.
Sibiu | Punct: Centru istoric | Anul: 1994
Anul:
1994
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Biserică
Județ:
Sibiu
Localitate:
Sibiu
Comuna:
mun. Sibiu
Punct:
Centru istoric
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Beşliu Munteanu Petre responsabil Muzeual Naţional Brukenthal Sibiu
Raport:

A. Centru istoric

Începând cu luna mai a anului 1994, străzile şi pieţele oraşului Sibiu au fost răscolite de săpăturile Marc-Telecomului, firma specializată în introducerea noului sistem de cabluri telefonice. În virtutea contractului încheiat de Muzeul Brukenthal cu Rompost-Telecom am asigurat asistenţa arheologică de specialitate şi, profitând de o situaţie favorabilă am efectuat săpături arheolog...ice sistematice în câteva zone afectate de acţiunea intempestivă a Marc-Telecomului.
Piaţa Huet. Săpătura arheologică din Piaţa Huet a fost sponsorizată de Biserica Evanghelică şi Biroul de Arhitectură Fabini, interesaţi în a identifica urmele basilicii romane, anterioare actualei biserici lutherane. Cercetarea arheologică s-a limitat la două secţiuni şi o casetă, informaţiile fiind însă relevante.
Săpătura arheologică a dezvelit o fundaţie alcătuită din bolovani mari de râu prinşi cu mortar. Zidul, aflat în plan cu actuala biserică a intersectat cimitirul comunităţii săseşti. Cu toate că cercetarea se află la începutul ei, se poate acredita ipoteza existenţei unui proiect de mărire a corului de intenţia redimensionării edificiului începând cu deceniul al treilea al secolului al XV-lea. Săpătura arheologică a surprins limita de est a cimitirului. Mormintele suprapuse nu au păstrat piese de inventar funerar. În solul galben (primul nivel de înmormântare) au fost practicate gropi cu nişă pentru aşezarea capului.
Reţinem apoi informaţia că fundaţia corului bisericii din secolul al XIV-lea a suprapus morminte din cimitirul medieval.
Piaţa Mică. La limita nord-estică a pieţei, lângă şi chiar în carosabil au fost suprinse structuri de zidărie. Zidul aflat în carosabil se compunea din pietre de râu, segmentul prezentând un "pinten" (contrafort ?). Cel aflat în paralel, la vest se compunea dintr-o structură de piatră (un singur rând) urmată de un arc de cărămidă.
În afara acestor săpături arheologice modeste, informaţii utile pentru cunoaşterea istoriei oraşului medieval Sibiu au fost obţinute din observaţiile făcute în urma săpăturilor mecanice. Chiar şi în condiţiile săpăturii mecanice au fost recuperate vase întregi datate în secolul al XVI-lea (din strada Felinarului), o monedă de la Carol, Robert de Anjou (din Piaţa Mică) fragmente din tuburile de canalizare din lemn sau ceramică (străzile A. Iancu, Filarmonicii), un ancadrament din piatră.
Structuri de zidărie comparabile cu cele descoperite în Piaţa Mică au apărut şi în Pasajul Scărilor (lângă "Butoiul de Aur"), aparţinând, probabil, unor taluzuri ale drumurilor medievale. Este necesar ca aceste observaţii să fie adâncite prin studii ample care să pună în lumină informaţiile obţinute cu ocazia săpăturilor mecanice.
Alte sondaje arheologice au fost efectuate la solicitarea unor instituţii locale în Piaţa Mică 12, str.Movilei 6 şi Parcul Astra.
În subsolul casei cu nr.12 din Piaţa Mică au fost observate urmele unor şanţuri. Unul dintre ele păstra în stratul de depunere fragmente ceramice medievale specifice secolelor XII-XV, o monedă de la Bela al IV-lea. Subsolul a păstrat urmele unui sistem de drenare al fundaţiilor.
Segmente ale fundaţiilor zidului de incintă medieval au fost surprinse de săpăturile mecanice efectuate la limita Parcului Astra şi în curtea clădirii cu nr.6 de pe str.Movilei.

B. Palatul Brukenthal

Proiectul de amenajare al curţilor Palatului Brukenthal din Sibiu, construcţie ce adăposteşte astăzi Galeria de Artă Brukenthal şi Biblioteca Brukenthal, a impus efectuarea unor săpături arheologice pentru eliberarea terenului de sarcina istorică. Având în motivaţia cercetării importanţa clădirii şi ocazia unică a efectuării ei, am extins aria investigată dincolo de spaţiul afectat de lucrările de amenajare. A putut astfel să fie cercetată o suprafaţă ce reprezintă 26 % din totalul spaţiului ocupat de cele două curţi interioare, culoarul de trecere fiind săpat exhaustiv.
Rezultatele cercetării arheologice justifică efortul financiar suportat de Muzeul Brukenthal şi, într-o măsură simbolică, de sponsori. Săpătura arheologică a dus la descoperirea unor consistente urme de cultură medievală aparţinînd etapelor de locuire ale oraşului medieval.
Primului nivel de locuire încadrat cronologic în secolele XII-XV îi corespunde un nivel stratigrafic marcat de humusul medieval, de locuinţe sau amenajări din lemn şi pietre. În prima curte a Palatului Brukenthal a fost dezvelită podeaua unei construcţii de plan longitudinal, amenajată din bârne masive de stejar. Perimetrul podelei a fost delimitat de stâlpi vertical ce susţineau elevaţia întărită cu scânduri. Planul, dimensiunile, natura solului, modul de dispunere a bârnelor orizontale, oasele găsite în apropiere sunt tot atâtea argumente pentru identificarea construcţiei cu un grajd ce adăpostea animale mici. La sud au apărut aliniamente din stâlpi verticali de grosime diferită, dispuşi pe o linie longitudinală a curţii Palatului Brukenthal. Mai la sud, în aceaşi zonă, săpătura arheologică a dezvelit o altă structură din lemn, o reţea de crengi, scânduri şi stâlpi subţiri.
Amenajările din lemn s-au păstrat în mediul umed al solului, ceea ce a permis transferul spre laboratorul de specialitate din cadrul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra.
Nivelului superior îi aparţin substrucţii din piatră, pietre şi cărămizi (în ambele cazuri fundaţiile sunt superficial adâncite) sau numai din cărămidă. Construcţiile astfel fundate au fost demolate, lăsând terenul liber actualului Palat Brukenthal.
În cele două etape, distincte prin materialul de construcţie şi nivel stratigrafic, sunt evidenţiate urmele unor reparaţii sau transformări ale planului. Aliniamentele din lemn au fost ridicate în momente deosebite, iar planul construcţiei longitudinale din lemn a suferit modificări. Mai dificil este de desluşit planul şi etapele de construcţie ale clădirilor ce au premers momentul ridicării Palatului Brukenthal. Materialul arheologic se compune din fragmente ceramice specifice secolelor XII-XV, vase întregi sau întregibile din secolele XVIII-XIX.
Lipsind elementele spectaculoase, apreciem cantitatea şi diversitatea materialului ceramic şi din sticlă ceea ce permite lărgirea cunoştinţelor despre ceramica medievală şi formele derivate în perioada modernă. Reunind concluziile degajate din investiţia arheologică şi documentară, satisfacţia finală rezultă din exploatarea unei posibilităţi de cercetare oferită de proiectul de amenajare al Palatului Brukenthal.

C. Biserica Azilului

Din cauza fondurilor alocate săpătura arheologică iniţiată în anul 1991 la Biserica Azilului nu a fost finalizată nici în anul 1994.
În caseta practicată în colţul de sud-vest al navei au apărut fundaţii care nu sunt legate de incinta sacră ci de spaţiul aflat la sud. Încăperile din această parte, colţul de sud-vest al navei vor intra în proiectul viitoarei săpături arheologice.
Secţiunea în cruce pe direcţia nord-sud a fost prelungită în exteriorul bisericii, la nord şi sud. În partea de nord au fost date la iveală fundaţiile unor construcţii adosate bisericii. Spaţiul restrâns în care s-a desfăşurat săpătura arheologică nu ne-a permis să conturăm planul încăperilor de la sud. Au putut fi însă observate două etape de construcţie, ultima etapă prezentând o desfăşurare mai amplă a planului. Au fost recuperate trei monede, cea mai veche emisă sub autoritatea lui Ludovico de Teck (1418-1439). Anexele amintite au suprapus cimitirul aşezământului spitalicesc. Primul nivel de înmormântare a intersectat un pavaj amenajat din mortar marcat de urmele unui incendiu. În ambele secţiuni descrise, la nivelul medieval a apărut în perimetrul şanţurilor apă.
Aceeaşi secţiune a dat la iveală în partea de sud, urmele căii de acces ce ocolea biserica urmând linia zidului de incintă.
În cursul acestei campanii au fost degajate nivelele de depuneri din sacristie, fiind dezvelite trei nivele de pavaje suprapuse. Pavajele superioare au fost alcătuite din câte două rânduri de cărămidă. La nivelul pavajului inferior a apărut o fundaţie din piatră. A fost suprins colţul fundaţiei unei clădiri mai vechi decât biserica, clădire ce se extindea la est, în afara spaţiului actualului edificiu. Şi în acest loc a izvorât apă. Construcţia cu fundaţii din piatră aparţinea clădirilor pe care în 1292 le-au primit călugării Sfântului Spirit pentru a organiza (reorganiza) un spital. Săpăturile arheologice pun în evidenţă vechimea şi importanţa aşezământului spitalicesc ce dăinuieşte de 700 de ani, atrag atenţia asupra stării de degradare a monumentului folosit în ultima sută de ani drept magazie. Ca şi zidul cetăţii de la sud, elevaţia şubredă a bisericii riscă să se prăbuşească.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO