Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Pânceşti | Judeţ: Bacău | Punct: Cetăţuia | Anul: 1995

Anul   1995
Epoca   Epoca bronzului; Latene; Preistorie; 
Perioade   
Categorie   Domestic; 
Tipuri de sit   aşezare; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bacău
Localitate   Pânceşti
Comuna   Pânceşti
Punct   Cetăţuia
Sector   
Toponim   Tamasidava
Colectiv   Viorel Căpitanu (MJIA Bacău), Vasile Ursachi (MI Roman)
Colectiv sector   
Instituții implicate  
Persoane implicate  
Cod RAN    24196.01
Raport


Au fost reluate cercetările arheologice din cele două secţiuni: S XXXVIII şi S XXXIX, trasate cu un an în urmă, ultima fiind extinsă cu încă patru metri către râul Siret. Apoi a fost trasată o nouă secţiune, S XL, tot pe acropolă, cu lungimea de 12 m şi lăţimea de 6 m. În S XXXIX, în carourile 6, 8 şi 10 au fost descoperite trei locuinţe de suprafaţă cu fundaţii de pământ bătătorit şi pietriş la adâncimea de 0,65 m. Alte urme de locuinţe au mai apărut în carourile 11 - 14 şi constau din pământ ars, cărbuni, chirpic ars la roşu şi fragmente ceramice. Cele trei locuinţe sunt încadrate de gropi de par, zece la număr, aliniate pe direcţia E-V, şi care permit reconstituirea unei construcţii de formă dreptunghiulară, asemănătoare celei din S XXXVIII, descoperită în anul 1994. În noua secţiune au fost descoperite un număr de 26 de gropi, de formă oarecum rotundă şi ovală, cu diametrul între 0,50 m x 1,75 m. Majoritatea gropilor conţineau: fragmente ceramice, dacice şi romane, în special torţi de amfore, oase de animale, chirpic şi pietre. Trei gropi, respectiv gr.15, gr.17 şi gr.26, n-au avut nici un fel de materiale, fiind umplute cu pământ galben cu urme de arsură. În schimb, gropile nr. 3, 4 şi 7 conţineau, pe lângă fragmente ceramice, bucăţi de chirpic, pietre şi oase şi bucăţi de vatră cu crustă.


În S XL stratul de cultură dacic este foarte bogat în materiale arheologice, în special ceramică dacică lucrată cu mâna şi la roată, din pastă fină, dar şi poroasă, dar şi de import. Au fost descoperite şi câteva piese din fier: cuţite, furculiţe, piroane şi cuie, dar şi o piatră de râşniţă întreagă. Deşi, ne aflăm la extremitatea vestică a acropolei urmele de locuire sunt destul de dense. Astfel, în caroul 1 a fost descoperită o vatră cu mult chirpic în jur, la -0,90 m, cu diametrul de 0,80 m. A doua vatră a fost descoperită în caroul 3, la -0,60 m. Alte două vetre au fost descoperite în caroul 3, iar ultima vatră a fost descoperită în caroul 7 la -1,05 m, deranjată parţial de o groapă cu diametrul de 1,50 x 1,70 m, bogată în resturi menajere. Încă trei gropi au apărut în carourile 6, 7 şi 8 cu diametrul ce variază între 1,20 - 2,00 m.


Prezenţa vetrelor în număr mare şi la aceeaşi adâncime în zona sanctuarului demonstrează folosirea acestora în scopuri rituale.


Datorită condiţiilor favorabile pentru cercetare şi a fondurilor alocate, ne-am permis să deschidem încă patru secţiuni în zona plantaţiei de nuci, în partea de est a acropolei, dincolo de şanţul de apărare dacic. Aici fuseseră trasate anterior încă două secţiuni, S XXIV/1980 - 1982 şi S XXVII/1984 şi au fost descoperite materiale arheologice din epoca bronzului şi din epoca geto-dacică.


S I traversează livada pe direcţia E-V. În carourile 1 şi 2, la adâncimea 0 - 1,45 m au apărut mai multe complexe de locuire iar materialul descoperit este reprezentat de ceramică dacică ce se datează în secolele I a.Chr - I p.Chr. În caroul 1, la -1,45 m, a fost descoperit un mormânt de înhumaţie de copil în poziţie chircită, orientat V-E, cu faţa la N. Parţial craniul a fost amplasat cu capul în jos. În zona gâtului s-a descoperit o mărgică din pastă sticloasă, care la dezvelire s-a fragmentat, iar în zona craniului a fost depus, ca ofrandă, un maxilar de cal. Tot în S I au fost descoperite cinci vetre dacice, din care două suprapuse, cu diametrul de 0,60 x 0,80 m, 7 gropi obişnuite cu diametrul de 1,50 x 3 m, în carourile 12 - 16, o depunere de cca. 6 m lăţime la partea superioară şi 3,75 - 4,00 m la fund. Groapa este umplută cu straturi succesive de pământ şi cenuşă, lut ars, resturi de vetre şi mult material dacic, dar şi unele fragmente monteorene.


A doua secţiune din această zonă ( 60 x 1,50 m) a fost trasată la nord de S XXIV/1980 şi se află în apropiere de drumul de acces care duce la acrople. În caroul 1 - 2 a fost descoperită o groapă, din care s-a recuperat foarte mult material dacic. Au mai fost descoperite încă trei gropi şi o groapă mare în carourile 14 - 17, unde s-a săpat până la adâncimea de 2,50 m. Pe toată suprafaţa secţiunii au mai fost identificate şi alte resturi de locuinţe şi vetre, dar deranjate de gropile ulterioare.


Remarcăm prezenţa celui de-al treilea mormânt de înhumaţie, tot în poziţie chircită, în caroul 7, la -1,20 m, şi care aparţine tot epocii bronzului. Facem precizarea că primul mormânt de înhumaţie a fost descoperit în S XXIV/1982 şi era tot de copil.


Cea de-a treia secţiune (50 x 1,50 m) a fost trasată în partea de N-E, săpându-se până la adâncimea de 1,00 - 1,20 m, în carourile 2 - 10, şi până la -0,80 - 1 m, în restul secţiunii. Au fost descoperite mai multe gropi cu material ceramic dacic şi oase de animale aparţinând ultimului nivel de locuire.


A patra secţiune (50 x 1,50 m) este destul de bogată în materiale ceramice, iar stratul de cultură aparţine în exclusivitate epocii geto-dacice din sec. I p.Chr. Pe pereţii şanţului se profilează câteva gropi cu material dacic. În carourile 24 - 25 se remarcă o locuinţă monteoreană, de formă rectangulară, cu podină şi multă cenuşă şi ceramică monteoreană, faza I C2.

Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu