.
Târgovişte | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Biserica Creţulescu | Anul: 2001
Anul:
2001
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Biserică
Județ:
Dâmboviţa
Localitate:
Târgovişte
Comuna:
mun. Târgovişte
Punct:
Biserica Creţulescu
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Diaconescu Petru Virgil Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Ionescu Cornel Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Olteanu Gheorghe Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Cod RAN:
Raport:

În perioada 7 mai - 25 iunie 2001 la biserica Creţulescu din Târgovişte s-au executat săpături de cercetare arheologică, în vederea întocmirii proiectului de consolidare antiseismică.

Au fost executate şase secţiuni exterioare S1- S6 şi două secţiuni interioare - S7 - în altar şi S8 în naos. Secţiunile exterioare au avut dimensiunile de 1 x 2 m, iar cele interioare, dimensiuni apropiate de... acestea, dictate de dimensiunile dalelor pardoselii actuale, de 6o x 60 cm.

La cca. 30 cm sub nivelul terenului actual, în exterior a fost interceptat pragul fundaţiei, care, ieşea în afara planului zidului elevaţiei cu o lăţime cuprinsă între 7 şi 15 cm., variabil de-a lungul conturului clădirii. Aceeaşi situaţie a fost întâlnită în interior şi se datoreşte neregularităţii conturului şanţului de fundaţie.

De la această cotă în jos începea fundaţia propriu-zisă, alcătuită din bolovani de râu cu mortar de var negru. Adâncimea fundaţiei de la pragul ei de sub elevaţie până la talpa fundaţiei este de cca. 1,15 m. În terenul exterior investigat nu există nici un fel de stratigrafie, solul fiind răscolit de înmormântări, în cele mai multe Iocuri, până la cca. 15 cm mai jos de cota tălpii fundaţiei.

Cele mai multe morminte erau deranjate de cele practicate posterior, dar, au fost găsite şi morminte nederanjate, în general fără inventar. În umplutura răscolită a mormintelor au fost găsite, însă şi un număr de monede, multe Patrona Hungarie şi câteva podoabe, inele, cercei, dar în general mormintele nu prezintă un inventar deosebit.

În cele două secţiuni din interiorul bisericii a fost interceptat stratul de construcţie al bisericii actuale, alcătuit dintr-o masă de mortar de var, întinsă de la paramentul zidului până la o distanţă de cca. 1 m. distanţa de zid.

Deasupra stratului de mortar se află umplutura aşezată de către constructorii bisericii până la cota pardoselii originare. Sub stratul de mortar au fost găsiţi bolovani răzleţi, rămaşi surplus de la executarea fundaţiilor. Aceşti bolovani stăteau pe pământul scos din săpătura şanţurilor de fundaţie. În acest pământ se află material arheologic caracteristic epocii lui Mircea cel Bătrân. Pământul respectiv stătea peste un strat de arsură provenit din incendierea unei construcţii de lemn anterioare bisericii actuale. În acest strat se găsea, de asemeni, material arheologic caracteristic epocii, ceea ce arată că respectiva construcţie de lemn fusese incendiată în această perioadă. Totodată, prezenţa acestui material, în stratul aflat sub stratul de construcţie a bisericii actuale, arată că actuala biserică Creţulescu, cel puţin în partea ei inferioară, a fost ridicată în această perioadă.

Din examinarea fundaţiilor bisericii actuale s-a constatat că acestea au fost executate integral în cadrul aceluiaşi proces constructiv, pentru: altar, naos, pronaos, iar pridvorul executat ulterior, existând o despărţire vizibilă între acesta şi restul bisericii.

Tălpile fundaţiilor stăteau, în mare parte, pe morminte, care aparţineau cimitirului din jurul bisericii de lemn existente anterior pe acest loc şi care a fost interceptată în secţiunile executate în interiorul bisericii.

Referitor la biserica de lemn

Deoarece terenul natural avea o pantă uşoară dinspre V-S-V spre E-N-E, constructorii primului edificiu de lemn au construit în prealabil un postament din bolovani de râu între care au pus pământ. Cu acest postament au realizat un pat orizontal pe care au pozat tălpile de lemn ale acelui edificiu de lemn. Începutul acestui postament s-a găsit în partea de V a naosului actual şi era format din două rânduri de pietre, iar, terminaţia lui, din partea de E a altarului, era alcătuită din cinci rânduri de bolovani şi avea înălţimea de cca. 55-60 cm. Pentru pozarea primului rând de bolovani terenul natural fusese săpat pe o adâncime de 10-15 cm. În partea de E postamentul de pietre avusese o lăţime ce o depăşea pe a construcţiei actuale. Astfel, fundaţiile bisericii, în partea de E străpunseseră postamentul de bolovani, care ieşea în afara fundaţiilor, dând impresia că fuseseră executate în două etape, căci, mortarul cu care fuseseră realizate fundaţiile actuale prinsese şi pietrele din respectivul postament. Biserica de dimensiuni reduse, 9 x 4,5 m, are o extindere în a doua parte a existenţei sale, spre V, încadrată în lungimea menţionată, ocupând spaţiul altarului şi parţial naosului actual. Prezintă mai multe refaceri ale pardoseli din lut, în ultima fază la interior i s-a aplicat şi fresca. În interior, spre intrare, a fost descoperit şi un mormânt de bărbat dar fără inventar relevant pentru datare.

În nici una din secţiuni nu a fost interceptat vreun complex de locuire sau de vieţuire gospodărească. De asemenea, nu a fost întâlnit vreun strat de cultură cu depuneri arheologice rezultate dintr-o locuire pe amplasamentul actualei biserici.

Pe terenul natural de sub biserică, precum şi în umplutura mormintelor s-au găsit materiale ceramice aparţinând fazei de sfârşit a epocii bronzului, Hallstatt, dacice şi romane, fără a se preciza nivele certe de locuire.

Referitor la biserica actuală
Peste stratul de mortar constituind stratul de construcţie, ce îl sigila pe cel anterior în care se află materialul caracteristic epocii lui Mircea cel Bătrân, constructorii bisericii au pus pământul de umplutură pentru realizarea înălţimii hotărâte pentru executarea pardoselii bisericii. Acesta fusese pus întâi în mijlocul edificiului, apoi spre margini, căci, straturile de umplutură aveau o pantă dinspre mijloc spre pereţi. Peste această umplutură au fost descoperite trei pardoseli succesive, plus pardoseala actuală. Din pardoseală, aparţinând primei faze de utilizare a bisericii, se păstra un pat de mortar de var, gros de 2-3 cm. Peste acesta se află un strat de pământ de câţiva centimetri, peste care fusese executată o a doua pardoseală, din cărămizi hexagonale, pe pat de mortar. Din această pardoseală a fost găsită în naos o cărămidă întreagă şi una în stare fragmentară. În rest se păstra numai incomplet, adică numai patul de mortar de poză în care se imprimaseră formele cărămizilor. Peste pardoseală s-a aşezat un strat de pământ. Urmează, un nou strat de mortar de poză, executat din var şi nisip, în care fusese montată o alta din cărămizi pătrate.

Cea mai mare parte din cărămizi a fost demontată de constructorii pardoselii actuale, urmând deasemeni, un strat de pământ, peste care se află un strat alcătuit din frescă sfărâmată, amestecată cu nisip. Peste acest strat de frescă cu nisip se află pozate dalele pardoselii actuale, din gresie, de 6ox6o cm, executate în anul 1861, după cum reiese din inscripţia: " ANUL 1861", săpată într-o dală din partea de N-E a altarului.

Nivelului fiecăreia din pardoselile enumerate îi corespund pe pereţi, câte o tencuială cu urme de culoare: benzi de culoare închisă, stropi scurşi de sus.

Cronologic, prima pardoseală, este executată de constructorii bisericii. Cea de-a doua, cu - cărămizile hexagonale, este caracteristică epocii lui Matei Basarab, descoperită fiind şi la Mitropolia Veche din Târgovişte, în faza Matei Basarab, precum şi la alte monumente. Execuţia ei corespunde cu momentul Dragomir din Plăviceni şi Runcu, menţionat de documente, ce s-a petrecut în anii 1641-1643. Pardoseala cu cărămizi pătrate este databilă în perioada brâncovenească, începutul secolului al XVIII-lea.

În S7, în altar, a fost identificată baza unei catapetesme de zid, executată din aceeaşi cărămida, cu acelaşi mortar şi de la acelaşi nivel, ca şi zidurile bisericii. Se vede că această catapeteasmă a fost ridicată deodată cu biserica, fiind prima catapeteasmă a bisericii. Catapeteasma respectivă avea mai multe fracturi şi fusese demolată înainte de executarea pardoselii brâncoveneşti, al cărei strat de poză stătea pe ea, în timp cel corespunzând pardoselii anterioare celei brâncovenesti, băteau în ea.

Cu privire la fresca veche

În afară de fresca decapată la momentul 1861 şi aşezată sub această pardoseală în chip de strat de poză, în toate secţiunile exterioare, în stratul corespunzător momentului 1861 a fost descoperită şi fresca presărată într-un strat subţire pe solul contemporan.

Fundaţiile bisericii actuale se prezintă în patru înfăţişări:

-prima, la cele de la răsărit, descrisă mai sus;

-a doua, înregistrată în special pe latura de S, este cea caracterizată printr-o execuţie deosebit de îngrijită, cu faţa aprox. plană şi cu mortarul de var pus din belşug, dând aspectul unui beton din care abia se văd pietrele;

-a treia este cea în care constructorii au avut un deficit de mortar, lăsând să se vadă la exterior pietrele şi rosturile dintre ele, pe o anumită adâncime. Aceasta se întâlneşte în special pe latura de N. Cea de-a patra este cea întâlnită la pridvor, unde fundaţiile sunt izolate, sub forma unor blocuri de fundaţie executate din piatră sub stâlpii pridvorului, blocuri legate între ele cu arce de piatră, la partea superioară a fundaţiei.

Menţionăm că sub trotuarul executat din lespezi din piatră de râu în faza 1983, nu a fost interceptată nici o urmă a vreunui alt trotuar mai vechi în jurul clădirii bisericii. Nici în gropile mormintelor nu s-a găsit nici un fragment de material care să constituie un indiciu al unui trotuar mai vechi.

Concluzii

Biserica Creţulescu din Târgovişte a fost construită în întregime dintr-o dată, în cadrul aceluiaşi efort constructiv, în epoca lui Mircea cel Bătrân, sau a urmaşilor săi direcţi, afară de pridvor. Lucrările de care vorbesc documentele, executate în sec. XVII, XVIII şi 1861, au fost numai lucrări de reparaţii, întreţinere, refacere de pardoseli (în decursul timpului umplutura, destul de groasă de sub pardoseli, se tasa şi de-a lungul pereţilor ieşea la vedere zidăria netencuită, iar pragurile uşilor rămâneau mai sus, în vecinătatea pereţilor, straturile de poză ale pardoselilor sunt înclinate dinspre perete spre mijlocul bisericii, urmare legii lui Bernoulli: spre pereţi viteza este mai mică). Primul ctitor menţionat în perioada 1638-­1640 este Dragomir din Plăviceni şi Runcu, după moartea acestuia în 1652 intrând în proprietatea familiei Creţulescu.

Ca şi alte biserici refăcute din zid în secolul XV, Sf. Ioan, Sf. Nicolae - Geartoglu, Sf. Voievozi sau Stelea Veche, Biserica Creţulescu a fost precedată de un lăcaş din lemn, ridicat în secolul XIV şi distrus ca şi celelalte biserici, de un incendiu petrecut în timpul conflictelor cu turcii de la sfârşitul sec XIV sau începutul celui următor.

Dat fiind faptul că cercetările au avut strict utilitatea cerută de proiectul de consolidare, pentru a obţine date concludente asupra importanţei şi cronologiei bisericii, unică cel puţin în arhitectura târgovişteană, cât şi a raporturilor cu construcţiile şi nivele de locuire contemporane şi anterioare acesteia se impune extinderea lor atât în incintă cât şi în împrejurimi, deoarece biserica trebuie pusă în legătură cu aşezarea rurală ce a precedat oraşul.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO