Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Corna | Comuna: Roşia Montană | Judeţ: Alba | Punct: Tăul Găuri (proprietatea EM Roşia Montană) | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Corna
Comuna   Roşia Montană
Punct
Tăul Găuri (proprietatea EM Roşia Montană)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălan Gabriel Muzeul Naţional de Istorie a României
Damian Paul responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Dumitraşcu Emil Muzeul Naţional de Istorie a României
Neagu Cătălina Mihaela Muzeul Naţional de Istorie a României
Simion Mihaela Muzeul Naţional de Istorie a României
Vleja Decebal Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    6832.03
Raport Punctul în care a fost identificată necropola romană are toponimul regional Hop, fiind cea mai scurtă cale de acces dintre satele Roşia Montană şi Corna. Necropola este poziţionată în partea dreaptă a drumului care vine dinspre Roşia către cariera de suprafaţă "Cetate". Versantul de nord al dealului Hop a fost cercetat din punct de vedere arheologic în campania din anul 20011. Pe platoul dealului a fost semnalată, în literatura de specialitate, o necropolă romană de incineraţie a cărei investigare sistematică a debutat în anul 2000, continuând în campania din anul 2001 de către un colectiv de arheologi din cadrul MNUAI2.
Obiectivul campaniei de săpături arheologice din anul 2002 a constat în investigarea versanţilor de sud, vest şi est ai dealului Hop.
Au fost trasate 84 de secţiuni, în care au fost identificate şi cercetate 86 de complexe (81 morminte de incineraţie, 5 complexe cu o funcţionalitate incertă), suprafaţa acoperită fiind de aproximativ 2100 m2.
Stratigrafia generală a sectorului investigat a fost stabilită în funcţie de reperele stratigrafice oferite de secţiunile care formează profilul magistral pe axa N-S (S 030301002, S 030301007, S 030301013, S 030301014 şi S 030301015). Stratul vegetal este constituit dintr-un sol cu o textură preponderent argiloasă, de culoare cenuşiu-negricioasă, foarte afânat, are o grosime, în maximă extensie de cca. 0,50 - 0,90 (în funcţie de dispunerea în pantă). Are o compoziţie şi o distribuţie unitară pe întreaga suprafaţă cercetată şi suprapune un sediment alcătuit dintr-un sol lutos, de culoare galbenă cu nuanţe cenuşii, pigmentări datorate prezenţei unor lentile de mineralizaţie corespunzătoare existenţei zăcământului aurifer în imediata vecinătate (cenuşiu albăstriu) precum şi particule de nisip în amestec cu rocă demineralizată. Acest strat conţine urme arheologice, fiind, în principal, nivelul care conţine partea superioară a gropilor sepulcrale. Grosimea sa este variabilă datorită dispunerii în pantă a terenului (cca. 0,30 – 1,20 m). Următoarea secvenţă stratigrafică este dată de prezenţa stâncii native, în care de altfel sunt amenajate şi unele complexe funerare. Trebuie făcută totuşi precizarea că există unele particularităţi stratigrafice care individualizează platoul de nord al dealului Hop de zona mediană a pantei şi de extremitatea de sud. Astfel, pe platoul nordic, stratul vegetal şi cel imediat următor suprapun un sediment de lut galben, foarte dur, în amestec cu bucăţi de rocă clivată şi rocă demineralizată, fără urme arheologice, perforat uneori de limita inferioară a gropilor corespunzătoare complexelor funerare (cu o grosime variabilă cuprinsă între 0,60 – 1 m). În zona mediană roca nativă este suprapusă de stratul de lut galben cu urme arheologice mai ales în zonele în care au fost efectuate lucrări de terasare a stâncii pentru amenajarea unor complexe funerare. În fine, pe limita de sud a suprafeţei cercetate (practic poala dealului Hop) stratul vegetal suprapune direct stânca nativă.
În stadiul actual al cercetării putem încerca o tipologie preliminară a complexelor funerare identificate şi cercetate în campania din anul 2002:
a) Morminte cu resturile cinerare depuse în groapă simplă. În acest tip se înscriu majoritatea mormintelor cercetate. Gropile mormintelor sunt exclusiv de formă rectangulară, dimensiunile şi adâncimile la care au fost identificate fiind variabile. Resturile cinerare au fost descoperite împrăştiate pe fundul gropilor. Peste aceste resturi era depus pământul de umplutură a gropii.
b) Morminte în ciste de piatră. Au fost descoperite trei morminte încadrate în acest tip. Două sunt amplasate în aceeaşi zonă, la cca. un metru unul de altul (M 76 şi M 77 din S 030301078), iar al treilea (M 65) este poziţionat în S 030301042 şi S 030301045. Cistele sunt de formă rectangulară (1 x 0,6 m), iar modul de amenajare al gropii similar cu cel constatat la amenajarea gropilor mormintelor din tipul anterior analizat.
Semnalăm apariţia, într-un context stratigrafic destul de atipic pentru astfel de complexe (la acelaşi nivel cu gura gropii mormântului M 7, în pământul galben), a unui vas care conţinea oase calcinate. Nu au fost observate indicii care să sugereze existenţa unei gropi în care să fi fost depus acest vas. Peste oasele calcinate era aşezat un vas de sticlă (unguentarium,).
c) Complexele cu funcţionalitate incertă sunt gropi de mici dimensiuni şi cu adâncimi reduse, ele fiind amplasate în apropierea unor morminte (Cpl 6, lângă M 7, în S 030301004; Cpl 18, lângă M 19, M 20 şi M 17, în S 030301009; Cpl 37, lângă M 42 şi M 68, din S 030301006 şi S 030301024; Cpl 85, lângă M 74, în S 030301081).
Unele morminte dispun şi de amenajări exterioare. Patru morminte (M 29, M 30, M 31 şi M 32) sunt grupate în interiorul unei amenajări rectangulară cu ziduri construite din piatră legată cu pământ (S 030301002, S 030301003, S 030301004, S 030301007, S 030301009, S 030301010). Pe zidul de nord au fost descoperite mai multe pietre cioplite în două ape (având aspectul unor capace de sarcofag). Astfel de pietre au fost descoperite în poziţie secundară în interiorul şi în exteriorul incintei. O altă amenajare de acest tip a fost descoperită în secţiunile S 030301050, S 030301055, S 030301061, S 030301064, S 030301067 şi S 030301068. În interior a fost identificat şi cercetat un singur mormânt (M 59). Mormântul era amplasat pe una din platformele săpate în stâncă. În aceeaşi categorie înclinăm să încadrăm un mormânt (M 70) care beneficiază de o amenajare exterioară simplă, descrisă în literatura arheologică de specialitate ca ring de piatră. Pietrele erau dispuse în jurul gropii mormântului, care era săpată în stâncă. Pietrele, aşezate pe un singur rând, nu prezentau urme de ardere, însă suprapuneau urmele de ardere din jurul mormântului. Astfel de amenajări au fost descoperite şi pe platoul de nord al dealului în campania din anul 2001.
Orientarea mormintelor este în general E - V cu deviaţii pe axele: NV - SE, ENE - VSV, VNV - ESE şi NE - SV.
Inventarul mormintelor este destul de sărac şi constă în obiecte ceramice de diferite forme, dimensiuni şi funcţionalităţi, recipiente de sticlă şi obiecte de metal.
a) Ceramică. Printre obiectele ceramice am identificat mai multe tipuri de vase: opaiţe (unele opaiţe erau ştampilate, fiind constatată prezenţa mai multor mărci de olar: MVRRI, ATIMETI, CA(SSI), FORTIS, SEXTVS, LVCIA), ulcioare, căniţe, oale, castroane, afumători.
b) Sticlă. Au fost descoperite mai multe tipuri de unguentarium şi un guttus.
c) Trebuie semnalată prezenţa câtorva piese de arhitectură funerară (toate descoperite în poziţie secundară): fragmente provenite de la stele funerare, lei funerari, pini funerari, piese arhitectonice.
d) Monede. Dintre monedele descoperite în mormintele din necropola de la Tăul Găuri, punctul Hop, opt monede au putut fi identificate cu certitudine. Patru monede sunt din timpul împăratului Hadrian: un dupondius sau un as (c. 132-134) (M 70), as (c. 117-138) (passim), as (125-128) (M 54) şi un dupondius sau monedă provincială (117-138). Două monede sunt din timpul lui Antoninus Pius: as (145-161) (M 44) şi as (150-151) (M 30). O monedă este de la Faustina I, un as (139-141) (M 73), iar o altă monedă este de la Sabina, un dupondius sau as (c. 128-136) (M 40).
Studiul numismatic preliminar a fost realizat de către Mihai Dima (cIMeC) căruia îi mulţumim şi pe această cale.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu