Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Bonţida | Judeţ: Cluj | Punct: Castelul Bánffy | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca migraţiilor;
Epoca medievală mijlocie;
La Tène
Categorie
Civil
Tipuri de sit
Castel
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Cluj
Localitate   Bonţida
Comuna   Bonţida
Punct
Castelul Bánffy
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Istrate Angel
Marcu-Istrate Daniela Veronica
Cod RAN    56229.03
Raport În campania 2002 săpăturile arheologice de la castelul Bánffy din Bonţida au avut loc în două etape, în lunile aprilie şi mai. Au fost executate 7 sondaje (S 15 - S 21), principalele obiective urmărite fiind identificarea unor structuri dispărute, stabilirea unor adâncimi de fundare şi nivele de călcare pentru zidul de incintă, respectiv pentru construcţiile din zona manejului – pentru a fundamenta astfel proiectul de restaurare a monumentului.
Cercetările s-au desfăşurat pe baza autorizaţiei nr. 86/2002, iar materialele arheologice recuperate au fost predate integral MNIT, pe baza protocolului încheiat cu acesta în anul 2000.
Sondajele 15-19 s-au efectuat în zona manejului (corpul de clădiri vestice), iar sondajele 19-21 în exterior, între corpurile II şi III, respectiv I şi VI, suprafeţele fiind indicate de proiectantul general al lucrării (SC Utilitas SRL din Cluj-Napoca).
Sondajul nr.15 a fost realizat în colţul de nord-est al încăperii nr. 9. În săpătură au fost vizibile fundaţiile zidurilor de nord şi est ale încăperii. Cele două ziduri au fost construite în aceeaşi etapă, până la adâncimea de 2 m (până la care au fost observate) ele fiind ţesute. Tehnica de construcţie folosită a fost clăditul în şanţ, fiind folosite pietre de diferite dimensiuni aşezate fără a se ţine seama de asize orizontale. Limita superioară a fundaţiei este marcată printr-un mic decroş lat de 0,12 m situat la –0,74 m; talpa fundaţiei se află la –2,74 m. Ultima asiză a fundaţiei este realizată din cărămidă roşie (26 x 16 x 6 cm), la fel ca şi elevaţia. Mortarul folosit cuprinde nisip de granulaţie mare şi var insuficient dizolvat care prezintă pe alocuri mici bulgări.
Stratificarea din încăpere prezintă două pardoseli de cărămidă aşezate una deasupra celeilalte. Pardoseala de cărămidă II a fost realizată imediat după construirea clădirii, fiind aşezată pe un "pat" cu nisip şi moloz. Sub acest strat urmează o nivelare realizată după construirea clădirii, intervenită deasupra unui nivel cu mult nisip. Identificarea straturilor a fost făcută pe baza caracteristicilor fizice, ne fiind posibilă recuperarea unor materiale arheologice care să permită datarea
Sondajul nr. 16 a fost realizat în colţul de nord-vest al încăperii nr. 4. Zidul de vest al încăperii este realizat neglijent, construit în şanţ, cauză din care partea de jos se îngustează spre bază şi de asemenea prezintă un decroş de cca. 0,20/0,26 m aflat la 0,63 m adâncime. Materialele folosite au fost bolovani mari de piatră, egalizaţi cu pietre şi aşchii de piatră, legate împreună cu mult mortar din var şi nisip. Zidul de nord este construit ceva mai grijuliu fără a se pune importanţă pe aspectul exterior. Construit în aceeaşi tehnică, el prezintă doar o degroşare vagă în partea de jos a fundaţiei. Talpa fundaţiei a fost măsurată la –2,26 m. Ambele ziduri au fost construite în aceeaşi etapă, ele fiind ţesute. Stratificarea în această zonă este foarte simplă rezumându-se la două straturi de depunere deasupra solului viu: un strat de umplutură care alcătuieşte baza pentru o pardosea din lemn aşezată pe grinzi orientate E - V, respectiv un strat de depunere de culoare închisă.
Sondajul nr. 17 a fost executat în colţul de V al încăperii nr. 1. S-a constatat că zidul de sud este anterior celui de V, caracteristicile tehnice, inclusiv adâncimile de fundare, fiind de asemenea diferite. Această situaţie indică faptul, dealtfel presupus, că manejul (corpul V) a fost construit ulterior corpului IV. Au putut fi identificate două straturi, nivelări făcute deasupra solului viu foarte probabil odată cu pregătirea terenului pentru construcţie, sau la terminarea clădirii.
Sondajul nr. 18 a fost plasat în colţul de sud-est al încăperii nr. 4, şi a urmărit observarea zidului exterior de est al manejului. A fost descoperită ruina unui zid construit din blocuri relativ mari de calcar cu o faţă cioplită, aşezate potrivit pentru a realiza un parament uniform. Zidul a fost demolat parţial (până la adâncimea de 1,60 m) odată cu ridicarea peretelui exterior al castelului actual din secolul al XVII-lea: şanţul larg de scoatere observat în profil a folosit totodată şi pentru construirea zidului nou.
Peretele de est (exterior) al palatului prezintă un decroş lat de 0,14 m la adâncimea de 0,60 m după care continuă vertical în jos până la –1,60 m, unde suprapune ruina menţionată. Zidul de sud este realizat înecat în şanţ, cu mult mortar, cu şapele ieşite în afară. Materialele folosite au fost piatra ne fasonată şi mortarul realizat din var şi nisip. Partea superioară a fundaţiei a fost clădită cu mult mortar, aceeaşi tehnică fiind folosită şi la zidul de est, cu care se ţese deasupra cotei –1,60 m. Talpa fundaţiei a putut fi măsurată cu aproximaţie la – 2,90 m, pe peretele de sud.
Pe suprafaţa cercetată în acest sondaj începând de la –2,30 m a apărut un stâlp de lemn înfipt vertical, de diametru aproximativ 0,25 m. Asociate cu acesta au fost descoperite fragmente de lemn rotund (diametru 3 - 9 cm) aşezate orizontal pe partea de est, cu orientare aproximativă N - S. Foarte probabil aceste elemente aparţin palisadei care a fost identificată în campania din anul 2000 şi în interiorul corpului bucătăriilor, şi care a aparţinut cel mai probabil amenajărilor defensive ale unei reşedinţe de dimensiuni mai mici ce a funcţionat pe acest amplasament în secolele XV-XVI.
Secţiunea nr. 19 a fost trasată cu scopul verificării traiectului zidului de incintă descoperit lângă bastionul de sud (corpul II).
S-a constatat că zidul de incintă, cu o grosime de 2,10 m, a fost dublat spre exterior, la o distanţă de cca. 0,30 m, de un zid mai subţire, construit în aceeaşi etapă. Ambele structuri sunt realizate din bolovani mari de piatră potriviţi cu pietre mai mici, legate cu mult mortar grosier din nisip şi var; spre interiorul curţii talpa fundaţiei este la –1,46 m iar spre exterior la –1,90 m. Folosirea aceleiaşi tehnici de construire, precum şi materiale identice utilizate în zidărie, ne duce la concluzia că cele două tronsoane au fost construite concomitent făcând parte din sistemul de închidere a fortificaţiei.
Zidului de incintă i s-a adosat ulterior un zid orientat E - V, şi toate indiciile ne conduc la concluzia că acesta a avut rol de închidere a unei încăperi care exista altădată în faţa corpului III. Nu se poate preciza grosimea acestui zid din cauză că a fost demontat parţial pe lung odată cu săparea şanţului pentru o canalizare modernă. Talpa fundaţiei se află la –1,64 m, zidul fiind aşezat pe un strat de nivelare mai vechi. Spre corpul III, la adâncimea de –1,40 m, a fost descoperită şi pardoseala din cărămidă a acestei încăperi, pentru care nu au putut fi găsite elemente de datare precise.
Secţiunea nr. 20 a fost trasată cu scopul descoperirii traiectului zidului de sud al manejului (corpul VI dispărut) şi în acelaşi timp verificarea stratificării arheologice în această zonă. Zidul de sud al manejului s-a păstrat sub formă de ruină fiind observabilă fundaţia şi parţial o asiză din elevaţie. Talpa fundaţiei nu are o adâncime uniformă variind de la -3,07 la 3,14 urmărind panta naturală a terenului. Şanţul pentru construirea fundaţiei acestui zid a tăiat un sistem de gropi cu strat de arsură pe fund, din umplutura cărora s-a recoltat material arheologic databil în secolele XV-XVI. Nivelul de călcare în interiorul manejului este concretizat printr-un strat foarte tasat din pietriş amestecat cu argilă galbenă, la –1,91 m. Sub straturile medievale a fost identificat un nivel de depunere consistent care conţine ceramică din perioadă La Tene.
Secţiunea nr. 21 a avut scop principal verificarea stratigrafică a părţii de nord a manejului precum şi identificarea structurilor dispărute din această zonă. Aproape de zona centrală a manejului a fost identificat un rând de bolovani relativ mari aranjaţi ordonat pe direcţia E - V în legătură cu care se poate preciza doar că este anterior funcţionării manejului şi se poate formula ipoteza că ar fi putut aparţine fundaţiei unei structuri de lemn dispărute înainte sau odată cu construcţia manejului.
Zidul de nord al manejului este orientat aproximativ pe direcţia ENE - VSV, are o grosime de 0,90 m, prezintă un decroş lat de cca. 0,27 m numai pe latura de S (la -2,17 m). Talpa fundaţiei se află la –3,19 m, zidăria fiind construită într-un şanţ evazat cu mult mortar din var şi nisip. Fundaţia este în întregime din piatră ne cioplită şi lespezi egalizate cu pietre mai mărunte. Elevaţia este parţial din cărămidă, grosimea zidului fiind de 0,62 m. Zidului de nord al manejului i se adosează zidul de închidere al corpului VI, realizat din cărămidă, păstrat până aproape de nivelul de călcare actual, unde generează de altfel o urmă pozitivă în relief. La distanţă de cca. 1,50 m de zidul de nord a fost descoperită o canalizare din tuburi ceramice cu smalţ la exterior, aparţinând epocii contemporane.
La cca. 4,00 m de la zidul de N al manejului a fost surprinsă marginea platoului natural pe care este construit castelul, fiind sesizată totodată o extindere a ariei construibile prin umplere. Sub nivelul de funcţionare a manejului au fost identificate straturi conţinând materiale aparţinătoare ultimei epoci a fierului, ceramică romană, precum şi materiale aparţinând secolelor VIII-X.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu