Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Bucureşti | Punct: str. Ion Câmpineanu - Hanu Filaret (1998-1999) | Anul: 1998

Anul   1998
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Comercial;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bucureşti
Localitate   Bucureşti
Comuna   mun. Bucureşti
Punct
str. Ion Câmpineanu - Hanu Filaret (1998-1999)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Mănucu-Adameşteanu Gheorghe Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București
Nestorescu Cristian Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București
Cod RAN    179132.55
Raport În luna august 1998 au început lucrările pentru eliberarea terenului de sarcină istorică pe amplasamentul fostului Teatru Naţional din Calea Victoriei, nr. 37 B, distrus de bombardamentele din vara anului 1944.
Teatrul Naţional a fost construit în anul 1852, pe baza planurilor arhitectului vienez A. Heft, care a avut la dispoziţie un teren ce se întindea în pantă, până spre zona eleşteului Cişmigiu. Pe acest loc exista şi un han cunoscut după numele episcopului de Buzău, ajuns mitropolit al Ţării Româneşti, Filaret (1753-1760). Nu se cunoaşte data exactă a ridicării edificiului, dar faptul că poartă numele Filaret a îngăduit presupunerea că acesta ar fi fost ctitorul său. Era un han mic, cu odăi de găzduit călători, unde trăgeau mai ales unguri şi nemţi. La 3 septembrie 1792 mitropolitul Filaret II (1792-1793) hotăreşte "că de se va întâmpla la vreo primejdie de bolăciune, veniturile acestui han să se dea la spitalurile unde se vor afla bolnavii ciumaţi". La 2 iulie 1838, Feiser, arhitectul oraşului termină măsurătoarea uliţei hanului Filaret (actuala stradă Ion Câmpineanu), până la răspântia Cişmigiului, în vederea pavării cu caldarâm, într-un ziar din anul 1844 se anunţa vânzarea materialelor rezultate din' demolarea sa, dispariţia hanului datorându-se domnitorului Gheorghe Bibescu, care, printr-o ordonanţă domnească din 15 august 1843, alcătuise o comisie ce urma să facă pregătirile pentru construirea, în zonă, a primului Teatru Naţional.
În primăvara anulai 1999, pe str. Ion Câmpineanu au fost executate lucrări pentru instalarea unor cabluri electrice. Cu această ocazie, la cea 16 m de vest de Calea Victoriei, în pantă, pe mijlocul străzii a fost surprins un zid construit din cărămidă (dimensiuni cărămizii: cm 25 x 13x4), distrus parţial de unele lucrări edilitare moderne. Pentru cercetarea lui s-a trasat, spre sud, o casetă de 4 x 3 m care a permis dezvelirea unui tronson de zid 3,60 m, cu lăţimea de 0,55-0,60 m şi cercetarea parţială a interiorului unei încăperi adiacente zidului. De la -2,10 m până la -2,50 m faţă de nivelul actual al străzii a fost surprinsă o consistentă depunere cu materiale arheologice.
Inventarul
Cu excepţia unei pipe şi a unor fragmente de vase din sticlă - piciorul unui vas cu baza evazată şi o toartă cu nervuri în relief, uşor torsionată, ce se prindea imediat sub buza vasului - materialul arheologic este reprezentat în exclusivitate de ceramică aflată în stare fragmentară. Formele aparţin ceramicii comune -nesmălţuite sau smălţuite - fără a putea semnala prezenţa unor piese de import (faianţă orientală sau din manufacturi europene), frecvente în cadrul altor descoperiri de pe teritoriul Bucureştiului. Ceramica este lucrată din pastă fină, nisipoasă, care, în urma arderii a căpătat o culoare cărămizie sau roşu-cafenie.
Vasele închise par să predomine, cea mai frecventă formă fiind oala cu toartă; buza este scurtă, uşor evazată, cu marginea teşită oblic sau rotunjită şi, uneori, cu un mic prag la partea inferioară, toarta, lată de 3-4 cm, ovală în secţiune se prindea imediat sub marginea buzei, vasele sunt decorate cu o bandă lată de smalţ ce acoperă exteriorul buzei şi coboară puţin spre interiorul vasului; un singur vas este integral acoperit cu smalţ în interior. Tot formele închise le mai pot fi adăugate câteva ulcioare, de diferite dimensiuni, cu gura rotundă sau trilobată. Smalţul utilizat în decorarea tuturor acestor vase este de culoare verde, în diferite nuanţe.
Vasele deschise - farfurii, castroane - sunt destul de puţin numeroase. Dintre ele putem menţiona farfuriile cu buza lată. Pe lângă smalţul de culoare verde, combinat uneori cu pete galbene, în decorarea vaselor mai apare şi culoarea maro. Decorul este reprezentat de cercuri concentrice, dispuse în centrul vasului; mai rar, ele acoperă întreaga suprafaţă a vasului. De asemenea, mai poate fi semnalat un motiv central obţinut dintr-o bandă de fascicule scurte, oblice. Decorul este realizat numai prin pictare, motivele sgraffitate fiind deocomdată absente.
Datarea largă, în secolele XVIII-XIX, aşteaptă diferenţieri cronologice mai fine, cu ocazia săpăturilor ce se vor extinde spre zona Teatrului Naţional, unde sperăm să surprindem si alte vestigii ale hanului Filaret, atestat documentar între 1753 şi 1844.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu