Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Jac | Comuna: Creaca | Judeţ: Sălaj | Punct: Pomet | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Jac
Comuna   Creaca
Punct
Pomet
Sector   
Toponim   Porolissum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bajusz István
Cod RAN    140734.02
Raport Săpăturile din anul 2002 de la amfiteatru sunt de fapt continuarea cercetărilor din anii precedenţi, care au avut ca scop verificarea zonei din jurul amfiteatrului. În anul 1999 s-a verificat terasa situată la sud-est, unde, la 50 m de amfiteatru am identificat o clădire de proporţii considerabile (vezi CCA, campania 2000, p. 64.), în anul 2000 am început cercetarea zonei aflată la nord-est de clădirea amfiteatrului. Atunci s-a trasat o secţiune de la exteriorul clădirii spre nord-est, spre castru. Secţiunea notată S 5 a pornit din zona de intrare în loja nord-estică şi are direcţia axei scurte a amfiteatrului, se poate considera că este o prelungire a ei. Lăţimea secţiunii a fost de 2 m. Lungimea pe care s-a efectuat săpătura a fost de 40 m, tăind panta ce duce dinspre amfiteatru spre prima terasă de sub castru, spre zona considerată de M. Macrea că ar fi locul băii. Metrul 0 al secţiunii se află chiar la exteriorul amfiteatrului. Diferenţa de nivel între acest punct şi terasa superioară, adică metrul 40, este de 8 metri. Singurul obiectiv identificat pe această zonă se află între m. 15-18,5. Este vorba de urma unei construcţii de lemn, foarte slab păstrată. Nu am reuşit să stabilim exact toate componentele ei şi nu putem preciza destinaţia. O altă anomalie a fost depistată între m. 39-40, unde s-a putut delimita o mică zonă deranjată încă în antichitate.
În anul 2002 secţiunea S 5 fost extinsă în continuare spre nord-est cu încă 25 m, având astfel lungimea totală de 65 m. Prelungirea a tăiat astfel terasa dintre castru şi amfiteatru, zona numită "baie". Imediat la începutul terasei, acolo unde în anul 2000 am constatat o anomalie, acum s-a conturat o fântână. Ea se află între m. 39-42, a fost surprinsă doar circa o treime din suprafaţa ei. Datorită pericolului de prăbuşire n-am reuşit s-o urmărim în toată adâncimea ei, am golit-o doar până la o adâncime de -2,50 m. Pe această porţiune nu s-a găsit nici un element care ne-ar putea indica modul de îmblănire a fântânii. Ceea ce este neobişnuit, e diametrul mare, care ajunge probabil până la 3,50 m. La 4 m de fântână am identificat urmele unei construcţii. Din păcate zona a fost mult deteriorată în trecutul nu prea îndepărtat: toate zidurile au fost scoase, rămânând doar amprentele lor, iar această intervenţie modernă a distrus mult şi din interiorul clădirii, a afectat şi nivelele arheologice.
Clădirea identificată pe terasă are o lungime de 12,50 m, la care se mai adaugă un portic de 1,60 m. Secţiunea a traversat 4 încăperi. Zidurile au fost construite în tehnica opus incertum. Cele exterioare au lăţimea de 0,75 m, cele interioare de 0,60, iar unul 0,50 m. Zidul porticului este doar de 0,50 m. Deşi interiorul clădirii a fost mult deranjat de cei care au scos piatra zidurilor, putem constata că există două faze de construcţie. Prima fază a clădirii a fost o construcţie de lemn, a cărei urme slabe s-au putut surprinde în săpătură: două amprente de pereţi de lemn şi mai multe urme de stâlpi. Acestei construcţii îi aparţine un nivel de călcare, aflat la adâncimea de -0,75 m, format din lut de culoare roşiatică, bine tasat. Clădirea de piatră nu urmăreşte conturul construcţiei de lemn. Este posibil ca de fapt să nu avem de a face cu două faze, ci două construcţii care n-au avut nici o legătură una cu alta. O dată cu ridicarea clădirii de piatră, s-a ridicat şi nivelul de călcare din interior cu 0,50 m prin depunerea şi bătucirea unor straturi de lut gălbui. Astfel de fapt nivelul din interior a ajuns la nivelul din exteriorul clădirii. Dintre zidurile interioare, secţiunea a identificat trei ziduri, care împart spaţiul cercetat în patru încăperi. În cazul a trei încăperi s-a surprins câte un colţ al lor, iar o încăpere a fost secţionată pe toată lungimea (sau lăţimea) ei. Unghiurile de întâlnire a zidurilor sunt mai mici sau mai mari de 90 grade. Ele sunt întreţesute, cu excepţia zidului despărţitor dintre încăperile 1 şi 2 (numerotarea lor s-a făcut dinspre nord-est, dinspre castru), care se lipeşte de zidul exterior, iar de următorul zid interior se apropie numai, terminându-se la 0,25 m de acesta. Între încăperile 3 şi 4 s-a reuşit, în ciuda zidului scos, stabilirea locului unei uşi, datorită unui fragment din piatra de prag, care alunecase de pe zid, astfel n-a fost scoasă. Datorită distrugerilor recente este aproape imposibil de stabilit destinaţia încăperilor, sau alte detalii. Totuşi în prima încăpere am identificat urma unei vetre de foc. În cazul încăperii 3, fragmentele de cocciopesto indică existenţa unei pardoseli din acest material. În săpătură s-au găsit şi elemente care sugerează prezenţa unui sistem de încălzire: fragmente de tegulae mammatae şi de picior de hypocaustum. De asemeni am găsit şi o tegulă dreptunghiulară de paviment. Cantitatea relativ mare de ţigle şi olane dovedesc că această clădire avea acoperişul din acest material. Fragmentele de tencuială pictată ne indică că pereţii sau anumite încăperi erau ornamentate prin pictură murală, poate doar cu motive simple, geometrice. Pe exterior, la faţada dinspre castru, clădirea avea un portic lat de 1,60 m, delimitat de un zid de 0,50 m lăţime. În faţa ei însă n-am identificat urmele unui pavaj sau drum.
Lăţimea clădirii era de 12,50 m, însă deocamdată nu cunoaştem lungimea ei. Zona laterală secţiunii indică prezenţa altor ziduri, iar spre nord-vest probabil şi a altei (altor) clădiri, însă denivelările dovedesc o zonă mult deranjată, de unde s-a scos multă piatră. Clădirea identificată pe această terasă, chiar din puţinele urme rămase, se pare că a fost o construcţie mai luxoasă, cu sistem de încălzire, podea din tegule speciale, pereţi pictaţi. Deocamdată nu dispunem de elemente de datare privind realizarea construcţiei. Ceea ce însă putem afirma este că nimic, în acest caz, nu indică faptul că am avea de a face cu o baie publică, după cum presupunea M. Macrea după sondajele din anul 1959 (vezi Materiale 7, 1961, p. 379—380).
Materialul arheologic, datorită zonei foarte deranjate, este extrem de sărac şi nu prezintă piese care ar putea fi folosite ca elemente de datare. Materialul se află la MJIA Zalău.
Obiectivele cercetărilor viitoare: pe lângă continuarea dezvelirii amfiteatrului, dorim să extindem sondajele din jurul lui, pentru a cunoaşte mediul în care este amplasat amfiteatrul, construcţiile cu care se învecinează.
Propuneri de conservare: zona cercetată din jurul amfiteatrului, fiind doar sondată, încă n-a adus elemente care ar necesita intervenţii de conservare sau ar putea fi puse în valoare. Deocamdată secţiunile de sondaj au fost astupate pentru a proteja obiectivele arheologice. Cu timpul însă va fi nevoie de conservări, pentru ca amfiteatrul să fie legat de realitatea înconjurătoare. Important este însă ca o dată cu continuarea dezvelirii amfiteatrului, aici să se facă lucrări de conservare, el fiind unul din obiectivele de atracţie din cadrul complexului arheologic. Valorificarea adevărată a amfiteatrului s-ar putea face prin reconstituirea unei părţi a clădirii.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie I. Bajusz, Inscripţia CIL III 836 şi realitatea arheologică în M. Bărbulescu (coord.), Civilizaţia în Dacia romană, Cluj-Napoca, 1997, p. 92-101
I. Bajusz, Propunere de reconstituire a amfiteatrului de piatră de la Porolissum. în D. Protase, D. Brudaşcu (red.), Napoca. 1880 de ani de la începutul vieţii urbane, Cluj-Napoca, p. 11-31
I. Bajusz, Moigrad-Porolissum. Săpăturile de la amfiteatru, în CCA, campania 2000, p. 64.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu