.
Corna | Comuna: Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Tăul Cornei | Anul: 2002
Anul:
2002
Epoca:
Epoca bronzului;Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului
Categorie:
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată
Județ:
Alba
Localitate:
Corna
Comuna:
Roşia Montană
Punct:
Tăul Cornei
Sector:
Sector: zona din vecinătatea necropolei
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Apostol Virgil Muzeul Naţional de Istorie a României
Bârcă Vitalie Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Bălos Angelica Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Beu-Dachin Eugenia Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Bocan Ionuţ Muzeul Naţional de Istorie a României
Căstăian Mihai Cristian Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Ciobanu Radu Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Cleşiu Sorin Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Cociş Sorin Ilie responsabil sector Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Cosma Călin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Dabîca Mircea Mihail Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Damian Paul responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Dincă Marius Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Drîmbărean Matei Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Ilieş Constantin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Inel Constantin Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Marcu Felix Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Măgureanu Andrei Mircea Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Moga Vasile Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Nemeti Sorin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Oloşutean Gelu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Oţa Liana Loredana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Pescaru Adriana responsabil sector Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Plantos Cristinel Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Spânu Daniel Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Stanciu Ioan Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Ştirbulescu Christina responsabil sector Muzeul Naţional de Istorie a României
Ţentea Ovidiu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Ţuţuianu Costin Daniel Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Ursuţiu Adrian Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Vasile Mihai Muzeul Naţional de Istorie a României
Voişian Valentin Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Zirra Vlad Vintilă responsabil sector Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

În ultima perioadă a campaniei din 2002, din cadrul Programului Naţional de Cercetare "Alburnus Maior", MCDR Deva a primit un nou sector de cercetare, în bazinul superior al Văii Corna, în imediata vecinătate a Tăului Cornii, până la cumpăna de ape care delimitează respectivul bazinet.
Obiectivele vizate urmăreau identificarea aşezării de epocă romană, căreia îi aparţine necropola localizată aici.
Per...ieghezele întreprinse au permis familiarizarea cu realităţile din teren şi identificarea viitoarelor locaţii în vederea cercetării arheologice.
1. La începutul lunii septembrie, primele investigaţii au fost întreprinse pe proprietatea lui Jurcă Graţian, aflată în partea de nord-est faţă de necropolă şi care cuprinde, în jurul altitudinii de 1000 m, mai multe terase solarizate. Au fost trasate şi realizate şase secţiuni, primele trei având dimensiuni de 6,5 x 1,5 m., având un amplasament cvasicoliniar, în timp ce S 4, S 5 şi S 6, toate de 4,5 x 1,5 m, au fost plasate pe terasele desfăşurate spre nord. În toate cazurile nu au fost descoperite materiale cu caracter arheologic.
2. La sfârşitul primei decade a lunii septembrie, este demarată cercetarea pe proprietatea aparţinând Doinei Petrean, plasată la nord de necropolă, pe o succesiune de terase având expunere sudică. Pe fiecare dintre cele trei terase a fost plasată câte o secţiune, investigaţiile fiind amplificate în jurul secţiunii din zona mediană (S 2).
S 1. Are dimensiunile de 9 x 1,5 m şi orientarea VNV - SSE (114,5o). Stratigrafia arată prezenţa unui strat I. humus = 0,20 m, urmat de stratul II. pământ brun de 0,25 m, care suprapune sterilul arheologic aflat de la 0,45 m în jos. Remarcăm pe profilul de sud-sud-vest prezenţa unei aglomerări de arocamente între metrii 5,5 şi 8, suprapusă parţial de un lut galben până la capătul secţiunii. Din nivelul imediat următor decapării gazonului, în caroul 2, a ieşit o buză de urcior roman cu pornirea torţii, fragmentară.
S 2. Se află pe terasa următoare a proprietăţii şi a avut iniţial dimensiunile de 6 x 1,5 m, fiind extinsă mai apoi la 12 x 1,5 m şi orientată VSV - ENE (65,5o). În faza iniţială (6 x 1,5 m), în capătul de sus al secţiunii a fost observat un complex care se adâncea până la -1,25 m, având în structura sa bolovani, arsură şi cărbune de lemn. Prin extinderea secţiunii a fost conturat succesiv nivelul de arsură care avea în consistenţa sa mult cărbune şi se adâncea treptat către capătul dinspre deal. În jurul metrului 6, pe profilul de nord-vest, s-a putut observa căderea unei gropi de la adâncimea de -0,4 m până la cota de -0,8 m, în structura căreia s-a observat prezenţa de bolovani legaţi cu pământ sub forma unui zid. De deasupra acestei structuri pornea o umbră de negreală din ce în ce mai consistentă, cu un duct oblic care la metrul 7 se afla la adâncimea de -0,7, la metrul 8 la -1 m adâncime, la metrul 8,5 suferea o schimbare de pantă, tinzând spre orizontalitate, pentru ca de la metrul 9 să-şi continue traseul înclinat ajungând la metrul 10 să atingă adâncimea de -2 m. Deoarece în această zonă au apărut urmele unui izvor, lucrările nu au mai putut fi continuate. Stratul de arsură cuprinde şi resturi de cărbune de lemn, având o grosime de cca. 0,25-0,35 m. Pe profilul de sud-est se poate observa faptul că între metrii 7,5 şi 8 se află o lentilă de pământ ars la roşu având o grosime maximă de 0,2 m şi acelaşi duct înclinat şi plasată sub stratul de culoare neagră cu cenuşă şi cărbune. Acest strat, între metrii 8,85 şi 9,35, prezintă o îndreptare aflată la adâncimea de -1,6 m după care îşi continuă cursul oblic. Se poate observa totodată căpăcuirea cu straturi de pământ de nuanţe diferite, dispuse tot după un traiect oblic. Primul strat de deasupra negrelii are grosimea de 0,6 m şi este de culoare gălbuie, lutos, lui îi urmează o lutuială roşiatică având 0,3 m grosime, urmată de un pământ gri cu pietre. Deasupra sa, având un duct orizontal, aflăm un pământ brun de 0,6 - 0,2 m grosime, mai consistent spre capătul secţiunii, îngustându-se spre metrul 6. Deasupra se află humusul având 0,1 m grosime.
S 3. Se află plasată pe terasa imediat următoare, la limita cu proprietatea lui Jurcă Graţian, pe care se află un loc întins, mlăştinos. Are dimensiunile de 9 x 1,5 m, fiind orientată SV - NE (45o). A fost surprinsă, pe capătul din jos, o structură extrem de bulversată, lut de diverse nuanţe amestecat cu fragmente de scândură de lemn înnegrite, până la adâncimea de -2,20 m. Alte materiale arheologice lipsesc, dar apropierea mlaştinii, aflată mai sus, şi configuraţia terenului ne fac să presupunem că avem de a face cu digul unui tău pe care l-am secţionat parţial şi oblic şi care în cursul vremii a fost aplatizat de lucrările agricole.
S 4. Se află la 10 m spre nord de colţul grajdului, pe terasa corespondentă. Săpătura a coborât până la adâncimea de -0,85 m, pământul arabil având o grosime de 0,30 m. Nu au apărut materiale arheologice.
Pentru a clarifica natura complexului arheologic descoperit în S 2, au fost trasate încă cinci secţiuni (S 5 - S 9).
S 5. Urmăreşte surprinderea limitei răsăritene a complexului amintit. Secţiunea cu dimensiunile de 6 x 1,5 m şi orientată NV - SE, are colţul ei vestic în dreptul metrului 6 al S 2 fiind lăsat un martor cu grosimea de 1 m. În colţul nordic a fost surprinsă negreala, care coboară spre est. Practic a fost surprinsă limita răsăriteană sau sud-estică a complexului, care a putut fi citit pe profilul de nord-vest şi pe cel de nord-est. Pe profilul scurt se poate observa prezenţa stratului negru cu arsură de la adâncimea -0,4 m şi faptul că acesta se structurează pe două nivele despărţite de o lentilă de pământ ars la roşu. Ductul este oblic, înclinat spre est-nord-est, în vreme ce pe profilul de nord-est desfăşurarea complexului poate fi urmărită pe aproape 2 m. Cele două nivele conturate pe profilul perpendicular se pierd treptat înspre sud-est, nu înainte ca cel de la bază să se ramifice. Adâncimea până la care complexul se conturează este de -1,2 m şi la ambele nivele se poate observa ruptura de pantă. Deasupra se află un strat de pământ gălbui lutos care căpăcuieşte complexul pe toată desfăşurarea secţiunii, având deasupra pământul de culoare brună cu grosimea maximă de 0,5 m şi stratul de humus având 0,15 m.
S 6. Având 3 x 1,5 m, este plasată paralel cu S5 şi perpendiculară pe S 2, în ambele cazuri fiind păstrate câte un metru drept martor. Săpată până la adâncimea de -1,2 m şi într-o porţiune până la -1,5 m, s-a încercat surprinderea complexului, dar nu au apărut limitele acestuia. La adâncimea de -1,2 m a izvorât apă, îngreunând desfăşurarea cercetării. Pentru a găsi urma stratului negru, a fost trasată şi executată caseta C 1, de 1 x 1 m, prin demontarea martorului dintre S 5 şi S 6. Săpată până la adâncimea de -0,8 m, şi oprită din cauza apei care izvora, a putut fi observată în cadrul ei orientarea N - S a nivelului de arsură.
S 7 A fost trasată pandant secţiunii S 5, păstrând ca şi aliniament latura de nord-est în dreptul metrului 6. Săpată până la adâncimea de -0,9 m, a surprins prezenţa unui complex sub forma unei gropi pe profilul de nord-vest.
S 8 A avut dimensiunile de 3 x 2 m. Este aliniată cu latura scurtă, la 1 m distanţă de S 7, înspre est-nord-est, iar cu latura lungă, paralelă cu S 2, la 0,5 m distanţă. Săpătura a fost efectuată până la adâncimea maximă de 1,60 m, fiind surprinsă prezenţa nivelului de arsură şi pigment negru, având o grosime de 0,15-0,20 m şi înclinată spre nord. Pe profilul de nord-vest s-a putut observa prezenţa unei trepte în cadrul stratului de arsură, precum şi lutuiala gălbuie, care sigilează complexul, având grosimea de 0,30 m, iar deasupra un pământ brun (0,20 m) la marginea sud-vestică şi care se îngroaşă pe contrapantă, la 0,6 m. Deasupra este un strat de pământ cu pietricele, având grosimea de 0,30 m, suprapus de humus.
Pentru a putea urmări dezvoltarea spaţială a complexului a mai fost trasată o secţiune S 9 (1,25 x 4,50 m), plasată perpendicular pe latura de nord-vest a S 8, la 0,50 m de colţul vestic al ei. Săpătura a fost realizată până la adâncimea de -0,70 m. Prin răzuire, s-a putut observa faptul că arsura intră în profilul vest-sud-vestic până la distanţa de 4 m faţă de colţul sudic al S 9.
3. În urma săpăturii realizate, putem preciza faptul că ne aflăm în faţa unui complex de dimensiuni importante, având până în prezent 11 m pe axa NV - SE şi 4 m pe axa ENE - VSV. Prezenţa arsurii, a urmelor abundente de cărbune de lemn, a lutuielii arse la roşu, consistenţa stratului, care atinge grosimea de 0,40 m, înclinaţia sa şi, mai ales, grija cu care a fost "sigilat", ne face să presupunem faptul că am surprins aici urmele unui ustrinum. Bănuim o structură sub forma unui trunchi de con, a cărei pantă este pusă în evidenţă de urmele de arsură, sprijinită la sud-vest de un fel de zid din piatră legată cu pământ, surprins în S 2 şi care are trei faze de utilizare, după cum reiese din stratigrafia profilului de nord-est al S 5. Totodată, a mai fost observată prezenţa unei trepte sau ruperi de pantă pe profilul de sud-est al S 2 şi pe profilul de nord-vest al S 8. În contextul respectiv nu au apărut materiale arheologice, posibil datorită grijii cu care rămăşiţele cinerare erau adunate.
În paralel, s-au desfăşurat cercetări arheologice pe o altă proprietate aparţinând Doinei Petrean şi situată vis-a-vis de necropolă, pe o terasă a dealului aflat la sud. Locul se numeşte "În Dos" şi pe el a fost trasată o secţiune – S 1 de 12 x 1,5 m, plasată perpendicular pe panta terasei, având orientarea N - S.
4. Aria investigaţiilor arheologice a fost extinsă şi la sud de culmea care coboară de la vârful Citera înspre sud-vest. Pe versantul sudic, pe proprietatea lui Vasinca Ilie, unde se află un loc plan, mărginit de o denivelare, locul fiind numit "Şesul Văsii". Au fost trasate două secţiuni perpendiculare pe valul de pământ observat.
S 1. Are dimensiunile de 5 x 1 m, cu orientarea NE - SV (45o).
S 2 A fost plasată pentru a secţiona valul şi spaţiul ocupat de o grădină, aflată la apus de acesta. Are dimensiunile de 18 x 1,5 m şi este orientată V - E.
Au fost puse în evidenţă urmele unei amenajări hidrologice, datată probabil în secolele XVIII – XIX, constituită dintr-un dig şi un sistem de aducţiune. Lutul mâlos surprins în S 2, reprezintă depunerile de pe fundul tăului. Vechimea acestei construcţii reiese şi din faptul că în toponimia locală şi-a pierdut numele şi funcţionalitatea, astăzi locul fiind cunoscut sub denumirea de "Şesul Văsii".
5. Pe proprietatea Ida Szekely au fost preluate de la IAIA Cluj două secţiuni de 20 x 1 m, plasate pe cumpăna de ape dintre Citera Mare şi Citera Mică, având orientarea N - S.
S 1 A fost săpată până la adâncimea de -0,50 m, în prima ei jumătate făcându-şi apariţia roca locală, de culoare alburie, în partea dinspre nord observându-se un strat de pământ în amestec, purtat în epoca contemporană, pentru a înlesni circulaţia pe culme.
S 2 Se află la 30 m spre nord-est faţă de colţul estic al S 1. Şi aici se pot observa două situaţii distincte, o stratigrafie a locului, dar şi completări cu pământ adus din altă parte. La metrul 15 şi adâncimea de -0,5 m, au apărut mai multe fragmente ceramice aparţinând bronzului timpuriu. Pentru a depista urmele unei eventuale locuiri preistorice, a fost trasată, la patru metri distanţă de colţul nordic al secţiunii, o casetă C 1 de 3,5 x 3,5 m, prezervându-se un martor de 0,2 m. Caseta a fost excavată până la adâncimea de -0,8 m. Nu au fost descoperite urme arheologice, dar a fost pus în evidenţă completarea cu pământ provenit din altă parte.
6. Un alt sector investigat l-a reprezentat partea aflată la sud de Citera Mare, până la actualul drum care face legătura cu Roşia Poieni. Pe pantele sudice ale Citerei Mari a fost observat, în timpul perieghezelor din luna septembrie, prezenţa, pe cumpăna de ape, a unui platou de cca. 800 m2, izolat în partea sa nordică printr-un şanţ de mari dimensiuni. Pe suprafaţa respectivă se află limitele a trei proprietăţi, dintre care, cea care ocupă partea apuseană, aparţine numitei Botar Angela. Aici au fost trasate trei secţiuni dispuse coliniar şi orientate NV - SE, astfel încât să poată fi obţinută o magistrală stratigrafică pornind din afara platoului, şanţ şi spaţiul interior, pe o lungime de 44 m.
S 1 Având dimensiunile de 10 x 1,5 m, a fost plasată la exteriorul complexului, până în buza şanţului, din nivelul de pământ de culoare neagră aflat la adâncimea de 0,40 m a fost recoltată o aşchie de silex.
S 2 Are dimensiunile de 13,60 x 1,5 m, fiind plasată la 0,30 m în continuarea S 1 şi peste şanţ. Şanţul are o lăţime de 10 m, adâncindu-se faţă de panta relativă a locului cu cca. 3,60 m. Fundul gropii are un unghi apropiat de 90o. În partea dinspre platou, în buza şanţului, se află blocuri de piatră de mari dimensiuni care dau, probabil, limita unui val de piatră.
S 3 De 20 x 1,5 m, plasată după un martor de 0,30 m şi săpată până la adâncimea maximă de -1,20 m.
Ne aflăm în faţa unei structuri antropice constând dintr-un şanţ, val şi platou amenajat, iar prezenţa unor fragmente ceramice preistorice, aflate în imediata vecinătate (40 - 50 m), aparţinând epocii bronzului, ne fac să presupunem că această fortificaţie aparţinea unei comunităţi omeneşti din acea epocă. Un argument pentru datarea timpurie este şi găsirea a câtorva fragmente medievale la partea superioară a umpluturii şanţului.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO