.
Gligoreşti | Comuna: Luna | Judeţ: Cluj | Punct: La Holoame | Anul: 1998
Anul:
1998
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului;Hallstatt;Latene;Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Localizare pe hartă:
Județ:
Cluj
Localitate:
Gligoreşti
Comuna:
Luna
Punct:
La Holoame
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Aldea Ioan Alexandru Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Gogâltan Florin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Ursuţiu Adrian Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

Cercetările sistematice de la Gligoreşti "La Holoame", din lipsă de finanţare, s-au încheiat, în urma a şase campanii arheologice (1990, 1994-1998) a fost cercetată o suprafaţă de circa 600 m2. Cele două secţiuni magistrale, dispuse pe axul lung şi scurt al obiectivului, au avut dimensiunile de 146/2 m respectiv 63/2 m. Săparea mai multor casete ne-a permis reconstituirea unor complexe surprinse prin secţiunile... magistrale.
Comunicările anuale de la sesiunile naţionale de rapoarte arheologice (1994-1997) ca şi publicarea rezultatelor primei campanii din 1990 (Apulum, XXXI, 1994, p. 9-38) au oferit imaginea unuia dintre cele mai complexe situri arheologice din Transilvania. Coloana sa stratigrafică (de circa 1,50 m), materialele arheologice descoperite, constituie cu siguranţă repere importante pentru reconstituirea habitatului preistoric şi antic de pe valea Mureşului. Din această cauză se impune publicarea cât mai grabnică a cercetărilor noastre. La finalul săpăturilor de la Gligoreşti se cuvin câteva concluzii generale asupra locuirii de pe "Holoame". Primele comunităţi care s-au stabilit pe acest grind (sau insulă) aflat în zona de confluenţă a Arieşului cu Mureşul, sunt din eneoliticul timpuriu. Ele s-au aşezat pe un teren nou format, fapt dovedit de lipsa humusului. Resturile eneolitice se aflau direct pe pietrişul ce reprezintă nucleul geologic al "Holoamelor". Din punct de vedere cultural, remarcăm aici o sinteză între elemente vestice (ca cele de la Suplacu de Barcău sau mediul Bukk) ce foloseau o ceramică decorată cu bitum pe o angobă albă sau roşie sau complicate incizii în reţea şi populaţia locală ce utiliza pictura cu roşu şi alb (Lumea Nouă). Lor li se adaugă importurile din civilizaţia care a dezvoltat olăria ornamentată cu capete de note muzicale. S-a scurs mai bine de un mileniu până ce alte comunităţi sunt atrase de acest loc. Este vorba de câteva familii aparţinând culturii Coţofeni, care vor ocupa o mică zonă de pe suprafaţa movilei. Ele erau contemporane cu cei care au ridicat primele locuinţe, tot pe valea Mureşului, la Şincai (jud. Mureş) sau Sebeş "Râpa Roşie" (jud. Alba), în timpul scurs dintre cele două evenimente nu avem dovezi că "popină" a fost sub ape. De ce oare "Holoamele" au fost evitate de triburile Tiszapolgar ori Bodrokeresztur? Cu siguranţă condiţiile climaterice au făcut neospitalier grindul. El s-a dovedit în continuare atractiv pentru alte comunităţi ce vor succede cultural şi cronologic populaţia Coţofeni. Satul din bronzul timpuriu, prin caracterul habitatului (lipsa unor locuinţe permanente, stratul de cultură cenuşos ce atinge în unele locuri 80 de cm, numeroasele vetre de foc găsite pe toată suprafaţa locuită, etc.) sau amestecul de materiale (Şoimuş, Copăceni, etc.), a avut probabil un caracter sezonier, legat de perioadele de pescuit. El acoperă ca timp, în cronologie relativă, acea secvenţă denumită bronz timpuriu II şi care presupune, în mare, cea de-a doua jumătate a mileniului III a. Chr. Până la o viitoare aşezare aici, vor trece 700-800 de ani. în bronzul mijlociu, purtătorii culturii Wietenberg au preferat terasa înaltă a Arieşului, aşa cum ne-o arată descoperirile din punctul "Dosul Morii = După Moară". După anul 1500 a. Chr. "Holoamele" vor cunoaşte poate cel mai înfloritor moment al istoriei lor. Că este aşa, mărturie stă stratul de cultură ce atinge uneori 70-80 cm, numeroasele locuinţe (de tip bordei sau de suprafaţă), gropile de provizie sau cele menajere, materialul ceramic, piesele de metal, etc. Des pomenita sinteză culturală între fondul local reprezentat de cultura Wietenberg IV şi populaţia alogenă Noua este clar dovedită de situaţia identificată la Gligoreşti. în secolul VIII a. Chr. şi în pragul celui următor, alte comunităţi au vieţuit vremelnic pe această movilă. Ele sau aflat doar în trecere, urmele lor fiind sporadice. Poate mirajul sării i-au dus mai departe pe unii purtători ai culturii Basarabi, care au făcut aici doar un scurt popas. Stranie pare, în această etapă a cercetărilor, identificarea unui complex din a doua epocă a fierului. Nu există un strat de cultură corespunzător aşa încât nu ne putem gândi decât la o locuire izolată. Poate că binecunoscutul mistreţ din bronz cu loc de descoperire Luncani (localitate aflată la 3-4 km de obiectivul nostru), ar trebui cel puţin pus în legătură cu materialele găsite de către noi. Numeroasele fragmente ceramice întregibile, urmele de cenuşă, sugerează un sfârşit violent al acestei tentative de stabilire pe "Holoame". Destul de dificilă de presupus este şi motivaţia folosirii locului în epocă romană, în zona satului Gligoreşti cunoaştem mai multe puncte cu descoperiri romane: "După Sat" probabil o mare villa rustica, la intrarea în sat un drum roman, etc. Urmele unor construcţii mari cu fundament din piatră de râu, încălzire cu hipocaust şi acoperiş din tegule şi olane, materialul arheologic, ne duce cu gândul la folosirea "Holoamelor" ca o statio, un loc de depozitare a sării ca şi a altor bunuri, care luau mai apoi calea apelor spre Apulum. Cu apusul civilizaţiei romane, istoria acestui loc nu mai poate fi reconstituită, intrând în anonimat. "Holoamele" vor fi folosite doar ca teren agricol sau ca loc de exploatare a pietrişului.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO