Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Veţel | Judeţ: Hunedoara | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare rurală
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Veţel
Comuna   Veţel
Punct
Sector   
Toponim   Micia
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Alicu Dorin
Petculescu Liviu
Rădeanu Virginia Maria
Simion Mihaela
Cod RAN    91991.02
Raport Sector: Vicus militar. S-E Amfiteatru

În campania 2001 au fost continuate cercetările sistematice începute anul trecut în vicusul militar. Dacă obiectivul prioritar al campaniei din anul 2000 a fost acela de a stabili principalele faze de evoluţie şi de planimetrie ale vicusului, motiv pentru care a fost trasată o secţiune-sondaj de 100 x 2m1, anul acesta obiectivul a fost acela de a cerceta principalele structuri dezvelite pe traseul secţiunii SI. Deoarece în cursul campaniei 2000 cercetarea arheologică în S. I - Sector S nu a fost epuizată, obiectivul principal al campaniei 2001 a fost finalizarea ei precum şi dezvelirea, în continuare, a unei clădiri de mari dimensiuni, delimitate de un zid de piatră. În acest scop, la E de S. I, pe traseul lui Z2, au fost trasate două suprafeţe: S. II şi S. III fiecare de 4 x 4m.

S. I.

Partea din S. I., rămasă neterminată în cursul anului 2000, este cuprinsă, conform sistemului de caroiere din doi în doi m, între carourile 36-47, respectiv pe o lungime de 22 de m2. Adâncimea până la care s-a săpat anul trecut şi de unde s-a continuat anul acesta a fost cuprinsă între - 1/1,2 m faţă de nivelul gliei actuale, respectiv un strat de lut ars la roşu (carourile 47/42), perforat de numeroase gropi moderne, şi un nivel de pietriş de culoare gălbuie, compact, ce avea aspect de amenajare de exterior (carourile 43/36). Aspectul acestui lut roşu, compact, forma şi dimensiunile aprox. regulate ale gropilor care îl perforau, precum şi marea cantitate de zgură recoltată de pe suprafaţa şi deasupra lui, ne-a determinat anul trecut să formulăm ipoteza existenţei în zonă a unor cuptoare metalurgice, respectiv a gurilor de alimentare ale acestora. Reluând săpătura, la îndepărtarea treptată a nivelului de arsură am constatat că grosimea lui varia între 0,1/0,2 m, fiind amestecat pe alocuri cu bucăţi de lemn carbonizat, cărămizi şi ţigle, unele întregi. De asemenea, la baza lui se afla un strat de cărbune de 3-4cm, pe alocuri chiar mai gros.

Următorul nivel aflat dedesubt este reprezentat de o suprafaţă de ţigle ce se întinde pe o lăţime de cca. 0,4 m şi o lungime de 8 m, foarte clar delimitat de o margine aflată la aprox. 0,1 m de-a lungul profilului vestic al S. I. Aceste ţigle, având aspect evident de acoperiş prăbuşit, se aflau pe un pat de pietriş mărunt amestecat cu nisip fin şi pigmenţi de arsură ce se întindea până în profilul estic al secţiunii, respectiv Z2. Înspre profilul vestic, nivelul de ţigle era continuat de un lut roşcat foarte compact.

După îndepărtarea ţiglelor, aprox. pe mijlocul secţiunii apare o amenajare de pietriş ce are aspectul unui drum orientat NS. Având o lungime de cca. 8 m şi lăţime de 1 m, este foarte clar delimitat înspre E, exact pe marginea ţiglelor, de un lut galben. La nivelul următor se observă şi mai clar limitele drumului construit din straturi succesive de pietriş, unele posibile reparaţii, uşor bombat înspre E şi albiat în partea opusă datorită rigolei pentru drenare.

Următorul grund înfăţişează foarte clar de-a lungul profilului vestic fundaţia peretelui incendiat cu urmele stâlpilor de susţinere şi urmele unei alte podele din lut, ce pare să fi fost acoperită cu scânduri ulterior scoase, judecând după urmele foarte regulate şi late de 0,1 m. De asemenea se poate observa şi drumul, pietrişul fiind de data asta mult mai fin.

Câţiva cm mai jos s-a surprins foarte clar, substrucţia din pietriş a drumului, urma fundaţiei unui perete din aceeaşi fază şi din nou gropile stâlpilor de susţinere ai clădirii din faza anterioară. Aceştia sunt atât de adânci deoarece susţineau un acoperiş masiv al unei clădiri de tip streifenhaus, surprinsă pe o lungime de cca. 15 m.

În ansamblu, nivelele descrise mai sus reprezintă resturile a două clădiri succesive, demolate prin incendiere, având pereţi de chirpici şi acoperiş de ţigle. Ambele clădiri erau orientate de-a lungul unui drum secundar, orientat N-S (cardo), construit din straturi succesive de pietriş. În faza clădirii incendiate, cardo-ul se intersectează cu un decumanus pe suprafaţa carourilor 38-39. De la caroul 38 înspre N stratigrafia este foarte deranjată de intruziuni moderne, astfel ca este imposibil de precizat dacă drumul N-S continuă spre N.

S. II şi S. III

În secţiunile S. II şi S. III a fost dezvelită o clădire de piatră de mari dimensiuni ce se întinde spre E în raport cu S. I. Z2 orientat NS are o lăţime de 90cm şi coboară până la - 1,44m faţă de nivelul gliei. Z3 este orientat EV şi are o lăţime de 0,8 m. Clădirea are două faze, fapt ce nu s-a observat anterior, în S. I, iar nivelul de călcare al ultimei faze nu s-a mai păstrat. Stratul masiv de lut care separă cele două faze ale clădirii este evident adus în vederea nivelării şi construirii celei de-a doua podele. Se mai pot observa în fotografii urmele unor pereţi dintr-o fază anterioară acestei clădiri.

În stadiul actual al cercetării nu putem preciza cronologia complexelor săpate, destinaţia şi planul lor. Pe baza analogiilor cu alte situri de tip kastellvicus, complexele săpate par să reprezinte aşa-numitele case tip Streifenhaus, clădiri rectangulare, cu latura lungă între 30/40 m lungime, orientate cu latura scurtă de-a lungul străzilor ce ieşeau din castru. În general sunt construite din lemn, respectiv paiantă, parţial din piatră. În spate şi parţial în interior, se găsesc anexe sau încăperi cu destinaţia de depozit, magazii, hambare, gropi de provizii, latrine şi instalaţii profesionale, ca de exemplu cuptoare pentru ceramică sau prelucrarea metalului. Pe lângă destinaţia de locuinţă, aceste case serveau şi ca ateliere de producţie, magazine şi prestări servicii3. O dovadă în plus este materialul recoltat, constituit dintr-o cantitate foarte mare de zgură de fier şi de sticlă. Numeroase cuie, piese de armament fragmentare (lorica squamata, piese de harnaşament), posibile unelte folosite de meşteri în prelucrarea metalului, fragmente de lorica squamata şi piese de harnaşament din bronz, o fibulă în curs de prelucrare precum şi fragmente de creuzete pentru topirea metalului sunt argumente care ne fac să presupunem că structurile dezvelite aparţin acestui tip de locuinţă. Ceramica este extrem de variată, de la cea grosieră până la terra sigillata (relativ puţină însă). Printre cele mai interesante piese se numără un opaiţ cu decor vegetal pe bordură şi inscripţia CASSI, probabil import, şi un vas cu litera P incizată în pasta crudă. [Virginia Rădean]



Note:

1. Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, Veţel, p. 268-270.

2. Suprafaţa delimitată de carourile 47-50 a fost încheiată şi acoperită în campania2000

3. S. Sommer, Kastellvicus und Kastell. Untersuchungen zum Zugmantel im Taunus und zu den Kastellvici in Obergermanien und Raetien, în: Fundberichte aus Baden-Würtemberg, Band 13 1987, pp. 627sqq.



Sector "Aşezare civilă. E Amfiteatru"

Campania de săpături arheologice întreprinsă de colectivul de la Muzeul Naţional de Istorie a României, în perioada 26 07 2001 - 25 08 2001 a avut ca obiectiv principal degajarea zonei limitrofe drumului magistral1, care delimitează principalele zone urbanistice din nordul aşezării civile de la Micia.

În acest scop s-a optat pentru metoda de săpătură în suprafaţă. Au fost deschise două suprafeţe, cu dimensiunile de 10 x 6 m. denumite convenţional Sp1 şi Sp2. Ele au fost amplasate cu latura lungă paralelă spre V faţă de S12. A fost utilizat un caroiaj de 2/2 m. numeric pe axa N-S şi alfabetic pe axa E-V. Martorii de control păstraţi între Sp1, Sp2 şi S1 au lăţimea de 1 m.

Investigaţia arheologică de pe această suprafaţă a pus în evidenţă cinci complexe principale, după cum urmează:

Cpl1, localizat în Sp1,C a4 - 5, b5 şi Sp2, C a1-b1, parţial c1, reprezintă o zonă de pavaj. Lespezile din construcţia pavajului sunt fasonate şi au dimensiuni mijlocii şi mari (0,60 x 0,40; 0,80 x 0,60 m). Nivelul de călcare corespunzător acestui pavaj se află la cca. 0,37 m faţă de actualul nivel. Se constată prezenţă unei faze iniţiale de funcţionare a pavajului la cota relativă de 0,51 m. Se cuvine menţionat faptul că o parte din acest complex a fost dezvelită în campania din anul trecut (C9 din S1), limita sa de E fiind distrusă de o intervenţie modernă. Materialul arheologic recoltat din acest complex este sărac şi provine mai mult din stratul superior, grav afectat de lucrările agricole.

Cpl2 este situat în Sp1, pe suprafaţă cuprinsă de C b2-c2; b3-c3; b4-c4, b5-c5 şi constă în urmele destul de bine conservate ale unei încăperi cu o podea din mortar în amestec cu fragmente de cărămidă pisată. Aflat imediată vecinătate a amfiteatrului, complexul nu a fost pus în evidenţă în întregime. A fost dezvelită în întregime latura de E, care are o lungime de 4,70 m. Laturile de N şi de S au fost decopertate parţial, pe o lungime de 2 m şi respectiv 1,80 m. Nivelul de călcare corespunzător utilizării podelei a fost evidenţiat la o adâncime de -0,70 m. Se pare că structura de locuire căreia îi aparţinea podeaua a fost la un moment dat dezafectată, spaţiul primind o altă destinaţie. Afirmaţia este confirmată de intervenţiile ulterioare care deranjează Cpl. 2. Astfel, în colţul de NE, complexul este perforat de o groapă (G2), cu diametrul de cca. 0,55 m şi adâncimea de 0,93 m, faţă de nivelul actual. De asemenea, limita de S a Cpl2 este suprapusă de două amenajări ce par a indica prezenţă unor baze de coloană, aflate în conexiune stratigrafică cu Cpl1 (cu diametre de 0,80 respectiv 1,00). În sfârşit, colţul de NV este perforat de amenajarea Cpl3.

Cpl. 3 - Probabil cuptor menajer. Localizat în C c2-3. Aparţine ultimului nivel de locuire iar construcţia sa a afectat Cpl2. Este mărginit de o amenajare din material tegular fragmentar, pe laturile de N şi E. Pe latura de N sunt vizibile un şir de ţigle aşezate vertical limitate la rândul lor de cărămizi aşezate orizontal. Grosimea acestei borduri este de cca. 0,20 m iar lungimea de cca. 1,30 m. În interior, la o distanţă de cca. 0,15 m faţă de aceasta amenajare de protecţie se distinge peretele circular a unui cuptor, cu un diametru de 0,80 m. Interiorul său este placat cu cărămizi (0,40 x 0,27 x 0,05 m), ce au o înclinaţie pronunţată spre V. Grosimea peretelui este de cca. 0,03 m. Material recoltat din acest complex constă într-un fragment de ceramica de bucătărie (castron). Nu a fost posibilă degajarea întregului complex din motivul amplasării în imediata vecinătate a profilului de V.

Cpl. 4 este amplasat în Sp2, C a5,b5,c5 şi constă într-o zonă de dărâmătură ce anunţă prezenţa unei clădiri în partea de S a Sp2. Limita superioară se află la -0,55m, imediat după înlăturarea stratului afectat de lucrările agricole. Extensia maximă a complexului este în C b5, pe o lăţime de 1,60 m. În dreptul C c5 zona de dărâmătură se întrerupe fiind constatată prezenţă unui sediment alcătuit din piatră mărunţită, praf de rocă şi pietriş de râu, ce ar putea proveni de la substrucţia unui pavaj, la -0,75-0,80 m, deteriorat, suprapus de dărâmătura Cpl. 4. Se constată prezenţă unor urme rarefiate de mortar din var. Cpl 1 este deranjat tot în C c5 de o groapă de mari dimensiuni (G1), care se întinde spre S. Materialul arheologic recoltat până în acest moment din G1 (ceramică menajeră spartă în antichitate, piese de fier deteriorate, fragmente minuscule de bronz) indică o funcţionalitate posibil menajeră.

Cpl 5 Drumul roman

A fost pus în evidenţă transversal Sp2, de-a lungul Ca3-4; b2-3; c2-3. Are o orientare aprox. E-V. Spre deosebire de sectorul de drum surprins în campania anterioară, porţiunea de drum decopertată în actuala campanie se află într-o stare precară de conservare. Dalele de gresie ce constituiau nivelul de călcare a drumului nu au mai fost puse în evidenţă decât în dreptul Ca3-4 la cota de -0,40 m. Dimensiunile şi tehnica de construcţie nu comportă modificări faţă de cele descrise în raportul din anul precedent3.

Cercetarea din acest an a dus precizări importante în ceea ce priveşte complexele datate după mijlocul secolului al II-lea p. Chr. La N de drumul magistral a fost descoperită extremitatea unei clădiri publice din prima fază a aşezării, anexă a amfiteatrului, care trebuie să fi avut o funcţionalitate similară cu cea a clădirii identificate la Ulpia Traiana ca fiind schola gladiatorum. [Liviu Petculescu]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Cronica Cercetarilor Arheologice din România, Campania 2000, 2001, p. 269.

2. Ibidem, 268-270.

3. Ibidem, 269.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu