Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Observator | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Hallstatt;
Latene;
Dacii liberi;
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie;
Hallstatt;
La Tène
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   or. Şimleu Silvaniei
Punct
Observator
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băcueţ-Crişan Dan
Băcueţ-Crişan Sanda
Pop Horea Dionisiu
Cod RAN    139893.01
Raport Cunoscut în literatura istorică de specialitate datorită descoperirii, în anul 1964, a unui tezaur de monede greceşti de tip Dyrrhachium, punctul Observator este amplasat pe platourile superioare ale Măgurii Şimleului, complex de dealuri situat la N de oraşul Şimleul Silvaniei. În urma unor cercetări de teren de la începutul anilor 90 în acest punct a fost identificată o aşezare fortificată hallstattiană cu suprafaţa de aprox. 35 ha, cu un plan adaptat configuraţiei terenului. Vechea fortificaţie hallstattiană (sec. X-VII a. Chr.) a fost refolosită în mai multe rânduri şi în maniere diferite în epoca dacică (sec. I a. Chr.) şi în evul mediu timpuriu (sec. VIII-X p. Chr.).

Debutul unui amplu plan de cercetare a complexului de locuiri din spaţiul Măgurii Şimleului cât şi intenţia de a lămuri evoluţia cronologică a fortificaţiei de la Observator a impus deschiderea unui şantier de lungă durată în acest punct.

a) anterioare: Până în prezent s-au desfăşurat şase campanii de săpături arheologice (1994, 1995, 1996, 1999, 2000) prin 11 secţiuni de verificare: S. 1/1994-magistrală (227/2 m orientată S-N, de la m 197 la 227 având lăţimea de 3 m, iar de la m 227 la 247 de 1,5 m), S. 2/1994 (10/2 m orientată S-N), S. 3/1994 (27/1,5 m orientată E-V), S. 1/1995 (16/2 m orientată S-N), S. 1/1996 (35/1,5 m orientată aprox. V-E), S. 1/1999 (14/2 m, orientată S-N), S. 1/2000 (42/1,5 m, orientată aprox. NNV-SSE), S. 2/2000 (18/1,5 m, orientată aprox. S-N), S. 3/2000 (11/2 m, orientată S-N), casetele: C. 1/1999 şi C. 2/1999 (8/3,5 m, respectiv 8/2,5 m, orientate S-N), S. 1/2001 (50/1,5 m, orientată aprox. S-N), S. 2/2001 (22/1,5 m, orientată aprox. S-N), care au decopertat 969,5 m2 din sit în care au apărut 112 gropi de provizii, rituale şi menajere (54 preistorice, 58 dacice), 23 locuinţe (14 preistorice, 9 dacice), 9 cuptoare (6 dacice, 3 preistorice) şi 7 vetre (4 dacice, 3 preistorice). Au fost surprinse, deocamdată, patru elemente dacice de fortificaţie, constând în şanţuri masive, prevăzute cu valuri cu palisade, care separă cca. 10 ha din zona mai înaltă a fortificaţiei hallstattiene. Cele trei valuri sugerează faze de extindere a spaţiului fortificat. Valul intermediar a fost dezafectat la o dată greu de precizat, pe când celelalte două au funcţionat până la momentul părăsirii zonei (începutul sec. I p. Chr.), suferind însă ajustări în timp.

b) Campania anului 200l (desfăşurată în perioada 9 iulie-1 august) a vizat cele mai nordice elemente a1e amenajărilor artificiale cu val continuu, dar şi completarea rezultatelor obţinute în anul 1999 în sectorul final nordic al magistralei S. l/1994. Au fost trasate trei secţiuni (S. 1 şi S. 2/2001- responsabil de sector H. Pop şi prelungirea magistralei S. l/1994 - responsabil de sector I. Bejinariu) prin care au fost decopertaţi l36,5 m2, excavându-se cel puţin 150 mc.

Secţiunea S. l/2001 a urmărit cercetarea elementelor de fortificaţie de la extremitatea nordică a platoului Observator, în zona în care fortificaţia hallstattiană melcată cunoaşte o extindere realizată într-o altă manieră, doar cu val şi şanţ. Secţiunea a avut dimensiunile de 50 x l,5 m şi orientarea aprox. S-N. În acest sector este vizibilă la suprafaţă existenţa unei terase ce înconjoară platoul superior.

Între m 0 şi m 8 stânca apare la mică adâncime, secţiunea fiind practicată pe panta ce separă două segmente ale teraselor melcate hallstattiene. Nu au fost surprinse urme ale parapetului care susţinea terasa superioară decât abia la m 9 unde a fost golită o groapă de stâlp cu diametrul de 0,6 m adâncă de 0,35 m faţă de nivelul stâncii sterile.

Alături de această groapă de stâlp au mai fost identificate şi altele mai mici (7 la număr) care pot fi puse în relaţie cu parapetul amintit. Între m 10,5 - 16 au fost surprinse urmele a două amenajări dacice de locuit, un colţ de locuinţă poligonală şi o altă locuinţă de suprafaţă cu vatră de foc detectată între m l2 - 15,5. Între m 16,5 - l9 a fost surprinsă o aglomerare de pietre locale (micaşist) provenind foarte probabil de la o amenajare defensivă dacică practicată exact pe valul mai vechi hallstattian. Faţa acestei palisade simple cu piatră şi pământ în spate, a fost vizibilă la m 20. Fortificaţia nu a fost dotată cu şanţ, probabil datorită diferenţei de nivel mari între palisadă şi zona şanţului hallstattian. Mai mult, în acest sector (m 32-50), în epoca dacică a fost practicată o nivelare variabilă ca grosime (0,2-0,4 m).

Nivelul dacic suprapune, fără a deranja prea mult straturile inferioare, amenajările de terasare, fortificare şi locuire hallstattiene. Pentru realizarea terasei melcate, în sectorul investigat, mai precis în buza terasei se poate constata prezenţa unor straturi succesive de rocă sfărâmată de diferite dimensiuni, lut şi pământ din nivele anterioare, toate ajungând la o grosime maximă de l - l,3 m, pe o lungime de 5 - 6 m, presupunând un efort considerabil pentru realizatorii acestei amenajări. Pe panta ce separă acum şanţul fortificaţiei (săpat la 6 m diferenţă inferioară de nivel faţă de nivelul terasei, lat de 4 m la gură şi de 2,2 m la fund, adânc 0,8 m) de terasa amintită, au fost descoperite două gropi masive de stâlpi, care cu siguranţă făceau parte din parapetul-fortificaţie care sprijinea terasa. În spatele elementelor defensive, rămăşiţele acestora, scurse în şanţ, au fost descoperite urmele construcţiilor civile destinate locuirii umane. Materialele ceramice bogate, cât şi urmele unui cuptor sugerează o locuire intensă în spatele drumului de rond al fortificaţiei preistorice. Incendierea acesteia impune un asemenea final şi fortificaţiei care o proteja. Dezafectarea fortificaţiei a permis ulterior, când locuirea fortificată s-a extins în afara amenajării melcate, să se locuiască chiar în vechiul şanţ colmatat intenţionat (m 38-42, locuinţă cu groapă şi vatră de foc, cuptor) şi în afara acestuia (m 42-50), locuinţă hallstattiană cu groapă, cuptor şi locuinţă poligonală dacică din care a fost surprins doar un colţ). Ulterior, în Latene, la baza valului hallstattian, este practicată în panta cruţată în micaşist o îndreptare de 4 m pe care au fost surprinse urme de stâlpi (4) şi o grindă-talpă transversală care pot proveni de la o palisadă complexă lată de 3 m. Umplutura acestei amenajări suprapune şi locuirea hallstattiană ulterioară din şanţ, dar este acoperită de nivelarea dacică ulterioară amintită.

Secţiunea S. 2/2001 a fost trasată la extremitatea nordică a aşezării fortificate hallstattiene cu val continuu. Secţiunea S. 2/2001, lungă de 22 m, lată de 1,5 m, orientată aprox. S - N, a avut ca scop investigarea elementelor defensive care blocau accesul spre cota maximă a Măgurii dinspre N.

În urma acestei investigaţii arheologice s-a putut constata prezenţa a patru faze preistorice de amenajare a terenului. În cea dintâi este realizată o nivelare cu rocă sfărâmată şi puţine fragmente ceramice de epoca bronzului. Nivelarea a avut ca scop îndreptarea terenului şi realizarea patului fortificaţiei. Aceasta a fost realizată din două rânduri de stâlpi (aşezaţi aproape unul lângă celălalt) paralele, dispuse la 0,5 m distanţă unul de celălalt (m 9-10). Stâlpii aveau un diam. de 0,2 m. Între aceşti doi paramenţi şi în faţa construcţiei a fost bătut lut cu rocă sfărâmată. Paramenţii erau legaţi între ei cu bârne transversale transformate în cenuşă 1a incendierea palisadei. Construcţia defensivă avea o lăţime de 1 m, înălţimea păstrată fiind de 0,8 m, aceasta fiind de fapt partea îngropată a fortificaţiei (fundaţia). Incendierea violentă a acesteia a înroşit lutul din emplecton şi din bermă (m 10 - 11), din stâlpii de lemn rămânând doar mici porţiuni de lemn ars. În spatele acestei palisade au fost identificate urme de locuire (m 2,5 - 6,5) groapă şi o posibilă locuinţă adâncită. Şanţul acestei faze de fortificare a fost săpat la baza unei pante lungi de 5 m, între m 15 - 18,6, având o adâncime de 0,9 m faţă de umărul acestuia. Cu o formă alveolată, fundul şanţului se află la o diferenţă de nivel inferioară de 3 m, faţă de baza palisadei.

Cea de-a doua fază de fortificare surprinsă este realizată pe nivelarea resturilor celei dintâi, utilizând ca bermă exact partea superioară a vechii palisade arse la roşu. De această dată a fost utilizat sistemul gardurilor cu împletitură de nuiele. Faţa acestei construcţii a fost surprinsă la m 9, păstrată pe o înălţime de 0,5 m. În spatele acesteia, pe o lungime de 5-6 m şi o grosime de până la l m au fost descoperite urmele incendiate şi prăbuşite ale structurii palisadei care pare să nu fi avut mai mult de 2 m lăţime. Această nouă fază refoloseşte parţial şi şanţul mai vechi, de astă dată cu dimensiuni ceva mai modeste (deschidere 2,5 m, adâncime 0,9 m).

Cea de-a treia fază de amenajare a locului o constituie de fapt o nivelare a rămăşiţelor fortificaţiei descrise anterior şi suprapunerea acestora cu un strat de steril nivelat peste care a fost depus un strat de pământ maroniu cu materiale arheologice. Acest din urmă strat constituie o constantă atât pe vaI cât şi în spatele acestuia şi în şanţul fortificaţiei, pe care îl colmatează complet.

Cea de-a patra fază de amenajare este de fapt o locuire hallstattiană ulterioară celor prezentate înainte, concretizată printr-un nivel (groapă şi o posibilă locuinţă) adosat în spatele valului dezafectat deja demult timp.

Secţiunea S. l/1994 prelungirea din 2001- lungă de 19 m şi lată de 1,5 m. Prin această prelungire am urmărit să completăm datele despre amenajările defensive în acest sector. În 1999 am constatat că în faţa palisadei-parapet hallstattiene (cercetată în 1996) exista o terasă antropogenă cu locuinţe şi gropi, terasă locuită şi ulterior în epoca dacică. În campania anului 2001 am prelungit secţiunea peste buza terasei şi pe pantă. Între capătul din 1999 al secţiunii şi prelungire am lăsat un martor lat de 1 m din raţiuni practice (pământul de umplere nu era suficient de tasat). În 1999 pe ultimii 3 m ai secţiunii nu am surprins complexe, ci doar nivelul hallstattian ce suprapune mai multe straturi de nivelare. Între m 228 - 230,4 (la marginea terasei) s-a conturat într-o nivelare realizată din rocă sfărâmată o amenajare cu o umplutură de culoare cenuşiu-deschis. Excavând această amenajare am descoperit o fibulă din fier dacică, iar pe fundul ei a apărut un fragment ceramic dacic, elemente importante în stabilirea perioadei în care a fost realizată amenajarea respectivă.

În nivelarea cu rocă sfărâmată, chiar în zona unde se termină, pe buza terasei, s-au conturat două alveolări de formă alungită ce se adâncesc faţă de acest nivel cu 0,15 - 0,4 m.

Mai departe, pe pantă, stratigrafia surprinsă constă dintr-un nivel negru compact cu ceramică hallstattiană ce se află sub humusul actual. Acest nivel suprapune un nivel maroniu-lutos în care apar rulate materiale din prima epocă a fierului şi din bronzul târziu. Sub acest ultim nivel la 0,8/1 m adâncime apare sterilul. Între m 239,4 - 242,1 secţiunea a intersectat traseul unui şanţ săpat în nivelul maroniu-lutos. Deschiderea la gură a şanţului este în această zonă de max. 2,7 - 2,8 m, iar spre fund de cca. 1 m. Adâncimea de la nivelul de conturare este de max. 1,5 m. În umplutura şanţului cu aspect unitar, compact au apărut doar materiale hallstattiene. Pe fundul şanţului apare o lentilă din rocă sfărâmată groasă de 0,5 m în care au apărut materiale similare. Probabil cele două alveolări surprinse pe buza terasei reprezintă resturi ale amenajării defensive hallstattiene căreia îi aparţinea acest şanţ. Din păcate amenajarea de perioadă dacică din acest sector a distrus alte urme ale fortificaţiei hallstattiene în zona cercetată.

Se pare că la un anumit moment această linie defensivă a fost abandonată şi şanţul este umplut intenţionat, iar umărul său exterior este parţial dislocat în favoarea unei amenajări datând tot din prima epocă a fierului. Resturile acestei amenajări, surprinse doar parţial, au apărut între m 243-246. Datorită faptului că în acest sector au apărut 3 tipare întregi şi fragmentare, lespezi de gresie arsă, mult cărbune şi ceramică credem că în această zonă a funcţionat un atelier metalurgic. Atelierul a avut două faze. Din faza veche s-au păstrat doar urmele unor gropi de stâlpi peste care s-a aşternut o nivelare groasă de cca. 0,2 m, vizibilă foarte bine mai ales în profilul estic printr-un strat galben-lutos. Această nivelare care constituie podina fazei recente a atelierului este străpunsă de gropile de stâlpi corespunzătoare acestei faze. Într-o alveolare săpată în această nivelare a apărut o parte dintr-un schelet uman (probabil copil). Este vorba despre partea de la bazin până la genunchi a unui schelet cu oasele aflate în conexiune anatomică. Credem că este vorba despre o depunere rituală pentru fondarea acestei construcţii care prin activitatea desfăşurată în incinta sa avea evident o semnificaţie superioară faţă de locuinţe.

Materialul arheologic recoltat în această campanie este deosebit de bogat, pentru Hallstatt, datorită concentrării atenţiei colectivului asupra unui segment al sitului foarte important din punct de vedere istoric şi arheologic vizând latura militară, defensivă a amenajărilor preistorice. A fost recoltată o cantitate apreciabilă de material ceramic preistoric întregibil, mosoraşe şi idoli hallstattieni. Materialul metalic, exclusiv feros, aparţine epocii dacice fiind reprezentat de o fibulă întreagă şi un vârf de săgeată.

6. Obiectivele cercetării viitoare: Complexitatea şi importanţa istorică a fortificaţiilor şi locuirilor umane, într-o succesiune aproape neîntreruptă timp de şase mii de ani, obligă la continuarea cercetărilor arheologice sistematice la Şimleu Silvaniei, pe Măgură, la cota maximă în punctul Observator. Aflate, deocamdată, în stadiul de sondaje ample, datorită conjuncturilor economice contemporane nefavorabile şi a condiţiilor concrete locale determinate de accesul anevoios, sursele sărace de apă, lipsa curentului electric, dar mai ales de absenţa unei baze arheologice stabile (compensate temporar de bunăvoinţa conducerii Ocolului SiIvic Şimleu Silvaniei care ne-a facilitat găzduirea într-un imobil forestier amplasat în interiorul sitului) colectivul şantierului arheologic Şimleu Silvaniei-Observator se confruntă cu sumbra perspectivă a suspendării lucrărilor de cercetare a uneia dintre cele mai importante rezervaţii arheologice din Transilvania. Necesitatea realizării unei ridicări topografice devine acută, dar în actualele condiţii economice şi la suprafaţa mare luată în calcul acest deziderat rămâne doar la stadiul de intenţie.

Desfăşurată sub forma unei tabere arheologice cu elevi şi studenţi (unica formă posibilă pentru acest important punct arheologic) campania anului 2001 a resimţit nevoia unui sprijin financiar mai consistent necesar unei abordări mai ample, deci de mai mare anvergură, a fenomenului tracic, dacic şi românesc de la Şimleu Silvaniei Observator.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie 1. Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei, în Cronica Cercetărilor Arheologice, Cluj Napoca, 1995, 87-90;

2. The Dacian and Preistoric Fortresses and Dwellings from the Knoll of Şimleu, Şimleu Silvaniei, Sălaj County, în The Tracian World at the Crossroads of Civilisations, Bucureşti, 1996, 323-324;

3. Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei-Observator, în Cronica Cercetărilor Arheologice, Campania 1996, Bucureşti, 1997, 60-6l;

4. Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei-Observator, în Cronica Cercetărilor Arheologice, Vaslui, 1999;

5. Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei-Observator, în Cronica Cercetărilor Arheologice, Deva, 2000, 102-103;

6. Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei-Observator. Fortificaţiile şi aşezările preistorice şi dacice, Zalău, 2000 (pliant promoţional),

7. Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei-Observator, în Cronica Cercetărilor Arheologice, Suceava, 200l, 243-245.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu