Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Vinţu de Jos | Judeţ: Alba | Punct: Mănăstirea Dominicană şI Castelul Martinuzzi | Anul: 1995

Anul   1995
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Vinţu de Jos
Comuna   Vinţu de Jos
Punct
Mănăstirea Dominicană şI Castelul Martinuzzi
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    8835.02 8835.07
Raport


În a cincea campanie de cercetări arheologice din perimetrul ruinei castelului, construit de către principele Gabriel Bethlen, la Vinţu de Jos, s-au practicat patru secţiuni: S XXI (17 x 2 m); S XXII (8 x 2 m); S XXIII (4 x 3,5 m); S XXIV (10 x 2 m).


Din cadrul complexelor constructive, s-a confirmat pe deplin faptul că, anterior mănăstirii dominicane, a fost începută o biserică, spre sfârşitul sec. XIII. Nu a fost descoperită nici o urmă a porticului din sudul bisericii mănăstirii. S-a delimitat extensiunea spre S a anexelor de E ale mănăstirii. S-a descoperit, de asemenea, zidul median care despărţea cele două şiruri de camere ale anexelor. Ultimele compartimentări ale aliniamentului, mai vechi, nu au fost regăsite datorită unor intervenţii distructive, târzii. Cronologia zidurilor de S ale mănăstirii, a fost foarte bine atestată, printr-un grup de monede, regăsite între trei nivele de construcţie-reparaţie (sec. XIV-mijl.sec.XV). În legătură cu anexele de S ale mănăstirii, cercetările sunt doar începute. O clădire cu lăţimea aproximativă de 5,5 m a fost acolo identificată.


În sec. XVI, anexele mănăstirii au fost utilizate din plin în palatul laic. Cele mai concludente urme provin din clădirile anexe de sud. Un lucru, confirmat cu toată certitudinea, este prezenţa unei palisade duble, care înconjura spre S vechea mănăstire. În colţul de S-E se conturează chiar şi un turn.


În timpul campaniei din 1995, a fost descoperit un singur mormânt (M58).


Între piesele de piatră, profilaturile gotice aparţin anexelor mănăstirii (fragmente de ancadramente de ferestre, portaluri, console, ogive, un fleron de tabernacol). Piesele renascentiste sunt mai neconcludente (două fragmente de ancadramente).


Materialul arheologic este, ca în fiecare an, foarte bogat. Între piesele de fier, contemporane mănăstirii, semnalăm feronerie ornamentală, un lacăt, un pinten încrustat. Între piesele de bronz, sunt prezente aplici de carte ori cu alte destinaţii, "matca" unui sigiliu, un ac cu cap ornamental. S-au descoperit ace de os, sticlărie de construcţie, pahare cu "stropi", fragmente de flacoane şi pahare importate (sec.XVI). Ceramica de construcţie, este ilustrată prin cărămizi pavimentale, hexagonale, olane, ţigle romane. Printre cahle apar reprezentări religioase, din care Sf.Gheorghe este uşor de recunoscut. Pentru secolul XVI s-a stabilit cu certitudine originea majoritar sibiană a pieselor (vultur bicefal, grifon cu scut heraldic, motive florale). În ceramica de uz comun s-au făcut, de asemenea, constatări importante, legate de ceramica fină, de producţie urbană, aparţinătoare sec. XIV-XV. În şirul monedelor, alături de o piesă bătută de regele Bela al IV-lea (1235-1270), au apărut 10 piese din sec. XIV şi câteva din sec. XVI-XVIII.

Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu