.
Lapoş | Judeţ: Prahova | Punct: Poiana Roman | Anul: 1998
Anul:
1998
Epoca:
Paleolitic şi mezolitic
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Localizare pe hartă:
Județ:
Prahova
Localitate:
Lapoş
Comuna:
Lapoş
Punct:
Poiana Roman
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Anghelinu Mircea Universitatea "Valahia", Târgovişte
Cârciumaru Marin Universitatea "Valahia", Târgovişte
Cârstina Ovidiu Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte
Dobrescu Roxana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

În luna iulie 1998 au fost continuate cercetările (reluate în 1993) în aşezarea atelier atribuită paleoliticului superior târziu de la Lapoş - Poiana Roman.
Lucrările s-au concentrat în sectorul D (nord-estic) al poienii unde, începând din 1993, au fost explorate parţial resturile mai multor ateliere de cioplire, "in situ", aparţinând nivelului l, precum şi în partea de sud-vest a poienii, mai exact, la li...ziera pădurii şi imediat în dreapta drumului ce duce la Valea Unghiului.
Obiectivele campaniei 1998 au fost: decaparea exhaustivă a complexelor de cioplire din zona adiacentă S XVII/S XVIII/1997, în vederea precizării caracteristicilor tipo-tehnologice; prelevarea de noi eşantioane pentru analizele pluridisciplinare complexe; obţinerea de eventuale date stratigrafice suplimentare privind etapele ocupării sitului.
Au fost efectuate două secţiuni de 3 x 3 m, notate S XIX - S XX. S-au confirmat astfel numai parţial observaţiile stratigrafice din anii anteriori. Din punct de vedere stratigrafie, s-a constatat că la nivelul atelierelor atribuite de cercetările anterioare unui facies de tip Aurignacian, existenţa unor utilaje de mici dimensiuni în care excelează lamelele "a dos abattu". Observaţiile din această campanie pun serios în discuţie existenţa Aurignacianului la Lapoş.
Din păcate nici în acest an, nu am reuşit să identificăm un profil nederanjat în partea superioară de lucrările agricole. Chiar şi aşa stând lucrurile, ca o ipoteză preliminară, la Lapoş s-ar putea vorbi în faza actuală mai mult de un epigravetian decât de Aurignacianul menţionat aici cu mulţi ani în urmă.
Pentru plasarea celor două secţiuni au fost luate în calcul observaţiile făcute începând din 1993, S XIX fiind amplasată pe colina D, unde se află concentrarea maximă de locuire, pentru S XX ţinându-se cont de rezultatele apărute în sondajul nr. 4, unde, într-o suprafaţă de 1/1 m şi la o adâncime de 30 cm, a ieşit la iveală un număr foarte mare de piese, dintre care se remarcă o serie de nuclee şi lame.
Observaţii preliminare asupra materialului litic.
S-a recuperat un lot de 2388 de piese litice diverse din opal (cca. 78,18% din total), silex de mai multe varietăţi, gresie silicioasă şi nisipoasă, cuarţit şi calcedonie. în fiecare suprafaţă s-au surprins aglomerări de material specifice complexelor de debitaj, aparţinând nivelurilor l şi II. Din numărul total de piese 73,74% sunt aşchii; 15,28% lame; 5,65% lamele; 3,51% nuclee; 0,41% gratoare; 0,29% burine; 0,33% percutoare; 1,34% galeţi, vârfuri, perçoire etc.
Din cele 851 de piese descoperite în S XIX, ponderea cea mai ridicată o au aşchiile (734), urmate de larne (55) şi nuclee (52). După cum se poate observa, produsele de debitaj predomină cantitativ, aşchiile corticale sunt reprezentate, dar nu în proporţia pe care ar presupune-o în general decorticarea nucleilor pe loc, sugerând astfel posibilitatea ca aceştia să fi suferit un prim proces de îndepărtare a cortexului pe locul de procurare a materiei primei. Lamele sunt realizate din opal, materie primă ce se regăseşte din abundenţă în sud-estul Poienii Roman, şi sunt în cea mai mare parte fragmentate şi abandonate. Uneltele tipice (gratoare 7; burine 1) sunt reprezentate printr-un procentaj scăzut, ceea ce denotă purtarea lor în afara sitului, probabil pentru export/schimb, trăsătură inerentă a siturilor atelier, sau pentru folosinţă proprie. De asemenea, uneltele finite sunt în general din jasp (materie mai puţin folosită în procesul de debitaj - 1,71%) şi silex care nu apare în resturile de debitaj. In general, uneltele finite, se regăsesc la adâncimi cuprinse între 0,40-0,60 cm.
în S XX, densitatea materialului este mult mai mare (1537 piese), din care se detaşează lamele (301), lamelele (135) şi nucleele (32). După cum se poate observa, în SXX apar în număr ridicat o serie de piese microlitice (microgratoare, lamele "a dos", vârfuri "La Gravette"). Ca şi în SXIX, lamele şi lamelele sunt fragmentate. Nucleele sunt în general din opal, dar apar în număr ridicat şi nuclee din gresie. Considerăm remarcabilă frecvenţa deosebită a pieselor "a dos" şi "a bord abattu", atestând probabil o locuire epigravettiană. Morfologia nucleiior pentru lamele şi a lamelor sugerează existenţa debitajului cu ajutorul unei"chase lame" şi nu a percuţiei dure directe. Lamele prezintă o retuşa abruptă sau semiabruptă cu afinităţi epigravettiene. De asemenea, în această secţiune au fost găsite resturi de debitaj din calcedonie, care nu are acelaşi proprietăţi (mecenice) ca opalul şi jaspul, predominante în procesul de cioplire.
Existenţa în număr ridicat în SXX a pieselor microlitice, a lamelelor "a dos", a vârfurilor "La Gravette" ar putea conduce la concluzia existenţei unui epigravettian la Lapoş şi nicidecum a unui strat Aurignacian. De asemenea, considerăm că nu există suficiente argumente de ordin tipologic care să ne îndemne să acceptăm cu certitudine un presupus tardenoazian la Lapoş. De altfel, şi FI. Mogoşanu, aminteşte existenţa unor lamele "a dos" si a vârfurilor "La Gravette", punându-le în legătură cu Kostenkianul (Gravettian oriental).
Referitor la aspectul microlitic al pieselor, trebuie realizat un studiu tipologic/tehnologic care să permită o încadrare exactă a sitului de la Lapoş.
Un al doilea obiectiv urmărit în campania din 1998, a fost realizarea unor sondaje pentru o cât mai bună acoperire a suprafeţei Poienii Roman.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO