.
Sânnicolau Mare | Judeţ: Timiş | Punct: Selişte | Anul: 1998
Anul:
1998
Epoca:
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Timiş
Localitate:
Sânnicolau Mare
Comuna:
or. Sânnicolau Mare
Punct:
Selişte
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bejan Adrian Universitatea de Vest, Timişoara
Grec Marius şcoala Generală Nr. 2 Sânnicolau Mare
Cod RAN:
Raport:

l. Scopul urmărit de cercetarea arheologică din acest an a fost delimitarea zonelor de concentrare pe suprafaţa platoului "Selişte" a diferitelor nivele de locuire. Acum, se poate concluziona că:
Partea de nord a platoului, supraînălţată faţă de restul zonei, constituie maximum de locuire în epoca feudalismului dezvoltat (sec. XV-XVIII). Nivelul feudal se găseşte pe tot platoul, deranjând toate nivelele de... locuire anterioară.
In zona de nord-vest, suprapusă în mare parte peste aşezarea feudală, se află aşezarea de sec. XI-XII, având locuinţele cu inventar arheologic din această perioadă (ceramică îndeosebi) plasate la distanţă de 15-20 m una de alta şi înconjurate de anexe gospodăreşti (cuptoare, gropi de provizii şi menajere etc).
Pe latura de vest şi spre sud a platoului au apărut locuinţe care prin inventar se datează în sec. VIII-IX. Nu se poate preciza dacă este cazul unor locuinţe dispersate sau o aşezare.
în estul si în sudul platoului se regăsesc urme de locuire postromană târzie (sec. VI-VII ?). Complexele sunt la mare adâncime, peste 1 m de la nivelul de călcare actual, motiv pentru care lucrările agricole nu au scos la suprafaţă decât foarte rar material arheologic, fapt ce face dificilă depistarea pe teren a complexelor arheologice.
De menţionat, că fragmente ceramice de la epoca romană şi până în feudalism se găsesc pe întregul platou. Printre descoperirile izolate mai deosebite menţionăm: un fragment de ceramică romană, cu ştampila LEG XIII G, descoperit întâmplător; un mormânt de inhumaţie de sec. III-IV, distrus parţial de o locuinţă de sec. VIII; groapă de provizii de sec. III-IV, cu ceramică cenuşie şi două bucăţi de mozaic roman, în formă de pişcot. De asemenea, în mai multe puncte ale secţiunilor trasate, s-au găsit deasupra solului viu fragmente ceramice preistorice de mici dimensiuni, fără a se constitui într-un nivel de locuire continuu. Cele ce pot fi cu uşurinţă depistate la suprafaţa solului sunt locuinţele feudal-timpurii (sec. XI-XII) si feudale.
II. În anul 1998, forţa de muncă fiind împărţită în cercetarea a două obiective arheologice diferite, săpătura arheologică a fost mai restrânsă, reducându-se la secţiuni în: aşezarea de sec. XI-XII., suprapusă de aşezarea feudală. S-au degajat parţial sau integral şi aparţinând cronologic aceleiaşi perioade: două gropi menajere de mici dimensiuni; o groapă de bordei (doar surprinsă pe teren, nedegajată); o vatră de cuptor distrusă din vechime, aflată în afara locuinţelor; un bordei cu vatră si nisă în perete; o locuinţă puţin adâncită (de suprafaţă sau semi-bordei ?), având în apropiere un cuptor cu boltă. Prin îndepărtarea cuptorului s-a degajat o groapă ovală, având ca inventar oase de animale de mari dimensiuni.
Ca si în alţi ani, s-a descoperit un segment de şanţ albiat (trapez cu baza mare în sus), cu gropi de stâlp. Este singura zonă unde în anul 1998 au apărut fragmente ceramice cenuşii postromane. Ca şi aşezarea de sec. III-IV de la Hodoni Pustă, aceste şanţuri constituie probabil o modalitate de delimitare a complexelor de locuit, între ele (şanţ despărţitor, gard ?). Necesitând mult efort şi timp pentru degajare şi neoferind material arheologic consistent, cercetările nu au urmărit pe un traseu mai lung un astfel de şanţ, deci nu putem şti dacă această ipoteză se verifică.
Dintre complexele descoperite în anul 1998, prezentăm cele două locuinţe:
Bordei patrulater, cu colţurile puternic rotunjite. Laturile cu dimensiunile 3,20 x 3,10 m. Groapa începe la 0,90 m de la nivelul de călcare actual şi coboară în stratul de cultură 1,40 m, deci în total adâncimea actuală a locuinţei are 2,30 m. Pereţii gropii sunt puţin înclinaţi, lărgindu-se în partea superioară şi îngustându-se spre fund. Pe latura de est se găseşte vatra, distrusă de vechime, protejată spre nord de o zonă de pământ cruţat, care micşorează spaţiul interior al locuinţei, în partea opusă vetrei, pe latura vestică, se află o nişă scobită în peretele locuinţei, nişa având forma ovală, lungă de 0,75 m (adâncindu-se în zona maximă, până la 0,40 m), în peretele locuinţei si înaltă de aproximativ 0,30 m. Pe fundul locuinţei s-au găsit câteva fragmente de oase de animale si ceramică.
Locuinţă puţin adâncită (de suprafaţă sau semi-bordei ?). Coboară în stratul de cultură de la 0,82 (0,90) m, până la 1,16 m, deci 25-35 cm. De mari dimensiuni, depăşind lăţimea secţiunii şi casetei adiacente. Lungimea laturii degajate integral este de 4,70 m; lăţimea degajată 1,75 m. Pe latura estică se află o nişă scobită în perete, de tipul unei încăperi-anexă, la 0,75 m de colţul nordic şi 2 m de cel sudic, uşor trapezoidală în plan (probabil datorită scobirii peretelui dinspre interiorul locuinţei), cu dimensiunile de 2 (1,50) x 1,10 m. În colţul de nord-vest există un mic prag de 20 cm înălţime si lat de aproximativ 15-20 cm.
La nord-vest de locuinţă, la aproximativ 2 m de colţ, s-au degajat resturile unui cuptor, păstrându-se aproape integral vatra şi o parte din bolta cuptorului. Vatra avea forma ovală cu axele 1,6 x 0,60, orientată nord-sud, distrusă pe latura sud-vestică, unde probabil s-a aflat deschiderea cuptorului. Arderea mai slabă a vetrei şi bolţii poate sugera o folosire de mai scurtă durată a cuptorului, în urma străpungerii vetrei, s-a surprins conturul unei gropi ovale, cu axele 1,20 x 2 m, orientată nord-sud, pe fundul căreia au fost aşezate oase de mari dimensiuni (bazin, maxilar, picior). Groapa era puţin adâncă, coborând maxim 0,40 m în stratul de cultură, până la 1,50 m de la nivelul de călcare actual. Este evident că este mai veche decât cuptorul, dar nu există alte elemente de datare, ea putând fi contemporană cu locuinţa.
III. în cei 4 ani de cercetare arheologică la Sânnicolau Mare-Selişte, s-au descoperit următoarele complexe arheologice aparţinând nivelelor de locuire menţionate:
3 locuinţe mari din epoca feudalismului dezvoltat (sec. XV-XVII-XVIII);
din aşezarea de secol XI-XII: 7 locuinţe, 4 gropi de provizii, două gropi menajere, vetre şi cuptoare, interioare şi exterioare locuinţelor;
o locuinţă de sec. VIII-IX, cu mai multe faze de locuire;
2 cuptoare menajere şi o locuinţă de sec. VI-VII;
un mormânt de inhumaţie, o groapă de provizii şi urmele unor şanţuri cu gropi de stâlpi, toate datate în sec. III-IV,
IV. începând cu anul 1998-1999, şantierul arheologic Sânnicolau Mare, a fost integrat în cercetarea de tip GRAND, a Catedrei de Istorie a Universităţii de Vest din Timişoara, intitulată "Habitatul rural în Transilvania si Banat în sec. VII-IX (cu privire specială la ^descoperirile arheologice de pe cursul inferior al Mureşului) - proiect estimat a fi realizat în următorii trei ani. în acest context, depistarea formelor de habitat din zona Mureşului inferior prin cercetări de teren şi efectuarea de sondaje şi cercetări sistematice-şantiere arheologice la Sânnicolaul Mare şi Dudeştii Vechi vor contribui la cunoaşterea diverselor aspecte arheologice şi istorice privind locuirea Banatului de Vest; locuire ce continuă din epoca romană până în epoca formării statelor feudale.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO