.
Dalboşeţ | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Dragomireana | Anul: 2002
Anul:
2002
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Caraş-Severin
Localitate:
Dalboşeţ
Comuna:
Dalboşeţ
Punct:
Dragomireana
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Crânguş Mariana responsabil Universitatea de Vest, Timişoara
Hurduzeu Nicolae Universitatea de Vest, Timişoara
Ştefănescu Atalia Universitatea de Vest, Timişoara
Cod RAN:
Raport:

Cercetarea edificiului de epocă romană de la Dalboşeţ - Dragomireana a continuat şi în anul 2002. Un pas înainte în investigarea exhaustivă a acestui edificiu a însemnat şi apariţia în cursul anului 2001 a articolului Villa rustica de la Dalboşeţ (jud. Caraş-Severin). Săpăturile arheologice din anii 1969-1972, al profesorului D. Protase, care oferă date importante, furnizate de prima cercetare a acestui obiecti...v.
Campaniile arheologice anterioare (2000-2001), desfăşurate în zona de nord a edificiului, au reliefat existenţa unei construcţii romane cu trei faze de existenţă, ultima dintre ele având, la rândul său, mai multe subfaze. Din păcate, lipsa materialului arheologic nu a permis până în acest moment datarea complexului.
În campania din anul 2002 a fost trasată o secţiune, S I/2002, amplasată la 33,50 m de colţul de NE al casei lui Nicolae Gaină, orientată la 160o NV - 60o SE. Dimensiunile secţiunii au fost de 18 x 2 m. Caroiajul s-a efectuat din doi în doi metri.
În timpul campaniei, în plan orizontal, au fost identificate patru fundaţii de ziduri, săpate în lut galben, însă doar trei dintre ele prezentau şi elevaţie. Aceste ziduri delimitau mai multe încăperi, ale căror dimensiuni nu pot fi însă reconstituite în această fază a cercetărilor. Campaniile ulterioare vor clarifica acest aspect.
Zidul Z1 prezenta o fundaţie de 1,10 m, realizată din straturi succesive de piatră, lut, pietriş, piatră cu lut. Deasupra fundaţiei s-a putut surprinde o placă de mortar cu o grosime de 5 cm, peste care era dispusă elevaţia zidului. Din elevaţia realizată din piatră de râu legată cu mortar s-au păstrat 0,65 m.
Zidul Z2 are o fundaţie de 1,05 m. Şi în acest caz se observă mai multe subfaze: piatră de râu cu lut, lut cu pietriş, piatră cu lut. Acest zid prezintă urme de tencuială pe ambele părţi, fiind vorba de două tencuieli succesive. Deasupra fundaţiei se observă placa de mortar, cu o grosime de 0,75 m. Din elevaţia din piatră de râu legată cu mortar se păstrează 0,45 m.
Acest zid era întretăiat de un altul (Z3), din care nu s-a mai păstrat însă decât fundaţia. Zidul a fost dezafectat în antichitate, în profil păstrându-se groapa de dezafectare, placa de mortar şi fundaţia. Fundaţia, cu o lăţime de 0,90 m, s-a păstrat până la o adâncime de -0,90 m. Ea prezintă straturi de piatră, piatră cu lut, pietriş/lut cu pietriş şi, din nou, piatră cu lut.
Zidul Z4 prezintă de asemenea o fundaţie din piatră, lut, piatră cu lut, pietriş şi piatră cu lut, până la o adâncime de -1,10 m, cu o lăţime de 0,90 m. Elevaţia zidului, cu o lăţime de 0,65 m, are o înălţime de 0,75 m.
În interiorul încăperilor delimitate de ziduri nu s-a putut observa existenţa podelelor de cocciopesto descoperite în încăperile delimitate în timpul campaniei din anul 2001. Doar în profilul nordic, de la metrul 0, pe o porţiune de 0,3 m, se observă un strat subţire de mortar, aşezat pe nivelul de ţigle, cărămizi şi lut, însă nu avem certitudinea dacă acesta provine dintr-o podea sau de la o lentilă de construcţie.
Stratigrafia secţiunii este relativ asemănătoare cu cea din campania anului 2001 şi se prezintă astfel:
- pământ steril;
- nivel de locuire antică contemporan cu primul nivel de fundaţie a zidului dezafectat (Z3);
- nivel de locuire antică contemporan cu edificiul de piatră, reprezentat de ţigle, olane, lut şi sporadic mortar;
- strat de dărâmătură cu pământ negru şi piatră de râu, care ţine de un nivel de locuire distrus şi de nivelarea forţată contemporană;
- humus actual.
În urma celor trei campanii arheologice care au investigat edificiul roman de la Dalboşeţ – Dragomireana, s-a conturat existenţa unui număr de şapte încăperi, patru dezvelite aproape în totalitate, iar trei dintre ele fiind abia schiţate. Una dintre încăperi era cu certitudine absidată.
Cercetarea arealului în discuţie a fost completată în anul 2002 de două periegheze. Prima a fost efectuată de-a lungul şoselei Dalboşeţ – Bozovici (varianta lungă), cca. 600 m între şosea şi râul Nera. În imediata vecinătate a taberei s-au observat resturi de ţigle, olane şi piatră de râu. Cea de-a doua periegheză a avut loc în zona dintre şoselele Dalboşeţ – Bozovici (varianta lungă) şi Dalboşeţ – Şopotu-Vechi, cca. 600 m. Rezultatele nu au fost, din păcate, mulţumitoare.
Concluzii:
Cercetarea edificiului de epocă romană, cu trei faze de locuire, a continuat în cursul anului 2002, dar lipsa materialului arheologic nu permite încă aprecieri asupra datării complexului arheologic. Cercetările vor continua şi în campaniile următoare

English Abstract:

The 2002 campaign uncovered four walls; one of them, destroyed in Antiquity, has only the foundation. The dimensions of the rooms could not be established in this stage of the research. The authors suggest that the Roman building must have had three phases. The lack of archaeological material does not allow any chronology.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO