Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Pânceşti | Judeţ: Bacău | Punct: Cetăţuia | Anul: 1998

Anul   1998
Epoca   Latene; Preistorie; 
Perioade   
Categorie   Religios, ritual şi funerar; 
Tipuri de sit   necropolă tumulară; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bacău
Localitate   Pânceşti
Comuna   Pânceşti
Punct   Cetăţuia
Sector   
Toponim   
Colectiv   Viorel Capitanu, Lăcrămioara Elena Istina, Vasile Ursachi (MI Roman), Mihalche Brudiu, Mihaela Denisa Liuşnea (UDJ Galaţi)
Colectiv sector   
Instituții implicate  
Persoane implicate  
Cod RAN    24196.01
Raport Au fost reluate cercetările arheologice în necropola tumulară de la Răcătău, în cel de-al 5-lea tumul, care se află la cca. 5 km nord de grupul celor 3 tumuli din apropierea davei, săpaţi între anii 1969-1981, iar cel de-al 4-lea tumul se află la cca. 1 km, în partea de sud şi a fost cercetat între anii 1989-1990.
Noul tumul cercetat în campania din 1998 este cunoscut de localnici drept "Movila lui Cerbu" şi a fost afectat parţial cu ocazia lucrărilor de amenajare a teritoriului pentru ferma pomicolă Răcătău lI.
Această movilă avea o poziţie strategică deosebită, de pe ea se putea observa întreaga zonă din valea Şiretului mijlociu, dintre Bacău şi Adjud, şi mai departe până la Poiana-Tecuci, identificată cu antica Piroboridava de către Radu Vulpe şi Ecaterina Vulpe.
În septembrie 1997 s-a procedat la efectuarea primului sondaj în acest tumul, atacând doar primul sfert din partea de S-E, iar în iulie 1998 cu studenţii de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii "Dunărea de Jos" din Galaţi au fost atacate concomitent toate cele 4 sferturi până la adâncimea de 3,50 m, prin mai multe casete.
În sferturile de la N-E şi N-V a fost surprinsă o groapă a jefuitorilor de comori, efectuată de profanatorii mormântului, în sec. II p.Chr. când au fost profanate şi alte morminte tumulare.
Cu ocazia săpăturilor, au fost descoperite fragmente ceramice de la vase geto-dacice şi de la amfore, precum şi câteva oase de animale. Cele mai multe vase, în stare fragmentară, au fost descoperite în sfertul III în partea de N-V, între adâncimile 3,20-3,35 m, în zona gropii funerare.
Au fost recuperate fragmente ceramice de la fructiere, cupe cu două torţi, căni, chiupuri, farfurii din pastă fină de culoare cenuşie sau cărămizie lucrate la roată, dar şi ceramică lucrată cu mâna de la ceşti, vase-borcan, chiupuri, din pastă cu aspect poros de culoare brun-cenuşie sau cărămizie, ornamentate cu brâie alveolare, simple sau crestate sau cu linii incizate pe corpul vasului şi sub buză.
Ceramica de import în totalitate este alcătuită din foarte multe fragmente ceramice de la mai multe tipuri de amfore de factură elenistică târzie şi romană, din care un număr de 6 amfore întregibile.
în prima categorie se încadrează amforele de tip pseudo Cos, cu torţile bifide şi cu gâtul cilindric, care pot fi împărţite la rândul lor în 3 tipuri:
T.1. Dintr-o pastă fină de culoare gălbuie-albicioasă având ca dimensiuni: D. gurii = 9,5 cm, L. gâtului = 25 cm, l. torţii = 20 cm.
T.2. Amforă fragmentară cu pasta fină, de culoare gălbuie-albicioasă şi mult nisip fin în compoziţie: D. gurii = 10,5 cm, L. gâtului = 27 cm; grosimea torţii = 5 cm. Pe corp o linie fină profilată.
T.3. Gât de amforă, din pasă gălbuie cu nisip fin în compoziţie: L. = 20 cm, D. gurii = 10 cm.
Din a doua categorie fac parte 7 tipuri de amfore de provenienţă romană:
T.1. Amforă fragmentară, din pastă fină de culoare gălbuie, cu nisip fin de culoare maroniu închis: L. torţii = 26 cm, l. = 5,6 cm. Se păstrează cca. 3/4 din amforă.
T.2. Amforă fragmentară din pastă roşiatică cu nisip din albicios. Cca. 1/2 din vas cu D = cca. 20 cm.
T.3. Amforă fragmentară, cca. 1/4 din vas, pastă fină de culoare roşie-gălbuie cu nisip fin şi mică. Toarta bifidă de cca. 28 cm.
T.4. Toartă fragmentară de amforă din pastă fină de culoare roşiatică cu L. = cca. 6 cm, D. = 4 cm.
T.5. Toartă fragmentară, pastă fină roşiatică cu o linie incizată pe toată lungimea vasului. T.6. Toartă fragmentară din pastă fină de culoare gălbuie cu nisip fin albicios în compoziţie.
T.7. Fragment de amforă din pastă fină de culoare galben-maroniu cu nisip şi mică în compoziţie.
în afară de ceramică a mai fost descoperită o cataramă din fier, puternic oxidată şi bucăţi de oase de la animale domestice.
După inventarul descoperit până în prezent, mormântul poate fi datat cu certitudine la sfârşitul sec. l a.Chr. - l p.Chr. şi aparţine unei căpetenii geto-dacice, din dava de la Răcătău.
Deoarece groapa funerară nu a fost săpată în întregime, din lipsă de fonduri, se impune săparea ei în campania viitoare.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu