.
Viştea | Comuna: Gârbău | Judeţ: Cluj | Punct: km 16 + 000 (DN F1) - Palută | Anul: 1998
Anul:
1998
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Cluj
Localitate:
Viştea
Comuna:
Gârbău
Punct:
km 16 + 000 (DN F1) - Palută
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bodea Monica Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Cociș Sorin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Oprean Coriolan Horaţiu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

În perspectiva lucrărilor de reabilitare a drumului naţional F1, pentru descărcarea de sarcină arheologică a zonelor ce vor fi afectate, un colectiv de cercetare compus din specialişti ai MNIT şi ai IAIA au efectuat cercetări de salvare, în dreptul km 16 + 000 în stânga drumului, între profilele nr. 1472-1476 din proiectul pus la dispoziţie de Ministerul Transporturilor, Administraţia Naţională a Drumurilor.... />Punctul unde s-au concentrat cercetările este o terasă din dreapta Nadăşului aşezată spre nord-nord-est de satul Viştea, numită de localnici "Palota" sau "Păluta".
Încă de la începutul secolului acest punct era cunoscut prin descoperiri întâmplătoare de materiale arheologice provenind din mai multe perioade: neolitic, epoca bronzului, prima epocă a fierului si, mai ales, epoca romană. Din spusele locuitorilor, clădirile romane cu ziduri de piatră erau vizibile la suprafaţa solului. Astăzi, în urma utilizării terenului pentru agricultură ruinele au dispărut de la suprafaţa solului. Importanţa arheologică a punctului a determinat înscrierea sa în Repertoriul arheologic al judeţului Cluj.
După 1989, în preajma aplicării Legii Fondului Funciar, această terasă cu peste 2 ha suprafaţă, a fost inclusă în lista terenurilor cu valoare de patrimoniu istoric, protejate, fiind interzise viitorilor proprietari construcţiile şi arăturile. Cu toate acestea, proprietarii continuă să are terenul, distrugerea vestigiilor continuând. Primele cercetări arheologice efectuate pe terasa "Palota" au avut loc în 1991 şi au constat tot din săpături de salvare. Ele au fost prilejuite de lucrările de modernizare a DN F1 şi construirea pasajului peste calea ferată din dreptul Haltei Nădăşelu. Cu acea ocazie, o parte din nord-estul terasei a fost afectată, fiind atinsă zona periferică a aşezărilor preistorice şi romană.
Noul colectiv îşi propune să continue aceste cercetări în anii viitori, acordându-le caracter de săpături sistematice.
Principala sarcină din acest moment a reprezentat-o prospectarea zonei din marginea stângă a drumului, în imediata apropriere, la circa 8 m de axul şoselei, a fost identificat un canal cu pereţi de piatră şi un zid de piatră masiv, lat de 1,10 m, ambele din epoca romană, dispune uşor oblic faţă de drum. Pentru a putea elucida importanţa şi rolul acestui zid puternic am prelungit secţiunea spre interiorul terasei cu încă 24 cm. Rezultatele au fost spectaculoase.
A fost identificată o clădire cu ziduri de piatră, o cameră fiind parţial surprinsă în secţiune, şi apoi două ziduri cu aceeaşi orientare.
Este vorba, foarte probabil, despre o clădire mare, cu numeroase încăperi şi cu mai multe corpuri, ce aparţinea unei villa, o exploatare agricolă şi un centru meşteşugăresc situat pe drumul roman cel mai important din Dacia, drumul imperial, ultimul tronson, Napoca-Porolissum. Drumul roman venea pe valea Nadăşului, în apropierea şoselei actuale, schimbându-şi direcţia abia în dreptul satului Şardu, pe care îl traversează, îndreptându-se spre Porolissum (Moigrad).
Amploarea locuirii din jurul acestei villa, eventual chiar o mică aşezare, nu poate fi estimată în stadiul actual al cercetărilor.
După datele obţinute în săpăturile din această toamnă, clădirea romană a avut cel puţin două etape de locuire, fără a se putea deocamdată face precizări cronologice de fineţe.
Materialul arheologic este numeros, constând mai ales dintr-o ceramică variată, fără a lipsi şi vasele de calitate superioară, o fibulă de fier, databilă în prima jumătate a secolului II. p. Chr., piroane de fier, vârfuri de săgeată din fier şi o unealtă agricolă, un otic de fier. Prin perspectiva acestui material, destinaţia încăperile secţionate ar putea fi de spaţii de depozitare şi de zone de activitate meşteşugărească. Camera principală, cercetată parţial, a fost cu siguranţă locuită. Câteva fragmente de tegulae mammatae ne sugerează că, undeva în apropiere, există si o instalaţie de încălzire (hypocaustum). Nu este clară destinaţia canalului din apropierea drumului şi nici dacă între drum şi secţiunea noastră ne aflăm într-un interior de clădire, sau în exterior. Existenţa drumului de care, singurul drum de acces, al proprietarilor spre tarlalele cu porumb a făcut imposibilă, deocamdată, cercetarea acestei zone interesante.
Din punct de vedere tehnic, clădirile romane au fost realizate din piatră locală de calcar, de dimensiuni medii, tăiată mai ales sub formă de lespezi. Temeliile coboară 0,40-0,50 m, şi sunt din aceeaşi piatră prinsă cu pământ. Elevaţia avea şi porţiuni din cărămidă, deşi puţine fragmente au fost găsite, majoritatea fiind adunate după arăturile repetate, dar şi din lemn, dovadă numeroasele piroane. Acoperişul era din ţiglă. Nu au fost identificate podele amenajate, fiind probabil distruse de arături.
Sub nivelul temeliei clădirilor romane se află o mare şi importantă aşezare preistorică, de la sfârşitul bronzului şi de la începutul epocii fierului.
În secţiune am surprins două gropi umplute cu material ceramic foarte bogat şi semnificativ, între care un altar portativ fragmentar. De asemenea, a fost identificat conturul parţial al mai multor locuinţe. Prezenţa cărbunelui şi a chirpicului ars face plauzibilă existenţa unor locuinţe de suprafaţă, cu structură de lemn şi pereţi de chirpici. Foarte importante sunt şi două ace de bronz şi numeroase unelte şi arme de piatră, ce erau încă în uz. Bogăţia de material şi densitatea complexelor arheologice arată că avem de-a face cu o aşezare preistorică importantă şi că săpătura a atins nucleul acesteia.
Toate acestea demonstrează, pe de o parte, importanţa istorică a punctului investigat şi, pe de altă parte, necesitatea continuării în viitor a cercetărilor.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO