport Scopul cercetărilor din anul 2001 a fost identificarea castrului şi a vicus-ului aferent. Au fost deschise trei secţiuni S1, S2 şi S3 cu dimensiunile de 22 x 2 m, 20 x 1,5 m şi 10 x 1,5 m, pe proprietăţile domnilor Cornel Crişan, Nosa Gabor şi Ioan Iepure.

Secţiunile se grupează în apropierea văii Căpuşului, de-o parte şi de alta a DN Zimbor-Cuzăplac.

S1

A fost deschisă în stânga drumului Zimbor-Cuzăplac, perpendiculară pe el, fiind orientată NV-SE. Dimensiunile iniţiale au fost de 20 x 2 m după care a fost prelungită cu încă 2 m. Spre surprinderea noastră, au fost identificate, pe întreaga suprafaţă, straturi de depuneri aluvionare rezultate în urma numeroaselor inundaţii ale apei Almaşului. Grosimea acestor depuneri este de cca. 1, 20 m. Sub aceste depuneri apare un nivel de pământ relativ compact, de culoare brună-neagră. Acest nivel este de asemenea, lipsit de material arheologic, conţinând doar slabe urme de pigmenţi. Primele urme arheologice apar la cca. 1,80 m adâncime, constând dintr-o dărâmătură din pietre de carieră şi puţini bolovani de râu. Această dărâmătură provine de la două ziduri (Z1 şi Z2) orientate SE-NE, fiind, astfel, perpendiculare pe secţiune.

Z1 - Are o lăţime de 0,80 m, fiind surprins până la o adâncime de 0,75 m. Este construit din piatră de carieră cu dimensiuni de maximum 0,35-0,40 m, prinsă foarte bine cu mortar.

Z2 - Are o lăţime de 0,90 m, şi este construit în aceiaşi tehnică în care a fost realizat şi zidul Z1.

Ambele ziduri sunt lucrate îngrijit.

Datorită faptului că pânza de apă freatică este destul de ridicată, săpătura nu a putut să fie finalizată. Astfel, s-au putut identifica doar următoarele elemente: - între cele două ziduri apare un nivel de locuire care are o formă uşor albiată, identificându-se doar capetele lui, din apropierea zidurilor. La S de Z1 apar resturile unei instalaţii de hypocaust şi, în sfârşit, la N de Z2, între el şi capătul de N al secţiunii, a fost identificat un strat de arsură. Nivelul de locuire dintre cele două ziduri se caracterizează printr-un lut bătătorit, de culoare gălbuie, cu slabe urme de arsură. Instalaţia de hypocaust a putut fi surprinsă pe o porţiune de doar 1 m. Cărămizile au dimensiuni de 0,60 x 0,60 m respectiv 0,20 x 0,20 m. S-a mai identificat o mică parte din podeaua de cocciopesto. La S de Z1, pe restul suprafeţei de 12 m, nu a mai fost identificat nimic, cu excepţia unui nivel, destul de gros, de aluviune.

Materialul arheologic descoperit în S1 constă din două ţigle cu ştampila N M O şi două fragmente ceramice romane.

S2

A fost trasată paralel cu drumul actual, la cca. 2 m de el, având dimensiunile de 20 x 1,5 m.

Faza de epoca bronzului

Singurul element care aparţine acestei faze este o groapă circulară cu diametru de 0,40 m, coborând până la o adâncime maximă de cca. 0,50 m. Din această groapă au fost recoltate câteva fragmente ceramice. Acestea provin de la vase cu pereţi subţiri, realizate dintr-o pastă omogenă, conţinând nisip fin şi pietriş. Fragmentele se datează în epoca bronzului timpuriu.

Faza de lemn romană

În capătul de V al secţiunii, în dreptul metrului 18, a fost identificat şanţul de scoatere al unui perete de lemn şi chirpic. Acesta apare ca o urmă mai închisă la culoare, cu urme de chirpici are, surprinsă aprox. perpendicular pe secţiune, fiind lată de 0, 40 m. Cu certitudine, face parte dintr-o clădire de lemn, care continuă înspre V. Având în vedere chirpicul foarte înroşit, putem presupune că această structură a fost desfiinţată la un moment dat prin incendiere. Pentru că nu a putut fi identificată o podea clară, presupunem că ea era alcătuită din pământ bătut. Peste această presupusă podea se află un strat gros de cca. 0, 15 m din chirpici ars, provenit evident de la demolarea peretelui. Urme din acest chirpici au fost identificate şi la E de perete, pe o suprafaţă de cca. 0,80 m.

Materialul corespunzător acestei faze este extrem de sărăcăcios, constând din fragmente ceramice romane atipice.

Faza de piatră - epoca romană

Aprox. de-a lungul secţiunii, între m 1,20-11,30, intrând parţial în profil, a fost surprins un zid de piatră denumit Z3. Este constituit din piatră de carieră, prinsă cu mortar, fiind asemănător zidurilor din S1, descrise mai sus. Grosimea maximă, surprinsă în dreptul metrului 11,40, este de 0, 80 m. De această dată, a fost identificată şi fundaţia zidului, constituită din pietre de râu de mici dimensiuni (max. 0, 15 m). Aceasta pare să fie mai îngustă decât zidul propriu-zis. Face parte dintr-o clădire de mari dimensiuni, a cărei planimetrie nu se mai poate stabili din cauza construirii drumului actual (DN Zimbor-Cuzăplac).

Pe toată suprafaţa secţiunii, inclusiv deasupra acestui zid, se distinge un strat gros de maximum 0,80 m. Acest strat reprezintă un nivel de dărâmătură şi, totodată, unul de locuire despre care se va discuta mai jos.

Materialul arheologic corespunzător fazei de piatră romane este reprezentat prin: tegulae ştampilate, ceramică, un opaiţ, fragmente de sticlă, o monedă, un ac de păr de os, o bucată dintr-o tablă de bronz şi un cui. Ştampilele de pe tegulae, sunt identice cu cele de pe tegulae-le descoperite în S1. Ceramica este relativ puţină, confecţionată din pastă fină şi semifină, de culoare roşiatică şi brună.

Moneda reprezintă un sesterţ având pe o parte chipul împăratului Filip Arabul, iar pe cealaltă personificarea Daciei (PROVINCIA DACIA).

Urme de locuire postromană

Nu s-a identificat un nivel clar de locuire, ci doar câteva fragmente ceramice şi un vârf de săgeată. Fragmentele ceramice provin din două vase (oale) modelate la roata înceată. Sunt de culoare cărămizie şi cenuşie.

S3

Are dimensiunile de 10 x 1,5 m, fiind trasată în apropierea văii Căpuşului, pe direcţia V-E.

Nivelul de epoca bronzului

În dreptul metrului 7,30, la o adâncime de 1, 50 m, a fost identificat un bordei. În interiorul acestuia s-au descoperit mai multe fragmente ceramice care reprezintă pereţi de vase, groşi de cca. 1-1, 2 cm.

În ceea ce priveşte încadrarea cronologică, descoperirile din bordeiul B1 aparţin "unei etape finale a bronzului târziu şi începutul primei epoci a fierului".

Prima fază de epocă romană

Este reprezentată prin trei gropi menajere, G1, G2, G3, şi un bordei notat convenţional cu B2. Gropile au diametrul de 0, 50-0,60 m. Caracterul menajer este dovedit de forma lor şi prin descoperirea în interiorul lor a câtorva fragmente ceramice. Bordeiul a fost surprins pe o lungime de 2, 70 m, şi pe o lăţime de doar cca. 0, 40 cm. Nu putem preciza dimensiunile exacte ale complexului deoarece limita lui de S intră în profilul secţiunii. Are o formă alveolată, adâncimea surprinsă fiind de cel mult 0, 30 m. În interior au fost descoperite două fragmente ceramice romane atipice.

A doua fază de epocă romană

Din păcate, datorită ploilor abundente, în urma cărora profilele au fost spălate, nu s-a putut distinge delimitarea dintre cele două (?) faze romane. Existenţa a două faze pare să fie demonstrată de o lentilă compactă de mortar, descoperită în capătul de E al secţiunii.

Moneda descoperită se datează între 246-247 p. Chr. Fragmentele ceramice sporadice, din mortar şi de pe întreaga suprafaţă a secţiunii, sunt, din nefericire, atipice.

În această zonă nu s-au mai identificat urme de locuire postromane. Deasupra nivelului roman se disting doar straturi succesive de aluviune.

Principala concluzie se referă la caracterul aşezărilor identificate. Întrucât urmele de locuire din epoca bronzului sunt relativ izolate, identificându-se cu certitudine o singură locuinţă (bordeiul din S3), nu se poate preciza care era caracterul acestei aşezări. Foarte probabil, este vorba de o aşezare civilă.

Important este, însă, caracterul locuirii din epoca romană. Avem sau nu de-a face cu un castru roman? Una din certitudinile legate de această problemă este existenţa a două faze de locuire: una cu locuinţe de chirpici şi una cu clădire de piatră. Din păcate, elemente clare de datare există doar pentru cea de-a doua fază, cea cu clădiri (clădire) de piatră. Este vorba de monedele de la Filip Arabul, descoperite în S2 şi S3. Aşadar, locuinţa de chirpici din S2 este desfiinţată, prin incendiere, cândva în secolul al III-lea. Era o structură rectangulară fără să se poată preciza cu exactitate ce tip de locuinţă reprezenta. Datorită orientării aleatorii a construcţiilor din "faza de lemn" (S2), precum şi datorită existenţei bordeiului din S3, nu se poate vorbi de un castru. Luând în considerare modul de construcţie al zidurilor din S1, cât şi din S2, nu este exclus ca ele să aparţină unei singure construcţii de mari dimensiuni. Tocmai monumentalitatea acestei clădiri ne-a făcut să credem, la un moment dat, că ne aflăm în interiorul unui castru. Doar absenţa altor construcţii (vezi S1 şi S2), în această fază, ne îndeamnă, totuşi să credem că nu ne aflăm într-un interior de castru. Nu este mai puţin adevărat că există şi castre în care anumite zone - în special în latera praetorii - sunt lipsite de construcţii. O astfel de clădire ar putea să reprezinte, într-un castru, doar principia sau praetorium-ul. Dacă ar fi castru ar fi trebuit ca măcar în S3 să apară alte construcţii tipice.

Plauzibilă este caracterizarea acestor locuinţe şi clădiri ca aparţinând unei aşezări civile. Problema este dacă această aşezare reprezintă vicus-ul aferent castrului sau un alt vicus, ce nu depindea de castru. Caracterul militar sau apropierea de castru este certă, fiind demonstrată şi prin descoperirea a numeroase ţigle cu ştampila numerus-ului amintit. De asemenea, o construcţie cu ziduri masive din piatră cum este cea descrisă, nu şi-ar justifica prezenţa într-o aşezare civilă, numai dacă nu reprezenta termele militare sau o mansio. Ca urmare, este foarte probabil că ne găsim în apropierea unui castru. Dar, impedimentul major în identificarea castrului derivă din faptul că poziţia topografică nu este cea mai potrivită.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu