Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Alba Iulia | Punct: Lumea Nouă | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Perioade
Neolitic
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Alba Iulia
Comuna   mun. Alba Iulia
Punct
Lumea Nouă
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ciută Marius Mihai
Florescu Cristian
Gligor Mihai
Mazăre Paula
Paul Iuliu
Rustoiu Gabriel Tiberiu
Cod RAN    1026.05
Raport Marea aşezare neolitică de la Alba Iulia – "Lumea Nouă" este binecunoscută în literatura de specialitate, făcând obiectul mai multor cercetări sistematice pe parcursul ultimelor decenii. În cazul de faţă este vorba despre o săpătură de descărcare de sarcină istorică, deoarece zona cuprinsă în proiectul de construcţie se află în imediata apropiere a sectorului A (I) a sitului arheologic.
După trasarea şi delimitarea suprafeţei construibile de către firma autorizată (SC Arhing SRL Târgu Mureş), s-a observat că circa 1/3 din suprafaţa ce urma a fi descărcată de sarcină istorică era puternic afectată de construcţii moderne (plăci de beton şi amenajări din lemn).
Au fost deschise trei secţiuni după cum urmează: S I/2002 (amplasată pe latura de sud a viitoarei construcţii, orientată E-V, cu dimensiunile de 11,30 x 2 m, cu o casetă anexă C I/2002 = 2 x 1,5 m), S II/2002 (amplasată pe latura de vest, orientată N-S, cu dimensiunile de 17,50 x 2 m) şi S III/2002, (amplasată pe latura de nord, orientată E - V, cu dimensiunile de 6 x 2 m).
Încă din timpul operaţiunilor de decopertare, s-a constatat prezenţa masivă a materialelor moderne, provenind de la acumulări specifice (gropi reziduale-menajere, gropi de var, lentile de pietriş şi nisip etc.) sau de la fundaţiile unor construcţii dezafectate (şanţuri de fundaţii, fragmente de fundaţii, şanţuri de conducte), realitate ce a îngreunat considerabil săpătura propriu-zisă.
S-a observat că sterilul arheologic, de culoare galbenă şi structură loess-oidă (specific dealtfel acestui areal, după cum s-a constatat în cercetările anterioare), apare deja la o adâncime de circa 0,50 – 0,70 m (chiar la 0,30 – 0,40 m !), în zonele în care nu au fost surprinse adânciri (gropi) contemporane. S-a constatat astfel că toată zona excavată este răvăşită de intervenţiile moderne, materialele arheologice descoperite fiind găsite, în nivelurile de săpare, doar în asociere cu obiecte şi resturi contemporane. În urma observaţiilor stratigrafice nu s-a putut identifica un strat arheologic propriu-zis, cu atât mai puţin unul preistoric. Singurele complexe preistorice identificate sunt cele de tip adâncit (gropi, bordeie etc.) şi apar doar în sterilul arheologic, acolo unde gropile contemporane nu l-au afectat. În unele cazuri s-a observat că aceste gropi, unele contemporane, altele moderne, au distrus prin suprapunere mai mult sau mai puţin parţială, unele dintre complexele preistorice, cum este cazul G 3 şi G 4 din S I, G 8 şi G 10 din S II, B 1 şi C 3 din S III.
S I, adâncă de aproximativ 1 m, a oferit 11 complexe, dintre care 10 gropi (G 1 - G 6, G 19 – G 20, C 1-C 2) şi un şanţ de fundaţie. Dintre acestea doar G 1, C 2, G 3, G 4 şi G 19 - 20 au aparţinut epocii neolitice, restul fiind moderne şi/sau contemporane. Complexul adâncit C 2, a oferit un bogat material Vinèa şi Petreşti şi fragmente de pereţi din chirpici. Groapa 3, surprinsă în caroul 1, aproximativ rotundă, afectată de un complex contemporan de formă dreptunghiulară (C 1 = siloz?), a oferit materiale fragmentare Petreşti. Groapa 4, surprinsă parţial în caroul 4, intrând sub profilul nordic, a necesitat deschiderea unei casete (C I/2002) pentru dezvelirea ei integrală, relevând o formă rotundă, materialele recuperate - o vatră fragmentară şi material ceramic extrem de fragmentar - recomandând-o ca pe o groapă menajeră. În carourile 2-3 s-a conturat un şanţ de fundaţie, care traversa, uşor oblic (de la sud-vest spre nord-est) întreaga secţiune, având o adâncime de aproximativ 0,50 m. După golirea acestuia s-au conturat alte două gropi, G 19 – G 20, neolitice, lipsite însă de inventar.
S II, adâncă de aproximativ 1 m, a oferit şi ea 12 complexe, dintre care 10 gropi (G 7 – G 18) şi un şanţ de conductă. Groapa 16 s-a dovedit a fi cea mai importantă dintre acestea, la golirea sa (după conturarea la răzuire) constatându-se că are dimensiuni considerabile, putând fi interpretată ca groapă menajeră sau posibil bordei, datorită fragmentelor de chirpici ars (surprinse în special în părţile marginale) şi materialul ceramic şi osteologic destul de bogat. În caroul 5 a fost surprins un alt şanţ contemporan, umplut cu pietriş şi nisip, ce a aparţinut probabil unei conducte de aducţiune a apei de la bazinul de apă al oraşului la fermă.
În capătul nordic al secţiunii, intersectată de o groapă de var de formă dreptunghiulară (G 9) a apărut o alta, G 8, cu o umplutură predominant roşie-cărămizie, care s-a dovedit, în urma deschiderii secţiunii III, a fi colţul sud-vestic al unui posibil bordei Petreşti dezafectat.
Secţiunea III, adâncă de peste 1,5 m în medie, a oferit un bordei (?) Petreşti (B 1) şi un complex semiadâncit, probabil adiacent acestuia (C 3). Bordeiul Petreşti, de mari dimensiuni (4,5 m lungime, 2,3 m deschiderea superioară, 1 m adâncime) şi de formă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite, orientat SV – NE, este posibil să fi avut şi pereţi, relevaţi prin aglomerări masive din chirpici ars surprinse pe laturile marginale ale gropii, în cazul în care nu a fost utilizat, după locuirea lui propriu-zisă, în scopuri menajere. Inventarul complexului a fost bogat: fragmente ceramice, material litic cioplit, material osteologic, resturi faunistice etc. O mare parte din depunerile superioare ale bordeiului (aproximativ 0,80 m) au fost distruse de o construcţie recentă (zid din piatră) şi o groapă menajeră contemporană. O mică parte a complexului (colţul nord-estic) nu a putut fi cercetată, deoarece se continua în profilul nordic, în zona neinclusă în perimetrul construibil. Interpretat ca o anexă a bordeiului, deci contemporan cu acesta, complexul C 3, compus dintr-o adâncire cu lentile frecvente de steril loess-oid, intercalate de straturi negre de pământ ce conţineau, sporadic, materiale arheologice, se continuă cu o aglomerare de fragmente ceramice şi fragmente de chirpici ars, aflate în poziţie secundară.
În privinţa tehnicii de înregistrare a datelor din teren, trebuie subliniat faptul că pe acest şantier s-au aplicat metode interdisciplinare, moderne, în paralel cu cele tradiţionale.
În acest sens, s-a utilizat staţia totală în scopul culegerii detaliilor planimetrice şi altimetrice din cadrul secţiunilor, definitivându-se astfel pe planul topografic de detaliu configuraţia complexelor arheologice1.
Din punctul de vedere al repartizării în spaţiu şi al conţinutului material al complexelor descoperite, precum şi al evoluţiei stratului de depuneri (în marea lor majoritate nearheologice!), putem afirma că perimetrul alocat construirii, respectiv întreg arealul fermei zootehnice, reprezintă zona marginală a sitului arheologic de la Lumea Nouă, dispunerea pe extremitatea uşor lăsată a terasei (afectată de altfel şi de alte fenomene naturale, de tasare şi eroziune), pledând în acest sens. Prezenţa sterilului arheologic foarte aproape de solul vegetal, dovedeşte oricum lipsa unei locuiri propriu-zise a acestei zone, gropile preistorice surprinse putând fi interpretate ca gropi de aprovizionare cu lut, utilizate ulterior ca gropi menajere, situate de regulă la marginea aşezărilor Petreşti şi/sau Turdaş
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu