Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Ostrov | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea Beroe (Piatra Frecăţei) | Anul: 1998

Anul   1998
Epoca
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Ostrov
Comuna   Ostrov
Punct
Cetatea Beroe (Piatra Frecăţei)
Sector   
Toponim   Beroe
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    161115.01
Raport Cetatea Beroe se află pe malul Dunării, la 3 km sud de comuna Ostrov, pe o stâncă înaltă de cca. 30 m. Singurele săpături din spaţiul intramuros au fost efectuate între 1970 şi 1973 de către Alexandru Barnea şi Dumitru Vâlceanu, care au surprins trei niveluri de locuire: primul durează până la sfârşitul secolului al Vl-lea p.Chr., urmat de două niveluri de bordeie, din secolele X-XI, cu un "material arheologic ce pare a indica caracterul rural în comparaţie cu Dinogetia". Pe baza rezultatelor minime obţinute în aceste campanii s-a presupus că cetatea a fost reparată şi refolosită începând cu domnia lui loan Tzimiskes (969-976).
Într-o zonă din vecinătatea cetăţii, Aurelian Petre a început, în anul 1958, investigarea unei necropole plane care, în momentul sistării cercetărilor (1976), însuma 1139 de morminte; autorul cercetării presupunea că ele aparţineau unui cimitir care a funcţionat fără întrerupere din sec. II p.Chr. până la sfârşitul sec. XII sau începutul sec. XIII.
Deoarece rezultatele săpăturilor din cetate, cu excepţia unui studiu privind ceramica lucrată cu mâna din secolul VI p. Chr., au rămas inedite ca şi mormintele din sec. VIII-XII (XIII?), s-a considerat oportună reluarea cercetărilor arheologice de la cetatea Beroe. Cercetările s-au desfăşurat în intervalul iunie-iulie 1998, fondurile fiind asigurate de ICEM - Tulcea. A fost trasată o singură secţiune (60 x 2 m), orientată nord-sud, acroşând incinta pe laturile respective, în vederea completării informaţiilor referitoare la evoluţia în timp a fortificaţiei.
Cercetările s-au desfăşurat pe întreaga secţiune şi şi-au propus epuizarea nivelurilor bizantine târzii (sec. XI-XII). Spre surprinderea noastră am întâlnit depuneri consistente, a căror grosime depăşea uneori 2 m, indicând o locuire intensă, cu multe complexe suprapuse, acoperind durata unui secol (circa 1001-1118). Primele repere cronologice sunt oferite de materialul numismatic care, prin noile descoperiri, vine să completeze firavul lot cunoscut până în prezent din acest sit. Folles din clasa A2 (989-1019/1020) - o piesă din varianta 4, 5, 24 b? si din clasa A3 (1019/1020-1028) - un exemplar din varianta 40 a şi două din varianta 41, par să sugereze că locuirea nu s-a reluat în timpul lui loan Tzimiskes, aşa cum se credea până acum, ci, probabil, la începutul secolului al Xl-lea, după anul 1001, când armatele bizantine reuşesc să recucerească Preslavul Mare, Preslavul Mic şi Pliska. Urmează o serie de monede anonime şi semnate, care acoperă tot secolul al Xl-lea: Roman III (1028-1034) - 1 ex., Mihail IV (1034-1041) - 1 ex., Constantin IX (1042-1055) - 2ex., Roman IV (1067-1071) - 1 ex., Alexios l (1081-1118) - 1 ex. din clasa K (1081-1092) şi un stamenon din atelierul de la Constantinopol (1092-1118). Ultima monedă o reprezintă un stamenon de la împăratul loan II (1118-1143) din emisiunea II de la Constantinopol, care ne-ar putea sugera că aşezarea şi-a încheiat existenţa în urma atacului cumanilor din anul 1122.
În această secţiune au fost cercetate parţial cinci locuinţe (una de suprafaţă şi patru bordeie), instalaţia de foc fiind reprezentată de un cuptor din piatră amenajat într-un colţ. Materialul arheologic - descoperit în strat şi în complexe - este reprezentat de ceramica comună, care apare în proporţie majoritară: vase-borcan, castroane, opaiţe, căldări de lut. Lor le mai putem adăuga amfore (cca. 5-10% din totalul descoperirilor) şi câteva fragmente de vase smălţuite - pictate şi sgraffitate - care acoperă tot secolul al Xl-lea şi începutul celui următor. Registrul descoperirilor arheologice este completat de câteva unelte - fusaiole si mânere din os - şi obiecte de podoabă - mărgele şi brăţări din pastă de sticlă, care conturează imaginea unei aşezări bizantine modeste, ce nu suportă comparaţie cu importantele centre urbane contemporane din nordul Dobrogei (Dinogetia - Garvăn, Isaccea, Nufăru).
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu