Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Ardeu | Comuna: Balşa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Cetăţuie (Cetăţeaua) | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca   Latene; Preistorie; 
Perioade   Epoca bronzului, Hallstatt, La Tène, Epoca post-romană, Epoca medievală mijlocie
Categorie   Domestic; 
Tipuri de sit   aşezare; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Ardeu
Comuna   Balşa
Punct   Cetăţuie (Cetăţeaua)
Sector   
Toponim   
Colectiv   Iosif Vasile Ferencz, Mihai Căstăian, Cristina Bodó (MCDR Deva), Cristian Ioan Popa (Univ. Alba Iulia), Ştefan Andrei, Roxana Stăncescu (MCDR Deva)
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
 Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Persoane implicate  Ştefan ANDREI, Cristina BODÓ, Mihai Cristian CĂSTĂIAN, Iosif Vasile FERENCZ, Cristian Ioan POPA, Roxana Elena STĂNCESCU
Cod RAN    87870.01
Raport Dealul "Cetăţeaua" sau "Cetăţuie" de la Ardeu este cunoscut în literatura istorică încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea (Téglás 1888, 134-138). Cercetări mai noi au completat imaginea asupra acestui sit (Nemoianu, Andriţoiu 1975, 181-190; Pescaru, Căstăian, Herţa 2000, 15; Pescaru, Bodó, Căstăian, Ferencz 2002, 41-43). Situl şi cadrul geografic în care se încadrează au fost descrise, astfel că nu mai insistăm asupra acestor amănunte. Suntem însă obligaţi să semnalăm câteva mici greşeli apărute în "Repertoriul arheologic naţional" (?!) apărut de curând datorită eforturilor echipei de la cIMeC. Situl nu se află la 2 km distanţă de sat, ci la marginea dinspre sud a acestuia. Reperul hidrografic nu este "râul Geoagiului" ci Valea Ardeului (Pescaru, Bodó, Căstăian, Ferencz 2002, 41-42). În privinţa stării de conservare, care nu este pomenită în repertoriu, trebuie precizat că este grav afectat, datorită exploatării de calcar (Pescaru, Bodó, Căstăian, Ferencz 2002, Pl. 14).
Campania de cercetare din anul 2002 a avut ca obiectiv investigarea platoului superior al Cetăţuii. Pentru aceasta, au fost trasate două secţiuni magistrale, dispuse perpendicular una pe cealaltă. Au fost orientate în funcţie de configuraţia platoului superior, astfel că S 1/2001 şi S 3/2001 nu sunt aliniate la secţiunile magistrale. Numerotarea secţiunilor s-a făcut în funcţie de aceea a secţiunilor săpate în anul 2001, cifrei corespunzătoare fiecărei secţiuni adăugându-i-se litera M cu semnificaţia de "Magistrală". De asemenea, au fost cercetate şi două suprafeţe, cu dimensiunile de 5 x 5 m, numite Sp 1 şi Sp 2. A fost trasată şi o a treia suprafaţă, însă aceasta nu a fost săpată.
S 4M - are lungimea de 46 x 2 m şi este orientată pe direcţia SE – NV. Ea a fost trasată chiar pe culmea dealului, unde depunerile arheologice sunt subţiri şi sărace. Cu toate acestea, au fost cercetate o serie de gropi săpate în stâncă, asemănătoare cu cele descoperite în campania anului 2001. De asemenea, au fost surprinse şi alte amenajări (nivelări, canale, etc.). Materialele arheologice descoperite sunt puţine şi se rezumă la ceramică, în cea mai mare măsură. Ceramica descoperită în jumătatea din partea de sud-est este specifică secolelor XIV-XV, spre capătul din nord-vest, ponderea pieselor dacice crescând până la majoritare. Spre capătul vestic, se observă că stânca a fost îndreptată, în aşa fel încât are aspectul unui platou cu dimensiuni pe care nu le vom putea cunoaşte până în momentul dezvelirii sale integrale. În acest areal, stratul de depunere este foarte subţire. În această secţiune au fost găsite şi fragmente ceramice databile în perioada postromană.
S 4M’ - datorită formei platoului superior, prelungirea secţiunii S 4M a fost făcută pe o altă direcţie, anume: VNV – ESE, în aşa fel încât să poată fi cercetată cota cea mai înaltă a platoului, având forma unui mic mamelon, ce face parte din creasta dealului. Diferenţa de altitudine între nivelul platoului şi cota cea mai înaltă a dealului fiind de cca 3 m. Dimensiunile acestei secţiuni sunt de 32 x 2 m. Spre capătul estic a fost surprinsă aceeaşi îndreptare a stâncii, descrisă anterior. Începând din caroul al doilea, a fost surprinsă o aglomerare de materiale arheologice, piatră, chirpic şi numeroase urme de arsură. Ele sunt specifice epocii dacice, amestecate printre ele găsindu-se şi piese romane. Dintre obiectele provenind din lumea romană menţionăm un opaiţ din lut, un fragment de pilum şi o aplică cruciformă, cel mai probabil piesă de harnaşament, confecţionată din bronz. Stratul de depunere se îngroaşă spre baza mamelonului stâncos, materialele arheologice fiind numeroase. La baza lui, alături de alte obiecte, a fost descoperită şi o brăţară din bronz, alături de fundul unui vas, de asemenea din bronz. În caroul 8 începe panta. Pe aceasta, stânca a fost pe alocuri îndreptată, formând suprafeţe plane. În caroul 10, pe o suprafaţă netezită a fost surprinsă o îngrămădire de pietre. Începând de la m 24 stânca locală care este un calcar dur, având culoare albă, fiind suprapusă de un calcar găbui, sfărâmicios, având aspectul unui amestec granulos, cimentat, în care se pot observa mici cochilii fosilizate. În acest sector, ceramica, chirpicul şi urmele de arsură sunt, de asemenea, abundente. În dreptul m. 31 şi 32 se găseşte o aglomerare de piatră locală, ce traversează secţiunea oblic, cu o lăţime de cca 2 m. Datorită aspectului, credem că este vorba despre un zid, care s-a păstrat pe o înălţime de 0,30 m.
S 1/2001 a fost prelungită spre pantă cu 4 m. În caroul 7 se află un zid construit din piatră locală de calcar, lipită cu lut. Lăţimea sa este de 2 m şi se păstrează pe o înălţime de cca. 1,5 m şi se datează în epoca dacică.
Spre pantă se găseşte un strat gros de dărâmătură, amestecat cu numeroase materiale arheologice, fragmentare.
S 5A a fost trasată perpendicular pe S 4M, fiind notată cu S 5. Ea este orientată pe direcţia SV– NE şi are dimensiunile de 36 x 2 m. Aşa cum precizam, S 1/2001 nu este paralelă cu S 5A. În primele carouri stânca se găseşte la suprafaţa solului. Stratul arheologic se îngroaşă începând din caroul al treilea, unde materialul arheologic dacic este abundent. Deşi nu a fost surprinsă o delimitare clară a complexului, aglomerarea de materiale ar putea sugera prezenţa unei locuinţe, notată de noi cu L 2. Tot în acest loc se găsesc şi puţine fragmente ceramice preistorice. Acestea sunt însă scoase din context, probabil de amenajările din epoca dacică.
Începând din caroul 8 a fost surprinsă dărâmătura zidului, nivel în care nu am reuşit să ne adâncim, datorită timpului nefavorabil.
S5B reprezintă prelungirea spre SV a magistralei S 5A. Are dimensiunile de 10 x 2 m. A fost surprinsă stânca, fără intervenţii antropice. Materialul arheologic este foarte sărac. Prin prelungirea sa, într-o campanie viitoare s-ar putea evidenţia locuirea unor terase aflate pe pantele din partea de sud-vest a dealului şi poate zidul fortificaţiei dacice.
Sp 1 a fost trasată, lăsând un martor de control stratigrafic cu lăţimea de un metru între marginea ei şi marginea S 4M. A fost împărţită în patru carouri, cu dimensiunile de 2,5 x 2,5 m, fiecare, notate cu literele A, B, C şi D, în sensul acelor de ceasornic, începând din colţul dinspre direcţia ESE. În această suprafaţă stânca naturală ocupă cea mai mare parte. În caroul A, a fost cercetată o groapă săpată în stâncă, cilindrică, cu fundul drept. În acest complex se mai păstra fragmentul unui stâlp din lemn, cu înălţimea de cca. 60 cm şi diametrul de 25 cm. Obiectul a fost prelevat şi oferit pentru studiu BCUM de pe lângă Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia.
În caroul C stânca a fost îndreptată, aici fiind surprinsă o aglomerare de materiale ceramice dacice şi oase de animale. Contextul descoperirii indică o locuinţă, notată de noi L 1.
În caroul D au fost surprinse urmele unei intervenţii moderne, poate una dintre secţiunile Larisei Nemoianu.
Sp2 a fost aliniată la S 4M şi la Sp 1, fiind lăsaţi, de asemenea martori cu grosimea de 1 m. Sp 2 a fost împărţită, în carouri, în acelaşi fel ca şi precedenta. Chiar sub stratul vegetal, în carourile A, B şi C a fost surprinsă o pată de mortar, de formă neregulată. În caroul A stânca nu are urme de amenajare. În caroul B, însă, ea a fost tăiată şi netezită. În caroul C a fost cercetată o amenajare asemănătoare celei surprinse în Sp 1, materialul arheologic fiind în acest caz mult mai numeros. Este vorba foarte probabil despre o altă locuinţă dacică, amenajată la suprafaţa solului şi a fost notată de noi cu L 3.
Caroul D prezintă numeroase intervenţii asupra stâncii, fiind surprinsă şi o groapă de formă cilindrică. Chiar dacă nu a fost găsit şi aici un stâlp, ca în precedenta, au fost găsite aşchii de lemn putrezite.
Sintetizând, rezultatele campaniei de cercetări din vara şi toamna anului 2002, trebuie menţionat că a fost surprinsă fortificaţia dacică, care se păstrează cel puţin pe versantul estic al dealului. Ea este construită din piatră locală, nefasonată, legată cu lut.
Gropile săpate în stâncă, care au fost surprinse în campaniile anilor 2001 şi 2002, datorită formei, dimensiunilor, amplasării şi inventarului lor credem că au fost realizate în perioade istorice diferite şi cu scopuri diferite. Cele descoperite în Sp 1 şi Sp 2 puteau să fi fost săpate pentru stâlpii unei construcţii de lemn, care putea să fi fost adosată fortificaţiei medievale.
Datorită materialului arheologic descoperit, putem afirma că platoul superior şi terasele dealului "Cetăţuie" au fost locuite de purtătorii culturii Coţofeni, în faza a treia de evoluţie, în epoca bronzului, faza a treia de evoluţie a culturii Wietenberg, fiind prezente şi elemente Otomani, în prima şi a doua epocă a fierului, în perioada post romană (secolul IV) şi în Evul Mediu. Descoperirea zidului fortificaţiei dacice, care încă se mai păstrează pe o porţiune semnificativă, sporeşte numărul monumentelor de pe Cetăţuia de la Ardeu şi aduce încă un element (dacă mai era nevoie) în direcţia opririi definitive a lucrărilor exploatării de piatră pe suprafaţa sitului.
În această campanie de cercetări arheologice au participat numeroşi studenţi ai Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia. Cu toţii şi-au adus o contribuţie importantă la buna desfăşurare a şantierului. Le mulţumim tuturor.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu