Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Istria | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca bizantină;
Epoca greacă
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Templu
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Istria
Comuna   Istria
Punct
Cetate
Sector   Basilica extra muros
Toponim   Histria
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bădescu Alexandru Muzeul Naţional de Istorie a României
Dinu Viorica Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Lungeanu Ştefania Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Petre Roxana Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Rusu-Bolindeţ Viorica Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Suceveanu Alexandru responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Volkers Tineke Rijks Universiteit, Groningen
Cod RAN    62039.01
Raport Cercetările arheologice în sectorul denumit convenţional "Basilica extra muros" au fost reluate în anul 20011. Ele au vizat, pe de o parte, cercetarea unei basilici paleocreştine aflate la circa 200 m sud-vest de Poarta Mare a cetăţii romano-bizantine, în imediata vecinătate a laturii de sud a Casei Pârvan, iar pe de altă parte, efectuarea unei secţiuni magistrale (orientată V - E) situată pe latura nordică a aceleiaşi case, menită să aducă un plus de informaţie cu privire la stratigrafia din zona murană.
Din păcate, datorită absenţei colegului Karl von der Lohe de la Institutul de Arheologie "Ludwig Maximilian" al Universităţii din München, căruia îi fusese încredinţată cercetarea propiu-zisă a basilicii, anul acesta monumentul a fost din nou curăţat, dar nu s-au efectuat săpături în acest punct.
Secţiunea Vest-Est:
A fost începută în iulie 2001, prin practicarea unei secţiuni de 15 x 3 m. Ca urmare a concentrăriii forţei de muncă într-o singură zonă din sectorul cercetat, secţiunea V - E, s-a urmărit în această campanie, pe de o parte, continuarea adâncirii în S I (adâncimea maximă atinsă în cursul cercetărilor din 2001 a fost de -1,30 m), iar pe de altă parte, aceeaşi secţiune a fost extinsă spre est cu încă 24 x 3 m, ajungându-se astfel la 22,75 m la vest de săpătura care a condus la identificarea zidului incintei elenistice. În suprafaţa cercetată au putut fi conturate următoarele situaţii arheologice:
Ca şi în campania precedentă, primul nivel de locuire, apărut imediat sub humusul vegetal, este reprezentat de un strat de lut gri, relativ afânat, care conţine, mai ales limita sa superioară, pietre de diferite dimensiuni. Corespunzător acestui nivel, în campania 2001 au fost identificate în suprafaţă două construcţii rectangulare de mici dimensiuni (3,20 x 2,65 m, respectiv 3,20 x 1,85 m), denumite convenţional camerele A şi B. Ultimei i-a aparţinut şi o anexă de formă rectangulară (2,10 x 1,70 m) al cărei zid estic a fost dezvelit anul acesta. Zidul menţionat face colţ, spre sud-est, cu o altă porţiune de zid, surprinsă pe o lungime de cca. 0,95 m şi având o lăţime variabilă de cca. 0,40 - 0,50 m. Aceasta din urmă are drept particularitate faptul că latura sa nordică este bine definită de trei asize construite din blocuri de calcar cochilifer şi şist, legate cu pământ, care sunt aşezate direct pe un strat de dărâmătură , reprezentat de nivelarea ruinelor elementelor de construcţie din faza anterioară. Latura sudică a aceluiaşi zid, spre exterior, nu are asize din piatră, faţa sa fiind construită din elementele aceleiaşi dărâmături îngrijit aranjate. Se pare că fundaţia acestei porţiuni de zid (orientat NE - SV) a fost ţesută cu fundaţia altui zid având aceeaşi orientare, dar mult mai bine lucrat, care a aparţinut unei faze anterioare (vezi mai jos descrierea), păstrat pe o lungime de 5,50 m. Împreună cu un alt zid orientat NV - SE, adosat zidului central (reutilizat din faza IVA) şi cu latura estică a anexei camerei B, se configurează o nouă cameră (denumită convenţional camera C), dezvelită pe dimensiunile 3,30 x 1,50 m. Toate cele trei camere relativ bine conturate ale fazei IVB au o orientare similară (NV - SE) şi au reutilizat drept fundaţie ziduri aparţinând fazei anterioare.
În extremitatea vestică a secţiunii S I (caroul 11) a fost dezvelit colţul altei construcţii, cu unul dintre ziduri orientat NE - SV (Lcons=1,70 m; Icons=0,50 m), iar cu celălat, orientat N - S (Lcons=0,95 m, după care intră în profilul nordic; Icons=0,35 m). În această porţiune a săpăturii, datorită unei căderi accentuate a pantei terenului, elementele de construcţie în discuţie nu au fost cercetate în întregime pentru a putea defini mai clar conturul încăperii pe care ele ar prefigura-o.
Datarea fazei IVB (siglele sunt adoptate dupa cronologia stabilită de Al. Suceveanu pentru perioada romană şi romano-bizantină în Histria VI) poate fi încadrată în timpul domniei împăraţilor Iustinus I (522-527 p. Chr., solidus) şi Iustinianus I (monede de bronz), eventual şi după această perioadă (mijlocul şi a doua jumătate a secolului al VI-lea p. Chr.)
Următorul nivel (al doilea) este ilustrat printr-un strat gălbui compact care are la bază o podea de lut bine individualizată, aflată la –0,50/-0,60 m. Pe acest nivel, în afara zidului orientat N - S (în săpătură are dimensiunile: 3,08 x 0,65 m) şi a aleii pietruite corespunzătoare nivelului de călcare al acestei faze, surprinse în jumătatea vestică a lui S I încă din campania precedentă, în acest an a fost dezvelit un alt element de construcţie. Este vorba despre zidul orientat NE - SV care a fost reutilizat în faza IV B (dimensiuni conservate în săpătură: 5,50 x 0,70 x 0,58 m), construit din 4-5 asize din bazalt şi şist legate cu pământ. Acest nivel ar trebui să aparţină primei jumătăţi a secolului al VI-lea p. Chr. (=faza IV A).
Urmează o dărâmătură masivă de mortar cu grosimea maximă de 0,40 m, surprinsă în jumătatea vestică a lui S I, de o parte şi de alta a unei construcţii din blocuri mari de calcar gălbui, construită în tehnica opus graecum, datând probabil din faza I C (a doua jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr.). Vârful acestei dărâmături, în zona construcţiei respective, a fost nivelat în vederea instalării nivelului IV A. În jumătatea estică a lui S I, acelaşi nivel de amenajare apare sub forma unui strat gălbui afânat, în care se află bucăţi de lut şi pigmenţi de arsură. Dărâmătura masivă din mortar ar putea data eventual din momentul în care locuirea extramurană a fost abandonată şi utilizată pentru implantarea primei necropole, datate în secolele IV-V. În campania 2002, în caroul 7, în imediata vecinătate a profilului sud, la –1,29 m adâncime, a fost descoperit un craniu care pare a fi orientat N - S. Mormântul corespunzător acestuia nu a fost încă cercetat pentru a putea face precizări de ordin cronologic. Dacă el ar aparţine primei necropole identificate în afara cetăţii romane-bizantine, atunci practic putem defini un al treilea moment în cadrul secţiunii S I, moment corespunzător din punct de vedere cronologic nivelelor III A-III B (sfârşitul secolului al IV-lea - sfârşitul secolului al V-lea p. Chr.).
Dărâmătura masivă din mortar menţionată mai sus, a căzut pe o podea groasă de lut aflată la –1,05/-1,40 m. Acesta ar reprezenta al patrulea moment identificat în săpătura noastră care, cronologic, ar putea fi asimilat nivelului II B (sfârşitul secolului al III-lea – secolul al IV-lea). În suprafaţă, această fază este foarte bine reprezentată, prin dezvelirea unei încăperi în carourile 8-11. Ea s-a individualizat prin prezenţa unei dărâmături masive de ţigle şi olane de acoperiş (majoritatea întregi) şi a unor bucăţi mari şi groase (0,08 - 0,10 m) de chirpic, ca şi prin existenţa unei fundaţii de zid. Aceasta din urmă este constituită din pietre, sporadic carămizi legate cu lut galben, era orientată NE - SV şi, pe o porţiune de aproximativ şase metri lungime, a reutilizat fundaţiile unei construcţii din piatră legată cu mortar aparţinând fazei I C, în imediata apropiere a profilului sudic. Fundaţia de zid în discuţie are şi porţiuni în care este aşezată direct pe podeaua de lut galben a fazei II B, respectiv în extremitatea vestică a zidului cu mortar din faza I C, în imediata apropiere a profilului sudic (L=1,70; l= 0,60 m) şi în cea estică (L=1,50 m). Pe ultima porţiune amintită, fundaţia zidului legat cu mortar nu mai este vizibilă în această fază a cercetărilor. Judecând după lungimea dezvelită a zidului legat cu lut galben (cca. 6,70 m) care a reutilizat fundaţiile zidului legat cu mortar din faza I C, ca şi după cantitatea foarte mare de ţigle, olane şi de bucăţi de perete din chirpic, clădirea în discuţie trebuie să fi fost impresionantă ca dimensiuni. Posibile compartimentări ale acesteia se prefigurează în extremităţile de est şi de vest, însă ele vor fi cercetate în campania viitoare. În extremitatea estică a zidului legat cu mortar, în caroul 11, chiar lângă fundaţia acestuia, au fost descoperite două amfore de mari dimensiuni (diametru=0,50-0,60 m), întregibile, care au fost îngropate în podeaua locuinţei din faza II B. Datarea acestor recipiente ar corespunde secolelor III-IV. Rostul amplasării lor în interiorul locuinţei în discuţie va fi urmărit în campania viitoare. Aceleiaşi faze II B îi aparţin şi urmele a două locuinţe mai modeste, cu pereţi din chirpic, care s-au prefigurat în spaţiul dintre zidul nou descoperit aparţinând fazei IV A (camera C) şi profilul sud, în extremitatea estică a suprafeţei prelungite a lui S I. Astfel, prima dintre locuinţe avea, în porţiunea surprinsă de noi, dimensiunea de 5 x 1,16 m, intrând sub profilul sudic, în timp ce a doua, de 4,20 x 2,70 m, dezvelită în carourile 7-8, a fost surprinsă aproape pe toată lăţimea secţiunii, având chiar o vatră de 1,40 x 1 m, aproximativ în centrul ei. Această vecinătate a unor locuinţe cu pereţi din chirpic cu a unei clădiri de dimensiuni impresionante, cu fundaţii din piatră, legate cu lut galben, dar cu pereţi din chirpic este extrem de interesantă şi ea va constitui subiectul analizei noastre într-o viitoare campanie arheologică, dat fiind faptul că în acest an săpătura a fost oprită pe acest nivel.
Cel de-al cincilea moment îl constituie o altă podea de lut aflată la -1,10/-1,22 m. În plan, acestui nivel îi corespunde un zid din pietre legate cu lut, descoperit în caroul 5, la -1,24 m adâncime. Este orientat N - S, intră în profilul sudic şi are Lcons= 1 m; Icons= 0,55 m. Deocamdată, nu există elemente de construcţie care să ilustreze această fază. Ea ar corespunde celei de-a doua jumătăţi şi sfârşitului secolului al III-lea, respectiv perioadei imediat următoare catastrofei gotice, când se constată o perioadă de stagnare (decădere) a activităţii constructive în zona extramurană a cetăţii romane târzii.
Un al şaselea moment identificat în campaniile 2001-2002 este reprezentat de două construcţii impresionante. În primul rând, în anul precedent a fost parţial dezvelit un edificiu construit din blocuri de calcar îmbinate în tehnica opus graecum, cu o plintă foarte elegantă . În 2002 a fost îndepărtată dărâmătura masivă din mortar care o acoperea, conturându-se o clădire, care în zona săpată de noi a fost surprinsă pe 3,10 x 1,20 m, restul construcţiei intrând în profilul sudic. Apare în carourile 2-3 şi este orientată N - S. Pare a fi un edificiu public (templu?) judecând după tehnica foarte îngrijită de construcţie şi după dimensiunile blocurilor de calcar din care este construită (2,80 x 0,20 m). În exteriorul ei, către est, respectiv nord, apar resturile unui pavaj din bucăţi mici de gresie, care ar putea reprezenta nivelul de călcare al acestei faze. Totodată, în caroul 5, în imediata apropiere a zidului legat cu pământ din faza II A a apărut o dală de gresie (1,10 x 0,80 m), care ar putea indica nivelul unei străzi cu o orientare similară aceleia a clădirii din blocuri mari de calcar. Aceleiaşi faze îi aparţine şi fundaţia unui zid legat cu mortar, orientat NE - SV, care a fost reutilizat în faza II B, aşa cum menţionam mai sus. Acesta a fost dezvelit deocamdată pe o lungime de cca. 7,20 m, are o lăţime de 0,50 m şi este constituit din pietre mari prinse cu mortar. Extremitatea sa estică intră în profilul nordic şi în porţiunea respectivă a fost tăiat de o groapă în vederea implantării fundaţiei zidului legat cu pământ din faza II B. Judecând după dimensiunile fundaţiei acestui zid, la rândul său el anunţă o construcţie impresionantă (ca şi cea din blocuri din calcar), specifică perioadei romane timpurii.
Pe suprafaţa de 15 x 3 m deschisă anul trecut ne-am adâncit în această campanie, constatând un al şaptelea moment de locuire în această zonă. Aflat la o adâncime cuprinsă între -1,55 -1,90 m, fără a fi complet cercetat, nivelul respectiv anunţă un posibil cartier artizanal care ar putea aparţine fazei I B (?) (100-170 p. Chr.). Acest lucru a fost pus în evidenţă prin descoperirea unor vetre, îndeosebi în jumătatea vestică a zonei în discuţie, unele de dimensiuni relativ mari (cu diametre cuprinse între 1,50-2,20 m), cu pereţi de lut bine conturaţi şi în care s-au descoperit foarte multe bucăţi de zgură de fier. Acestea din urmă au fost recoltate practic de pe întreaga suprafaţă cercetată (15 x 3 m) împreună cu o mare cantitate de material arheologic (ceramică de toate categoriile, obiecte din os - mai ales ace de păr - , vase din sticlă, monede). Întrucât nu am găsit obiecte în curs de prelucrare sau rebuturi care să anunţe un veritabil atelier de prelucrare a fierului, considerăm, în acest stadiu al cercetărilor, că avem de-a face cu un atelier de reducere a minereului de fier. De asemenea, este de notat faptul că în aceeaşi zonă au fost descoperite şi multe coarne de animale şi alte tipuri de oase cu urme de prelucrare, ceea ce ar confirma caracterul artizanal al acestui nivel.
Cercetările arheologice din campania 2002 s-au oprit pe nivelul I B (?) pe suprafaţa lui S I deschisă în anul 2001 şi în faza II B pe porţiunea prelungită în acest an. Urmărirea stratigrafiei generale a zonei extramurane, cu cercetarea nivelelor romane timpurii (secolele I-III), a celor greceşti, precum şi racordarea lor la descoperirile făcute de echipa MNIR în zona Porţii Mari vor constitui obiectivele campaniilor noastre viitoare în acest sector.
Rezumat
English Abstract In the extramural Basilica, this year the monument was cleaned again, but no excavations were conducted in that location.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu