.
Lazuri | Judeţ: Satu Mare | Punct: Lubi Tag | Anul: 1998
Anul:
1998
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca migraţiilor (sec. III - VI)
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Localizare pe hartă:
Județ:
Satu Mare
Localitate:
Lazuri
Comuna:
Lazuri
Punct:
Lubi Tag
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Lazin Gheorghe Muzeul Judeţean Satu Mare
Marta Liviu Muzeul Judeţean Satu Mare
Stanciu Ioan Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

Obiectivele urmărite pe parcursul celei de-a 6-a campanii au fost: investigarea zonei centrale a aşezărilor din diferite perioade (a fost continuat sistemul de suprafeţe, fiind deschise cele cu numerele 25-28); deschiderea unei secţiuni de control, cu scopul de a delimita extinderea locuirilor în direcţie estică (S.V); secţiune de control trasată cu scopul de a surprinde limita nordică a aşezărilor (S.VI).
...>Au fost identificate şi cercetate exhaustiv complexe din epoca romană şi sec. VI-VII. în legătură cu orizontul databil în sec. IX-X, au apărut doar fragmente ceramice, în afara vreunui complex.
Locuinţa nr. 29 (suprafaţa nr. 26) - epoca romană. Avea formă ovală, cu marginile relativ neregulate, orientată cu axa lungă în direcţia ESE/VNV (dimensiuni pe axe -480 x 408 cm). Podea marcată de neregularităţi, adâncită cu maximum 110/115 cm de la vechiul nivel de călcare. Nu au fost identificate urme sigure de stâlpi în interiorul sau exteriorul gropii locuinţei. Pe o treaptă cruţată pe mijlocul laturii nord-estice, la 16 cm deasupra podelei, au apărut resturile probabile ale unei vetre simple. Intrarea, sub forma unui gârlici rectangular (100 x 100 cm), era plasată în "colţul" nordic. Materialul recoltat este relativ sărac: fragmente ceramice lucrate cu mâna sau la roată şi oase de animale, în exteriorul complexului au fost găsite şi fragmente dintr-un pieptene de os cu un singur rând de dinţi şi mâner semicircular.
Locuinţa nr. 31 (suprafaţa nr. 28) - epoca romană. Este o construcţie alcătuită din două componente: o încăpere dreptunghiulară, uşor adâncită în pământ şi o groapă lipită de colţul nordic al încăperii. Lungimea totală a construcţiei: 580 cm. Dimensiunile încăperii dreptunghiulare: 350 x 230 cm. Aceasta se adânceşte cu 35/40 cm în raport cu nivelul de călcare corespunzător aşezării din epoca romană. Colţurile erau marcate prin gropi de stâlpi rectangulare. Groapa din capătul nordic avea formă ovală (270 x 230 cm la gură), îngustându-se spre bază, până la 70 cm. Porţiunea superioară era umplută, în jumătatea nordică, cu un strat compact de chirpici arşi şi lipitură de vatră. De la -140 cm (faţă de gura gropii) umplutura consta din argilă nisipoasă, iar la 50 cm deasupra fundului era aşternută o lentilă de pământ negru, amestecat cu lipitură arsă si cărbune. Foarte probabil că două gropi de stâlpi, situate în apropierea marginii nordice a gropii şi pe direcţia laturilor lungi ale încăperii dreptunghiulare, susţineau un acoperiş, care îl prelungea pe cel al încăperii. Materialul recoltat a fost modest (ceramică, oase de animale, o piesă de os). Se remarcă mai multe fragmente ceramice din vase lucrate cu mâna, dacice şi Przeworsk, găsite în şi pe lipitura arsă din gura gropii.
Locuinţa nr. 26 (caş. A/S. V) - sec. VI-VII. Formă aproape pătrată (314 x 326 cm). Podeaua aflată la 40 cm în raport cu nivelul de călcare al aşezării. Gropi de stâlpi în colţuri (mai mari) şi pe mijlocul laturilor ceva mai lungi, în colţul nord-vestic, scobit într-un bloc de lut, se afla cuptorul. Pe blocul de lut şi în interiorul cuptorului, ca de obicei, au fost găsiţi foarte mulţi vălătuci şi "pâinişoare" de lut. Pentru prima dată au apărut, în cazul acestor locuinţe, indicii despre existenţa unei bolţi a cuptorului. Inventar sărac, fiind găsite doar fragmente ceramice (exclusiv lucrate cu mâna), cu precădere în cuptor.
Locuinţa nr. 28 (caş. B/S.V) - sec. VI-VII. In plan, formă perfect pătrată (274 cm mărimea laturilor). A fost orientată după punctele cardinale. Podea orizontală, aflată la 40 cm adâncime în raport cu nivelul de călcare corespunzător aşezării. Nu a fost identificată decât o groapă de stâlp, în colţul nord-estic. Cuptor scobit într-un bloc de lut, situat în colţul nord-vestic. Au fost găsite doar fragmente din vase lucrate cu mâna, vălătuci şi "pâinişoare" de lut ars.
Complexul nr. 33/fântână (S. V. caş. C/SV) - foarte probabil sec. VI-VII. Fântâna propriu-zisă (formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 94 x 86 cm) a fost amenajată în mijlocul unei gropi ovale, cu diametrele de 324 x 272 cm, îngustată treptat spre fund, până la dimensiunile puţului fântânii. Adâncimea maximă a acestuia era de 388 cm (de la actualul nivel de călcare). Pereţii au fost construiţi din scânduri de lemn, cioplite pe ambele feţe şi subţiate spre capete. La colţuri erau îmbinate cu ajutorul unor decupaje de forma literei "U", simetrice. Pe măsură ce erau ridicaţi pereţii din scânduri, în jurul lor, până în marginile gropii, era aşternută argilă, foarte puternic bătătorită. Spre bază, capetele încrucişate ale scândurilor erau fixate în pereţii gropii. La -320 cm scândura de pe latura nord-estică, mai lungă, era şi ea înţepenită cu un capăt în peretele gropii, fiind apoi sprijinită cu alte două scânduri (aşezate pe cant), perpendiculare, fixate şi ele în peretele nordic al gropii. Evident, rostul acestora era acela de a asigura un plus de rezistenţă pereţilor de lemn ai fântânii. Materialul recoltat este puţin, în majoritate ciobuleţe preistorice, antrenate în umplutură. Datarea o asigură câteva fragmente ceramice, lucrate cu mâna si vălătucii, materiale găsite spre fundul puţului.
În S.VI a fost înregistrată o situaţie stratigrafică identică celei din restul sitului, fiind identificate câteva gropi de stâlpi, databile în epoca romană, în plus, au apărut urmele zidurilor unei construcţii moderne.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO