Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Probota | Comuna: Dolhasca | Judeţ: Suceava | Punct: Mănăstirea Probota | Anul: 1998

Anul   1998
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Suceava
Localitate   Probota
Comuna   Dolhasca
Punct
Mănăstirea Probota
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Pușcașu Voica Mari Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional, Bucureşti
Cod RAN    148060.01
Raport Lucrările de cercetare arheologică la Mănăstirea Probota - efectuate şi în cursul anului 1998 în cadrul programului UNESCO "International Support for the Restoration and Preservation of Probota Monastery" şi beneficiind de finanţare internaţională în consecinţă - au condus atât la elucidarea unora dintre problemele deschise prin cercetările anterioare, cât şi la descoperirea altor complexe arheologice. Obiectivele în speţă, vizate prin planul anual de cercetare, au cuprins în mare parte aria sudică a incintei mănăstireşti dar şi - acolo unde a fost cazul - cercetarea parţială a zonei situate în imediata vecinătate a incintei, către exteriorul acesteia, pe laturile de sud şi de vest.
1. A fost epuizată cercetarea depozitului de lingouri de plumb (identificat şi cercetat parţial în campania anului 1997). Depozitul cuprindea în total 40 de piese, două dintre acestea - şi anume cele situate la baza depozitului - fiind marcate prin câte trei cercuri, fiecare cu 8 raze - realizate prin presarea unui sigiliu cu forma descrisă. De asemenea, s-a confirmat ipoteza anterior emisă conform căreia depozitul a fost amenajat la o dată anterioară fundării şi fiinţării construcţiei G (PI. 1) şi ulterioară amenajărilor gospodăreşti intervenite în aceeaşi zonă direct la faţa humusului medieval: datarea complexului putând fi considerată drept contemporană momentului construirii bisericii mănăstirii, deci în jurul anului 1530.
1. Amenajările de tip gospodăresc anterior identificate în zonă s-au dovedit a fi substanţiale, ocupând o arie de teren de cel puţin 100 mp. A fost reperat întregul contur al cuptorului nr. 1 şi s-a identificat parţial un alt cuptor de mari dimensiuni (cuptorul nr. 4). Aceste realităţi, adăugate celor surprinse în timpul lucrărilor din anul 1997 (masivul strat de arsură cu mult cărbune/cenuşă şi cuptorul nr. 2), certifică fosta existenţă aici amenajărilor gospodăreşti amintite - a căror cercetare in extenso este împiedicată temporar de existenţa construcţiei de protecţie a vestigiilor clădirii B, dar şi definitiv tocmai de ridicarea menţionatei clădiri, ale cărei pivniţe au dislocat în bună măsură resturile complexelor arheologice preexistente. Datarea numitelor amenajări gospodăreşti pare să fie anterioară momentului construirii bisericii şi să fi ţinut de activităţile curente ale obştii monahale (desfăşurate pe un teren care îi aparţinea - chiar şi atunci când construcţiile mănăstireşti erau încă în fiinţă pe amplasamentul "Probotei Vechi").
2. Construcţia G., identificată numai la nivelul fundaţiilor (realizate din zidărie de piatră legată cu mortar) implantate 60-80 cm în profunzimea solului (adâncimi calculate de la faţa păstrată a zidăriilor de fundaţie), aveau o grosime de 110 cm. De formă rectangulară, clădirea fusese prevăzută la interior cu trei elemente izolate de sprijin (baze de stâlpi) situate median pe axul lung est-vest (baza stâlpului vestic fiind total dislocată de o groapă ulterioară) şi echidistante faţă de zidurile laterale şi între ele. Constatarea impune ipoteza fostei existenţe a unui sistem de boltire şi poate chiar un etaj peste parter. Construcţia a fost realizată în aceeaşi perioadă cu construirea zidului de incintă (în cadrul continuării programului ctitoricesc iniţial, după anul 1550) şi a fost dezafectată imediat anterior momentului construirii clădirii B (deceniile 3 şi 4 ale secolului al XVII-lea).
3. Către vest de construcţia B a fost delimitată construcţia H: realizată tot din zidărie de piatră legată cu mortar de var/nisip, cu tiranţi longitudinali şi transversali ale căror lăcaşuri s-au păstrat în grosimea zidăriilor (grosimi de 110-115 cm). Construcţia a fost prevăzută cu pivniţe pe două travee, boltite semicilindric şi sprijinite pe trei arcade. Accesul se făcea printr-un gârlici orientat nord-sud, care debuşa în colţul sud-estic al cavităţii pivniţelor, şi el boltit în semicilindru. Toate elementele de boltire încă păstrate, respectiv, naşterile bolţilor şi ale arcadelor, erau realizate din cărămidă. Către sud, construcţia fusese împrejmuită de un pavaj de curte, pe o lăţime de cca. 2-3,5 m, realizat din lespezi mari de piatră de râu. în forma sa iniţială, construcţia a fost printre primele realizate în cuprinsul incintei, imediat după anul 1550, şi a reprezentat clădirea funcţională principală a ansamblului. Modificări ulterioare (survenite în aceleaşi decenii 3-4 ale secolului al XVII-lea), au determinat dezafectarea părţii supra-terestre a construcţiei H şi folosirea în continuare doar a pivniţelor, până către finele secolului al XVIII-lea.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice * Echipa de cercetare arheologică la Mănăstirea Probota, pentru campania anului 1998 fost formată, în afară de subsemnata, din arhg. Elenea Gherman, Cătălin Hriban şi Adriana Mogran (Muzeul de Istorie din Complexul Muzeal Moldova - laşi), arhg. Elana Ciubotaru (Complexul Muzeal Neamţ), Aurel Nicodei (Muzeul Vrancei) şi absolvent Cludia Brăiloiu.
5. Latura sudică a zidului de incintă fusese prevăzută cu o poartă secundară, situată exact în axul gârliciului şi având lărgimea acestuia; a fost obturată prin plombarea golului iniţial determinată de reducerea dimensiunilor acestuia la cele necesare strict pietonale.
6. Transformările intervenite în economia construcţiilor incintei (si concretizate prin dezafectarea totală a clădirii G, dezafectarea parţială a clădirii H, ridicării construcţiei B, refacerea construcţiei D, ca şi prin masiva refacere cel puţin a laturii sudice a zidului de incintă, inclusiv modificarea porţii secundare), au fost lucrări realizate în timpul domniei lui Vasile Lupu, consemnate la acea vreme printr-o inscripţie al cărei conţinut s-a păstrat doar documentar, lespedea respectivă fiind, se pare definitiv pierdută.
7. În toată aria de teren supusă cercetării au fost identificate segmente de zidărie care au aparţinut altor construcţii, a căror planimetrie şi structură urmează încă a fi investigate, ca şi complexe arheologice de altă factură (de exemplu, cuptorul nr. 3, de ars ceramică, descoperit cu ultima şarjă parţial păstrată la interiorul său). Materialul arheologic divers - ceramică, cahle, cărămizi de format special (trapezoidale, hexagonale, pătrate), olane (de sobă, de acoperiş, de conductă), numeroase fragmente de piatră profilată, monede etc. – asigură datările propuse şi - în acelaşi timp impun continuarea cercetărilor în aria vestică şi nordică a incintei.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu