Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului) | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealul Grădiştei | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca   Epoca romană timpurie (sec. I - III); Latene; Preistorie; 
Perioade   La Tène, Epoca romană
Categorie   Domestic; 
Tipuri de sit   aşezare civilă; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului)
Comuna   Orăştioara de Sus
Punct   Dealul Grădiştei
Sector   
Toponim   [Sarmizegetusa Regia]
Colectiv   Ioan Glodariu - responsabil, Gelu Florea - responsabil sector, Liliana Suciu, Darius Sima, Răzvan Mateescu, Corina Toma, Daniel Cioată, Mariana Sacalâş (UBB Cluj), Eugen Iaroslavschi – responsabil sector, Gabriela Gheorghiu – responsabil sector, Radu Crişan (MNIT), Adriana Pescaru, Cristina Bodó (MCDR Deva)
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
 Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Persoane implicate  Cristina BODÓ, Daniel CIOATĂ, Radu CRIŞAN, Gelu FLOREA, Gabriela GHEORGHIU, Ioan GLODARIU, Eugen IAROSLAVSCHI, Răzvan MATEESCU, Adriana PESCARU, Mariana SACALÂŞ, Darius SIMA, Liliana SUCIU, Corina TOMA
Cod RAN    90397.01
Raport Cercetările arheologice de la Grădiştea de Munte (Sarmizegetusa Regia) din anul 2002 au avut ca obiect începutul săpării sistematice a terasei a III-a din cetate şi o verificare în punctul Tău din aşezarea civilă.
1. Terasa a III-a a fost amenajată de daci la construirea cetăţii şi utilizată în antichitate atât în epoca dacică, cât şi după cucerirea romană. "Abordarea" acestei terase a fost determinată de situaţia existentă aici unde, în anii ’50 ai secolului trecut, ea a fost cercetată doar prin două secţiuni lungi de 20 şi 15 m şi late la gură fiecare de 1 m. Ele au fost doar menţionate în raportul de săpătură din acei ani fără nici un fel de detalii. Împrejurarea aceasta se explică prin deranjarea stratigrafiei de aluviunile provenite de pe marginile terasei I (platoul cetăţii) şi a II-a, care au putut da impresia ajungerii săpăturii la solul virgin din pricina pământului brun-gălbui caracteristic şi solului de pădure la acea altitudine (950 m)
Terasa a III-a este situată în interiorul cetăţii şi desigur mai jos de terasa I şi a II-a, pe care le încinge pe la est (terasa I) şi sud (terasa a II-a). Forma actuală a ei este asemănătoare literei L şi are suprafaţa de circa 708 m2. Aluviunile amintite au afectat şi colmatat marginile ei de vest şi nord, iar alunecările de pe ea terasa a IV-a.
Dată fiind suprafaţa foarte mare s-a optat pentru săparea ei "în tablă de şah", începând din partea de nord (unde lăţimea terasei este cea mai mică) spre sud şi s-a caroiat o suprafaţă de 121 m2 (latura de 11 m) urmând să fie cercetate carourile A, C, E, G şi I, din care primele două şi ultimele două cu latura de 4 m, iar cel de la mijloc cu latura de 3 m, adică o suprafaţă de 75 m2. Adâncimea medie a săpăturii a fost de -1,70 m.
Semnificative pentru stratigrafia terasei în acest loc sunt profilele V – E. Stratigrafia (de sus în jos):
1. strat superficial (0,1 – 0,15 m) de humus actual;
2. sol brun-gălbui cu materiale arheologice provenit de la alunecările de pe terasele I şi II, cu grosime variabilă între 1 m şi 1,20 m;
3. sol brun-gălbui tot cu material arheologic dacic şi roman amestecat;
4. pământ brun-gălbui cu material roman; 5. stânca nativă, friabilă în zona de contact cu pământul brun-gălbui.
Gropi care încep din stratul 3 s-au găsit în carourile E, G şi I, iar numai în caroul G o alveolă de pământ brun amestecat cu pământ negricios şi puţin cărbune, care conţinea numai material arheologic roman. În suprafeţele cercetate s-au găsit şi trei blocuri mici de calcar întregi şi fragmentare, fără o dispunere anume şi la adâncimi diferite.
Materialele arheologice constau din material de construcţie (ţigle şi cărămizi romane fragmentare, cărămizi de la pilonii (pilele) unei instalaţii de hypocaust, pişcoturi de paviment, o mică suprafaţă de lemn ars (podea?) şi cuie, ceramică dacică (vase cu ornamente în relief, castroane cu picior scund, capace fragmentare) şi romană (vase mijlocii şi amfore), bucăţi de fier informe şi lupe din acelaşi metal, vase de sticlă fragmentare (mai ales pereţi şi funduri de vase de culoare verzuie şi albăstruie), un fragment de sticlă plată de geam, fragmente de conductă de apă, piese de bronz (aplice fragmentare, o oglindă fragmentară) şi alte categorii.
Concluziile principale privesc amenajarea terasei şi felul construcţiilor ridicate pe ea.
Amenajarea terasei pe pantele de est şi sud ale mamelonului s-a făcut în două etape: mai întâi în epoca dacică şi apoi în epoca romană. În prima fază pe terasă s-au aflat barăci simple din lemn necesare adăpostirii luptătorilor. Terasarea dacică nu poate fi reconstituită nici în linii generale din pricina celei care a urmat-o.
În epoca romană terasarea s-a făcut în două trepte, clar vizibile în carourile A, C şi E şi ea a pătruns parţial inclusiv în stânca nativă. Pe terasă s-au construit tot barăci pentru oşteni, iar una dintre ele (cea care a ajuns până în caroul G) a avut o instalaţie de hypocaust.
Cu prilejul plecării definitive a detaşamentului militar roman toate construcţiile existente pe terasă au fost distruse intenţionat cum au demonstrat desfiinţarea pilelor pentru instalaţia de hypocaust şi răvăşirea pişcoturilor din paviment.
Întrebarea încă neformulată în literatura de specialitate este aceea dacă romanii au dărâmat substanţial şi zidul de incintă, în acest caz latura lui de est din dreptul terasei a III-a până la primele două asize, care de altminteri s-au păstrat. Mulţimea de blocuri de calcar găsite pe pantele de est ale mamelonului provin foarte probabil de la această demantelare masivă. Oricum se impune cercetarea în continuare a terasei a III-a.
2. Aşezarea civilă - Tău. Tot în anii ’50 ai secolului trecut, în punctul Tău s-a descoperit o instalaţie de captare, de decantare şi de transport prin conducte de teracotă a apei potabile. Prin secţiunile de acolo (de 20 x 2 x 1,20 m şi de 14 x 2 x 0,80/1,50 m) s-a constatat că actuala mlaştină şi micul lac din acel loc s-au format după începutul secolului II p. Chr. şi că vegetaţia atunci consta din lariţă (o specie de conifere acum dispărută din zonă). Materialele arheologice au constat numai din ceramică dacică.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie I. Glodariu, Addenda aux "Points de repere pour la chronologie des citadelles et des établissements daciques des Monts d’Orăştie", Acta Musei Napocensis 32/1, 1995, p. 103-118.
I. Glodariu, E. Iaroslavschi, A. Rusu-Pescaru, Florin Stănescu, Sarmizegetusa Regia – Capitala Daciei Preromane, Deva, 1996.
I. Glodariu, Sarmizegetusa Regia – capitale du royaume dace, Transylvanian Review 10, 2, Cluj Napoca, 2001, p. 3-15;
Eugen Iaroslavschi, Ovidiu Bozu, Descoperiri dacice la Grădiştea Muncelului – Râpa cu Galbeni, în vol. Studii de Istorie Antică, Cluj Napoca - Deva, 2001, p. 127-142.
Gelu Florea, Noi fragmente ceramice cu semne grafice de la Sarmizegetusa Regia, în vol. Studii de Istorie Antică, Cluj Napoca - Deva, 2001, p. 179-188.
Gabriela Gheorghiu, Primele ponduri descoperite la Sarmizegetusa Regia, în vol. Studii de Istorie Antică, Cluj Napoca - Deva, 2001, p. 189-198.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu