Desfăşurate în perioada 15 iunie - 18 iulie1, cercetările arheologice din acest an au abordat, în principal zona de maximă locuire a sitului de la Şeuşa - "La cărarea morii", zonă în care, în campania precedentă, a fost surprinsă o locuinţă de suprafaţă aparţinând culturii Precriş (L1/1997), stratul arheologic aici având peste 2 m grosime.
Scopul investigaţiilor arheologice a fost, pe de o parte acela de a... surprinde şi clarifica situaţia stratigrafie! din această arie, iar, pe de altă parte, acela de a sesiza extinderea locuirii neolitice timpurii (Precriş) în cuprinsul sitului, prin surprinderea unor complexe închise de genul locuinţei din anul precedent.
Au fost, astfel, executate două secţiuni de control şi informare stratigrafică (SII/1998 = 10 x 2,5 x 1,5 m, perpendiculară pe "T"II şi SIII = 25 x 2 x 2,4 m, perpendiculară pe TIV, în imediata apropriere a locului de descoperire a locuinţei (L1/1997), precum şi o casetă (CMI/1998 = 7 x 3 x 2 m).
S-a putut surprinde un profil stratigrafie complet, mai ales în secţiunea a treia (SIII/1998), unde stratul arheologic, cel mai gros din cuprinsul întregii staţiuni (2,1 m), se prezenta astfel:
- stratul vegetal (între 0-0,30 cm), în care apar materiale romane şi postromane, constând, îndeosebi în materiale ceramice, tegulae, pietre de construcţie şi cărămizi; urmează un strat aparţinând unei locuiri romane (între 0,30-0,80 cm, pe alocuri până la aproape 1 m), deosebit de consistent în materiale arheologice. A fost identificată, în acest strat, o locuinţă şi anexe ale ei, (curtea pavată cu pietriş de culoare cărămizie, precum şi prezenţa unor puternice urme de ardere identificate prin prezenţa pământului înroşit). Din această locuinţă provin numeroase piese metalice (piroane, cuie etc.), fragmente de sticlă şi un bogat inventar ceramic, inclusiv fragmente de terra sigilatta; sub acest strat, apare un altul (între 0,80-1,30 m), serios afectat de străpungerile numeroaselor gropi-complex ce provin din cel precedent, aparţinând epocii Latene clasice (dacice-sec. l a.Chr. - l p. Chr.). Si în acest nivel au fost identificate o serie de complexe, atât semiadâncite cât şi adâncite; Reţin atenţia două dintre complexe semiadâncite (C1 şi C2, de mari dimensiuni (surprinse în secţiune pe lungimi de 4,50 respectiv 6 m, asupra funcţionalităţii cărora avem serioase rezerve), în acest moment al cercetărilor, înclinăm să credem că este vorba de două locuinţe semiadâncite, dezafectate. Materiale arheologice, îndeosebi ceramice, destul de sărace, descoperite în interiorul complexelor pledează, şi ele, în favoarea unei astfel de ipoteze. Aceleiaşi epoci îi aparţin şi 6 gropi (G1-6, din care patru erau grupate două câte două (îngemănate), cuptorite, care se adânceau până în stratul steril, afectând serios straturile inferioare. Urmează un nivel aparţinând unei faze timpurii Latene (între 1,30-1,50 m), în care apar frecvent materiale arheologice de factură celtică, sub forma fragmentelor ceramice aparţinând unor vase lucrate la roată, bine lustruite, cu o pastă de foarte bună factură, de culoare brună şi neagră-cenuşie. Sporadic, apar şi fragmente de ceramică grafitată. într-o groapă aparţinând acestei epoci, aflată în caroul 1 al secţiunii, a fost descoperită şi o podoabă metalică: un pandantiv de bronz folosit la prinderea îmbrăcăminţii;
Sub nivelul Latene timpuriu apare, distinct, un strat pe care l-am numit "intermediar" (între 1,50-1,70 m), în care apar, sporadic, materiale ceramice aparţinând epocii bronzului, mai precis unei faze finale a culturii Wietenberg (Wietenberg IV). Reţin atenţia vasele cu decor realizat din brâuri alveolare şi din incizii. Nu au fost descoperite complexele care să aparţină acestei epoci; urmează un strat aparţinând epocii neolitice timpurii (între 1,70-2,10 m), şi acesta serios afectat de gropile-complex dacice amintite mai sus, subîmpărţit, la rândul lui, în două nivele de locuire: din care unul aparţinând unei faze dezvoltate a complexului cultural Starcevo-Criş (Starcevo-Criş IIB). Sub acesta, Ia baza stratului arheologic, direct pe sterilul de culoare albă-cenuşie (bentonita), a fost diferenţiat un nivel aparţinând unei faze timpurii a complexului amintit, mai precis culturii Precriş. Nivelul superior, conţine material destul de sărac, tipic însă pentru etapele "clasice" Starcevo-Criş: ceramică de culoare cărămizie, cu aspect făinos, prezentând o ardere bună şi pleavă amestecată cu nisip şi mică în compoziţie. Speciile dominante sunt cele semifine şi grosiere, decorul fiind executat în tehnica inciziei şi a ciupiturilor. De remarcat absenţa, şi în acest nivel, a borbotinei.
Nivelul inferior, cel Precriş, conţine, în strat, materiale destul de sărace, în capătul vestic al secţiunii (careurile 1-2), de la adâncimea de 2,10 m s-a conturat un complex adâncit, care a furnizat un bogat material arheologic, tipic pentru această cultură: ceramică fină lustruită de culoare roşie-vişinie, forme globulare şi tronconice, torţi bandate, decor cu ciupituri etc. Starea fragmentară a acestora precum si forma neregulată a complexului ne determină să considerăm că avem de a face cu o groapă menajeră, de mari dimensiuni, ce succede, ca funcţionalitate, un bordei dezafectat.
In SII/1998, practicată într-o zonă caracterizată printr-o intensitate de locuire mai redusă (stratul arheologic de aici nu depăşeşte 1 m), situaţia stratigrafică este mai simplă. Nivelul vegetal (0-0,30 cm), identic cu cel mai sus prezentat, este suprapus nivelului Latene clasic (dacic). Acesta din urmă, se adânceşte în careurile 4-5 până în sterilul arheologic (bentonita). Din acest complex (oarecum asemănător cu cele două mai sus amintite din SIII) şi din stratul de cultură provin multe materiale ceramice tipice: fragmente de vase-borcan şi oale lucrate cu mâna, având butoni cilindrici din care pornesc câte două sau trei brâuri alveolare, fragmente de căţui, ceramică lucrată la roată. Din acest nivel s-au conturat trei gropi (G1 şi G23 îngemănate, care se adânceau până în steriul alb sub o formă de clopot (cuptorite). Aceste gropi, lipsite de material arheologic, sau cu foarte puţin material (ceramică), apar foarte frecvent în aşezările civile dacice, funcţionalitatea cea mai probabilă a lor fiind aceea a depozitării alimentelor.
Sub nivelul dacic s-a profilat un complex de pietre făţuite, plate, dispuse într-o anumită poziţie orizontală, datat, după fibula de bronz care le însoţea, în etapa Latene C1.
Tot în aceeaşi secţiune au fost surprinse resturile unei locuinţe de suprafaţă (L2/1998) aparţinând culturii Precriş, similară ca tehnică de construcţie cu cea descoperită în anul precedent (L1/1997). Locuinţa, puternic afectată de complexul dacic adâncit, se prezenta sub forma unei aglomerări de pietre de râu si pietre sparte, în amestec cu fragmente ceramice Precriş, oase, unelte de silex etc. La demontare s-a descoperit şi un corn aparţinând unui idol zoomorf stilizat (bovideu), carcateristic acestei culturi. Locuinţa din acest an vine să confirme faptul că membrii comunităţii Precriş care au locuit în situl de la Şeuşa- "La cărarea morii" au preferat, ca soluţie constructivă, tipul de locuinţă amenajată "pe pat de pietre", liantul pentru netezirea podelei fiind, cel mai probabil, bentonita, aflată la discreţie în împrejurimi. Dealtfel "patul de pietre" pe care este construită locuinţa, se află, în acest caz, dispus direct pe bentonita.
În ceea ce priveşte CIII/1998 - executată ca urmare a semnalării unei lentile de pietre ce putea constitui o locuinţă Precriş - stratigrafia acestei casete respectată întru-totul situaţia stratigrafică generală a sitului, cu specificaţia că, în zona ei sudică, sub nivelul Latene timpuriu, la adâncimea de aproximativ 1,40 cm s-a profilat o groapă (G2) ce conţinea un bogat material ceramic Wietenberg.
în jumătatea nordică a casetei, de la adâncimea de 1,20 m s-a profilat o locuinţă adâncă (bordei), de formă dreptunghiulară, orientat pe direcţia nord vest-sud est, care a oferit un bogat material arheologic. Au fost surprinşi trei din pereţii acesteia, inclusiv gropile parilor de susţinere a acoperişului (atât cel de la intrare, mai mare, cât şi cele din margini), căptuşite cu pietre. Ceramica lucrată la roată, de factură foarte bună, vasele întregibile cu buza evazată, decorul lustruit, culoarea neagră, cenuşie şi brună, vasele cu buza îngroşată rotunjită etc., fac posibilă încadrarea bordeiului în Latenul timpuriu, de influenţă celtică.
Bordeiul a fost secţionat de taluzul carierei, el fiind sesizat dealtfel în stratigrafia obţinută prin îndreptarea acestui taluz în prima campanie întreprinsă în cadrul silului (1996). în extremitatea estică, bordeiul a fost străpuns de o groapă romană (G1 care se adâncea până în steril, străpungând şi stratul neolitic timpuriu. Acest din urmă strat cultural, cel neolitic, a furnizat, în această casetă, foarte puţin material arheologic.
Deosebit de importantă, este semnalarea în urma investigaţiilor de suprafaţă a unor fragmente ceramice, în strat, pe peretele (taluzul) opus al carierei de bentonită (cel de est sud-est), aparţinând culturii Precriş. Ceramica descoperită aparţine speciei fine, de culoare roşie-brună, lustruită, având formă globulară şi factura pastei asemănătoare în complexele închise ale acestei culturi, situaţie care ne permite să emitem ideea posibilităţii existenţei aici a unei aşezări neolitice timpurii (Precriş) de foarte mari dimensiuni (80 x 100 m), distrusă, din păcate într-o proporţie foarte mare, de lucrările de exploatare a bentonitei. Dimensiunile enunţate provin din însumarea şi calcularea distanţelor dintre complexele descoperite până în acest moment.