Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Moigrad | Comuna: Mirşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Dealul Pomet | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca migraţiilor (sec. III - VI)
Perioade
Epoca romană;
Epoca post-romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Moigrad
Comuna   Mirşid
Punct
Dealul Pomet
Sector   Sector Forum
Toponim   Porolissum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cosma Călin
Gudea Nicolae
Matei Alexandru
Tamba Dan
Cod RAN    142159.01
Raport Campania de săpături arheologice realizată şi în acest an 2002, în zona centrală a oraşului roman Porolissum a continuat finalizând cercetarea realizată aici în anul 2001 din zona secţiunilor S VII şi S VIII - Oraş, a casetelor 3, 4, 5, 6 şi 7, acum fiind prelungite şi secţiunile S I Forum şi S III Forum.
Cercetarea a fost realizată în sectorul zona centrală a oraşului roman Porolissum, pe terasele ce se află amplasate la est-sud-est de latura de est (dextra) a castrului mare de la Porolissum. Pe aceste terase, în special pe singura suprafaţă mai mare plană (netedă) a zonei (cca. 5 ha), se întinde zona centrală a oraşului roman Porolissum. Întreaga suprafaţă (peste 6 ha de teren) a fost cercetată prin măsurători geomagnetice şi de rezistivitate electrică a solului. Măsurătorile (primele de acest gen din sud-estul Europei) au reliefat prezenţa unor structuri (ziduri?) si construcţii rectangulare aflate sub pământ. Astfel de structuri rectangulare apar amplasate într-un plan ordonat ele fiind dispuse în jurul unor construcţii rectangulare de mari dimensiuni amplasate în centrul suprafeţei cercetate. Structurile rectangulare, după planul astfel obţinut par să aparţină forum-ului oraşului. Structuri înguste, avînd trasee paralele sau perpendiculare unele pe altele şi cu lungimi considerabile (zeci, sute de metri), traversează sau ocolesc acest plan ordonat (ele reprezintă probabil drumurile oraşului, trama sa stradală).
Cercetările realizate prin săpăturile arheologice din campania anilor 2001 şi 2002 - au reuşit să sondeze cât mai mult din această suprafaţă şi din aceste structuri rectangulare centrale şi periferice precum şi din cele cu lungimi considerabile. Secţiunile S I, S III, S V, S VII şi S VIII (Oraş) au identificat pe o lungime de peste 150 m unul dintre principalele drumuri romane, care are orientarea N - S, artera principală de circulaţie dintr-un oraş roman, cunoscută în epoca romană sub denumirea de cardo maximo şi care avea cca. 5,20 m lăţime. Drumul a fost identificat exact acolo unde măsurătorile geomagnetice au arătat existenţa sub pământ a unei structuri înguste şi care avea o lungime considerabilă. Iar în S II şi S IV ale anului 2001 au fost identificate alte două din drumurile care aparţin tramei stradale a oraşului roman Porolissum. Primul drum are 5 m lăţime şi are traseul aproximativ paralel cu latura dextra a castrului. Acest drum face legătura cu drumul ce iese prin porta principalis dextra a castrului de pe Pomet şi continuă spre aşezarea militară ce se dezvoltă pe terasele din jurul castrului. Al doilea drum ce a apărut tot în S II, are 5,20 m lăţime şi un traseu aproximativ paralel - oblic cu primul drum identificat în aceeaşi secţiune S II, dar acesta este dispus şi are orientarea E - V, orientare clar perpendiculară pe drumul cardo maximo surprins în S I, III, V, şi S VIII (Oraş). Drumul cu orientarea E - V, surprins atât în S II în zona m 28 - 33 cât şi în S IV zona m 1 - 6 şi care se intersectează în unghi drept cu cardo maximo, credem că reprezintă decumano maximo, una din arterele principale de circulaţie din oraş, drum care reprezintă în fapt artera principală de transport care face legătura între înteaga tramă stradală a oraşului şi zona sa periferică cu artera principală de circulaţie, ce reprezintă de fapt drumul imperial Porolissum -Napoca.
În secţiunea S I (Oraş) la adâncimea de -0,80 m în mijlocul drumului cardo maximo, apare un alt strat de pietre aşezate orizontal una lângă cealaltă şi care formau de fapt nivelul primei faze de amenajare a drumului. Au fost surprinse pe acest prim nivel al drumului la cca. -0,80 m adâncime, urmele roţilor carelor romane ce au un ecartament de 1,10 m şi care au "ros" piatra drumului formând urme (adâncituri) de 3 - 6 cm. Deci la un moment dat, vechiul drum roman (faza I-a) lucrat tot din dale de piatră de carieră de dimensiuni mai reduse şi piatră de suprafaţă nu prea dură, a fost acoperit cu bolovani de carieră şi rocă măruntă formând baza (miezul de piatră) peste care au fost aşezate blocurile mari de piatră ce formează noul drum de piatră care în această fază a II-a este, în această zonă, acum supraînălţat cu aproape 0,80 m. Acestui (ultim) nivel al fazei a II-a a drumului roman cardo maximo, îi corespunde un nivel de locuire roman cu două subfaze. Acest drum prezintă două faze de construcţie, iar de-o parte şi de alta a drumului sunt edificate construcţii ce cu latura lor îngustă se aliniază perfect la drum. Apar şi construcţii cu ziduri doar de piatră dar şi construcţii cu pereţi din lemn, lut şi alte materiale, a căror schelet de rezistenţă sunt stâlpii groşi de lemn.
Între secţiunea S VII, m 9 - 13 şi S VIII, m 27 - 33 şi în casetele nr. 3, 4, 6 şi 7 apare drumul roman cardo maximo (fundaţia lui), drum roman care nu mai pare să continue spre sud-est, el neapărând în secţiunea S VII trasată la 10 m est de S VIII. Peste marginea bazei de piatră a drumului surprins în casetele 3, 4 şi 6 şi lateral vest de acestea, apar nişte amenajări de ziduri subţiri care bordează practic marginea drumului. Acestea sunt urmele unor amenajări târzii realizate pe vechiul drum roman acum dezafectat. Din mijlocul casetelor nr. 4, 5, 7 şi S VII de la m 14 spre est, panta terenului este foarte accentuată, eroziunea manifestată în timp distrugând nivelul II al drumului roman şi ultimele nivele romane de locuire, aici se mai pot distinge doar urmele gropilor de la stâlpii de lemn care susţineau construcţiile realizate pe schelet de lemn la est de drumul roman şi un prim nivel al fazei de lemn. Nivelele de cultură au fost în întregime erodate. În casetele nr. 3 şi 6 deschise lateral vest de drum precum şi în secţiunea S VII, m 11 – 20, apar urmele unei clădiri romane care este amenajată lângă drum, clădire cu zidurile de 0,70 m lăţime cel exterior şi 0,60 m zidurile de compartimentare. Această clădire reprezintă faza a doua a unei clădiri de piatră din prima fază de construcţie edificată pe acest loc dar cu mari modificări ale planului de construcţie. S-a observat că cele două faze de piatră sînt despărţite de un strat de (nivelare) de cca. 0,40 m de pământ şi moloz depus care astfel a ridicat nivelul de călcare al acestei a doua faze de piatră cu cca. 45-50 cm. În urma finalizării cercetării arheologice din această suprafaţă s-a constatat existenţa şi a amenajărilor din primele faze de lemn, care aici prin orientarea lor par să se alinieze la traseul drumului roman.
În secţiunea S VII cu lungimea de 20 m, în zona m 8 - 10 apare un zid ce are grosimea de 0,60 m, nu are fundaţie, foloseşte ca liant lutul şi cuprinde în interiorul său fragmente de monumente romane. Acesta este sigur un zid târziu probabil postroman, la fel ca şi zidurile subţiri realizate pe marginea drumului în casetele nr. 3; 4 şi 6 şi la fel ca şi cele două amenajări (locuinţe târzii ?) surprinse parţial în casetele nr. 6 şi 7 realizate din "ziduri" foarte subţiri (30 cm) cu cărămizi, ţigle şi piatră în compoziţie fără mortar şi aşezate direct pe nivelul de călcare, toate acestea sunt argumente că în această zonă s-a locuit şi în epoca post romană.
Atât în urma campaniei arheologice a anului 2001 cât şi în urma celei din anul 2002 realizate pe această terasă numită convenţional "Sub Mănăstire", care este străbătută pe mijocul şi în lungimea ei de drumul cardo maximo, s-a constatat că, datorită pantei accentuate a terenului la est de drumul roman cardo maximo, pe această parte a drumului clădirile sunt realizate din lemn şi sunt aliniate la drum, iar la vest de drum tot aliniate la acesta, clădirile sunt realizate din ziduri de piatră prinse cu mortar aici terenul este mult mai plan.
Un alt sector central al oraşului Porolissum a fost cercetat, prin realizarea în campania anului 2001, a patru secţiuni de control (două prelungite în anul 2002), care au sondat singurul loc plat din întreaga zonă centrală, o zonă aflată la cca. 70 m vest-sud-vest de drumul roman cardo maximo ce are un traseu perpendicular rectiliniu pe terasa principală aflată la sud-est de latura dextra a castrului mare de pe dealul Pomet.
Secţiunea nr. I forum cu lungimea iniţială de 35 m şi 1,50 m lăţime, prelungită acum cu încă 5 m, are un traseu perpendicular pe planul rectangular, plan reliefat în urma măsurătorilor geomagnetice şi care apare în chiar mijlocul terasei, pe locul cel mai drept (plat) al întregii zone a oraşului antic. Astfel secţiunea S I, a surprins zidurile cu grosimea de 0,80 m, ale unei clădiri impunătoare care se pare ca prezintă trei încăperi (tabernae) pe latura îngustă (?), încăperile D, E şi F ce au 6 m; 4,80 m (20 şi respectiv 16 picioare romane) iar camera F 4 m.
În încăperea F, surprinsă în S I - 2001 prelungită în anul 2002 de la m 35 la m 40, profilul surprins aici nu diferă de profilul surprins în încăperile D şi E care reprezintă tabernae-le de pe latura de nord-est (din colţul de nord-est al forum-ului). Practic, m 35 şi m 40 ai S I apar plasaţi pe cele două ziduri de compartimentare, aproximativ la mijlocul acestora. Zidurile încăperii F au 0,80 m grosime ca şi zidurile celorlalte încăperi (D şi E) iar fundaţia lor are aceeaşi grosime (0,80 m). Merită semnalat acum că împreună cu fundaţia, aceste două ziduri ale camerei F se păstrează pe o înălţime de 4,40 m şi respectiv 4,25. De la nivelul fundaţiei care coboară cca. 1,80 - 1,90 m, zidurile (iniţial) în elevaţie se păstrează, ele având 2,45 - 2,50 m înălţime.
Un profil pe care nivelele de locuire se succed pe cca. 4 m înălţime reprezintă un element deosebit de important pentru a putea controla succesiunea acestora ce aparţin epocii romane, aici în cel mai important edificiu al oraşului Porolissum care este forum-ul.
Încăperea F are 4 m lăţime, iar S I 2001-2002, m 35 – 40, a secţionat-o pe lăţime. Stratigrafic nivelele se succed în ordinea lor iniţială, aici neexistând intervenţii ulterioare care să le afecteze (să le distrugă). Întreaga zonă până în anii 1985 a fost folosită ca teren arabil, se observă pe profil cei cca. 15-20 cm. de pământ de la suprafaţă întorşi de plug. Până la cca -0,80 -0,85 m adâncime se află un nivel de dărâmătură de piatră, ţigle şi mult mortar (tencuială) provenit de la ruinarea zidurilor şi a acoperişului. Merită semnalat faptul că mortarul (tencuiala) căzut lângă ziduri are o grosime de cca. 0,70 - 0,80 m, arătând că zidurile au rămas mult timp în picioare, chiar după căderea acoperişului. Tencuiala zidurilor înalte, distruse de fenomenul continuu de îngheţ-dezgheţ, s-a desprins şi a căzut toată lângă ziduri formând un strat foarte gros, iar prin modul de dispunere al acestuia se arată că tencuiala a căzut prima iar apoi după mult timp se prăbuşesc şi zidurile după căderea acoperişului. De semnalat că în stratul de ţigle au apărut fragmente care poartă ştampila CH III (cohors III Campestris) deci la acoperişul forum-ului au fost folosite şi ţigle realizate de această unitate militară recent identificată ca existând la Porolissum (informaţie amabilă I. Piso, 2002 conferinţa Studia Porolissensia I, Le Temple Dolichenien).
De la cca. -0,90 m adâncime apare podeaua pe care s-a prăbuşit tencuiala zidurilor, acoperişul şi zidurile propriu-zise. Pe cca. 18 cm grosime apare o alternanţă de staturi subţiri succesive de pământ negru nivelat şi staturi foarte subţiri de var care reprezintă baza pentru podeaua propriu-zisă realizată dintr-un strat de argilă roşie locală amestecată cu puţin var. Iniţial un strat subţire şi compact de pământ (4-5 cm) apoi un nivel foarte subţire 1-2 cm de nisip galben (poate o primă podea) apoi pământ negru compactat nivelat (între două straturi subţiri de var) ca bază (cca. 8 cm) pentru podeaua propriu-zisă (cca. 4 cm) lucrată dintr-o argilă roşie amestecată cu var. Aceste probabile două sau trei reamenajări (lutuiri) succesive (de cca. 18-20 cm grosime în total) ale podelei aparţin ultimei faze de locuire în forum şi de fapt de reamenajare a întregii clădiri sau doar a acestei zone (?). În mijlocul camerei nivelele podelelor au fost distruse fiind străpunse de o groapă surprinsă pe lăţime în zona m 38. Groapa taie toate nivele podelelor, are 0,80 m lăţime şi se adânceşte cca. -0,40 m sub nivelul podelelor. Stratigrafic această groapă aparţine perioadei de după părăsirea clădirii şi până la căderea tencuielilor şi a zidurilor. Acest ultim nivel de podea este amenajat pe un strat foarte gros de umplutură (0,80 m de moloz, fragmente de ţigle şi piatră). Acest nivel atât de gros credem că reprezintă urmele demolării (?) sau reamenajării unei construcţii mai vechi. Umplutura nivelată a ridicat cu 0,80 m vechiul nivel de călcare în acest edificiu (forum). Umplutura cu moloz de 0,80 m şi podeaua de argilă roşie, reprezintă ultima fază de amenajare în forum.
Această umplutură este aşezată pe o podea subţire (2-3 cm) care la rândul ei are ca bază un strat de nivelare (4-6 cm) aşezat pe o altă podea de mortar (cocciopesto de cca. 6-8 cm grosime), sub care există o altă nivelare de pământ (cca. 6-8 cm) aşezată pe o altă podea realizată dintr-un strat de cărămidă prinsă cu mortar (5-6 cm), podea aşezată pe o altă nivelare cu pământ de 10-12 cm grosime , nivelare amenajată pe altă podea mai subţire realizată din mortar (2-3 cm) întins pe un strat de pământ negru ce are cca. 0,45 m grosime. Astfel într-un nivel de cca. 40-45 cm grosime au fost identificate urmele a 4 amenajări de podele, acestea reprezentând un nivel principal de locuire în acest edificiu - forum. De semnalat că şi pe acest nivel de construcţie pe ultima podea, lângă ziduri apare un strat de mortar (tencuială) căzut în acelaşi mod ca şi tencuiala căzută lângă ziduri la finalul distrugerii clădirii. Acest strat de tencuială căzută identificat aici, este mai mic decât cantitatea de tencuială căzută pe podeaua ultimei faze, la distrugerea clădirii.
În fapt acest strat de cca. 40-45 cm grosime de amenajări şi reamenajări a cel puţin 4 podele, reprezintă un nivel de locuire ce pare să fi fost cel principal, având în vedere mai ales calitatea şi numărul podelelor (patru) reamenajate în timp şi care aparţin acestui nivel pe care îl considerăm ca aparţinând forum-ului de piatră. Stratul de cca. 45 cm grosime de pământ negru bine compactat, care formează baza nivelată pentru aceste 4 reamenajări de podele ce aparţin nivelului principal de amenajare al forum-ului, este aşezat pe o altă podea realizată din mortar (cca. 6-8 cm), podea care şi aceasta este amenajată pe un alt strat de pământ negru compactat ce are grosimea de 40 cm. Potrivit poziţiei stratigrafice această podea de mortar reprezintă podeaua unei prime clădiri de piatră ce a fost construită pe acest loc. În încăperea E (alăturată) a fost identificat unul din zidurile demantelate ale acestei prime clădiri şi s-a stabilit nivelul de călcare al acestei podele care-i aparţine, acest nivel l-a aceleaşi cote a apărut la fel şi în încăperea F.
Cele două staturi de pământ negru, care împreună cu podeaua de mortar au peste 95 cm grosime, sunt aşezate pe o altă podea aflată la adâncimea de 2,7 m. Această podea este realizată dintr-un strat de "praf" de rocă galbenă foarte friabilă (cca. 4 cm grosime) aşezată pe un strat de nivelare realizat din nisip compactat foarte bine (cca. 4 cm) aşezat şi acesta pe un strat mai gros (cca. 20-22 cm) de pământ nisipos nivelat pe întreaga suprafaţă dintre ziduri. Poziţia stratigrafică a podelei lucrate din rocă galbenă nisipoasă, arată că aceasta aparţine ultimei faze de lemn a unei construcţii de lemn existente iniţial pe acest loc. Podeaua lucrată din rocă nisipoasă de culoare galbenă apare în toate cele trei camere (tabernae) secţionate de S I (D, E şi F), oprindu-se în peretele identificat în mijlocul camerei D pe fundul secţiunii S I la 2,40 - 2,80 m adâncime, perete de 0,80 m grosime lucrat din lemn şi lut. Grosimea acestuia arată că este vorba despre un perete exterior lucrat din lut şi alte materiale pe o structură de lemn (care a ars, întreaga urmă fiind o masă masivă de chirpici întins şi pe podea) şi care aparţinea ca şi această podea lucrată din "praf" de rocă galbenă unei clădiri mari lucrate din lemn (poate un for de lemn), peste care apoi se amenajează o primă clădire de piatră. Pe această podea nisipoasă care aparţine ultimei faze de lemn (a doua), a fost identificată o amenajare (o "ladă"), un loc de amestecare al mortarului folosit la construcţia primei faze de piatră (prima construcţie de piatră) căreia îi corespunde prima podea de mortar identificată la -2,30 m adâncime între cele două straturi (de 40 şi 45 cm grosime) de pământ negru bine compactat.
Sub podeaua lucrată din rocă (praf) galbenă sfărmată şi stratul de nivelare nisipos apar urmele unor nivelări succesive şi chiar urme de podele şi compartimentări (ţăruşi de lemn), amenajări care aparţin primelor locuiri din faza iniţială (prima fază) de lemn, straturi succesive de nivelare şi locuire (?) care au în total cca. 50 cm grosime.
În S I forum, m 35 - 40 sterilul zonei începe la adâncimea de -3,80 m.
În încercarea de-a stabili principalele faze de construcţie şi amenajare realizate pe acest loc unde se află forum-ul oraşului trebuie să reţinem următoarele observaţii, pe care le indică studierea profilului din camera F. Podeaua amenajată la adâncimea de -1,90 -2 m, peste cele două straturi de pământ negru bine compactate (40 cm şi 45 cm), prima din succesiunea celor patru podele amenajate şi care aparţin nivelului principal de amenajare al forum-ului, este tăiată oblic dinspre centru spre ambele ziduri până la adâncimea de 2,40 - 2,50 m. La această adâncime, lângă ziduri apar urmele de mortar care marchează începutul unei a doua faze de piatră în construcţia unor ziduri care au tot 0,80 m grosime şi care sunt construite pe vechea fundaţie a clădirii iniţiale de piatră şi aparţin acum unei construcţii de mari dimensiuni, adică forum-ului. Mortarul acum folosit în această a doua fază de construcţie este de foarte bună calitate (caementicium). Credem că prin această tăiere în podea, de fapt s-a creat loc în vechea podea ca să se poată ajunge (începe) cu rezidirea vechilor ziduri de la o adâncime cât mai mare pe vechile fundaţii pentru asigura o mai mare rezistenţă a noii clădiri. Pe profil, la adâncimea de -2,40 -2,50 m, acesta reprezintă momentul construirii, al amenajării forum-ului iniţial, când aceste ziduri trebuiau mult înălţate şi bine lucrate (cu un mortar de bună calitate) pentru a-şi putea susţine propria înălţime (greutate) şi infrastructura foarte grea a acoperişului.
După modul de dispunere lângă ziduri a stratului de tencuială căzută pe podeaua a patra (ultima la -1,50 m adâncime) a fazei principale pe care noi o identificăm ca aparţinând forum-ului, tencuială peste care apoi se aşează stratul masiv de dărâmătură (cca. 0,80 m grosime, compus din moloz, pământ şi fragmente de ţiglă şi piatră) ar putea da imaginea că de fapt o perioadă scurtă de timp tencuiala de pe ziduri cade singură şi formează un strat relativ gros pe podea iar apoi cad pietre din ziduri (?) şi chiar acoperişul (?) - (se găsesc ţigle în dărâmătură) părând că întreg edificiul începe să se ruineze. Apoi apare acea ultimă nivelare, care peste tencuiala căzută, umple apoi întreaga clădire cu stratul de 0,80 m grosime de moloz, dărâmătură şi pământ adus, urcând nivelul ultimei podele cu cca. 1 m faţă de ultima podea pe care cade tencuiala.
Dacă începutul de ruinare al clădirii (tencuiala şi molozul depus lângă ziduri descris mai sus) surprins pe ultima podea a fazei principale la cca. -1,50 m adâncime, cu mortarul începând să cadă lângă ziduri, molozul, fragmentele de ţigle căzute din acoperiş chiar şi pietre căzute, ar putea însemna sfârşitul epocii romane când o astfel de clădire putea fi lăsată să înceapă să se ruineze, atunci nivelarea de peste acest moloz (de 0,80 m grosime) şi reamenajarea mai sus a ultimei podele lucrată cu argilă roşie şi bucăţi de var în compoziţia sa, ar putea reprezenta o locuire târzie imediat postromană în această clădire care a fost forum-ul oraşului Porolissum. Acest nivel de locuire imediat postroman a fost identificat în aceeaşi zonă centrală a oraşului, când cuptoare romane de ars ceramică sunt amenajate în imediata apropiere a forum-ului. La amenajarea acestor cuptoare s-au străpuns toate nivele romane inclusiv stratul de tencuială căzută de pe zidurile vechilor clădiri romane (Matei 2000, p. 51) căzute în ruină, arătând clar că acestea aparţin unui nivel postroman de locuire în zona centrală a oraşului roman Porolissum.
Stratigrafic, începând de la nivelul sterilului zonei, aflat la apreciabila adâncime de -3,80 m, într-o succesiune de straturi, pe acest profil se pot identifica mai multe faze de amenajare şi locuire a acestei suprafeţe pe care este edificat forum-ul oraşului Porolissum:
- la adâncimea de -3,80 m începe sterilul zonei (humusul antic);
- de la -3,80 m la -3,20 m adâncime - locuirile şi nivelările iniţiale ale primului nivel al fazei de lemn;
- de la -3,20 m la -2,70 m adâncime nivelul II al fazei de lemn (clădirea de lemn);
- de la -2,70 m la -2,30 m adâncime nivelul I al fazei de piatră (prima clădire de piatră);
- de la -2,30 m la -1,90 m nivelarea şi prima podea a nivelului II al fazei de piatră ce corespunde amenajării forum-ului;
- de la -1,90 m la -1,40 m adâncime podelele fazei a II-a de piatră (patru amenajări) ce corespund forum-ului;
- de la -1,40 m la -0,90 m adâncime nivelarea cu moloz şi pământ adus pentru faza a III-a de piatră (faza de amenajare târzie?) cu podeaua de argilă roşie;
- de la -0,90 m la -0,20 m adâncime nivelul de dărâmătură, moloz, tencuială, ţigle şi piatră de la ruinarea clădirii;
- de la -0,20 m la suprafaţă - humusul actual.
Secţiunea S III forum cu lungimea de 18,50 m şi 1,50 m lăţime, este amplasată la 0,50 m nord de S II forum având m 1 în dreptul m 18 al S II forum pe zidul bază al porticus-ului exterior al întregii clădiri, iar orientarea îi este aproape paralelă cu S II forum, având doar câteva grade deviere spre nord. Secţiunea S III forum apare ca o continuare a S II forum, de fapt o continuare ca traseu a zidului longitudinal surprins în S II m 1,50 - 6,40 adică zidul nordic al camerei C. Secţiunea S III forum a fost trasată perpendicular pe latura de est a forum-ului. În S III forum în zona m 1,50 şi 7,50 au fost identificate cele două ziduri paralele aflate la 6 m unul de altul şi la 5,40 m de zidul exterior al forum-ului, ziduri paralele care înconjoară practic întreaga zonă centrală a oraşului, identificate ca traseu, distanţă şi paralelism încă din anii precedenţi (Matei 2002, p. 176). Tot în S III forum pe această latură estica a sa, în zona m 12,50-16,50 a fost identificat acelaşi şanţ de apărare care are cca. 4 m lăţime şi cca. 2,60 m adâncime (calculată de la nivelul dărâmăturilor care îl acoperă), şanţ identificat la aceeaşi distanţă de 6 m est de zidul exterior paralel, fiind acelaşi cu şanţul identificat pe latura nordică a forum-ului în anul 2001 în S I forum, şi acesta amplasat la aceeaşi 6 m distanţă faţă de acelaşi zid exterior al forum-ului, care la fel ca zidurile paralele înconjoară zona centrală a oraşului. Şi acest şanţ taie, distrugând toate nivelele romane, atât cele ale fazelor de lemn cât şi cele ale fazelor de piatră, la fel ca şi şanţul identificat în S I 2001 forum.
Toate aceste descoperiri sunt identice pe cele două laturi de nord şi de est ale forum-ului: zidul fundaţiei pentru porticus-ul exterior amplasat la aceeaşi distanţă de 5,40 m nord şi est de zidul exterior al forum-ului; aceeaşi 6 m sunt între cele două ziduri paralele; există acelaşi şanţ cu aceeaşi parametrii amplasat la aceeaşi distanţă de 6 m nord şi est de zidul paralel exterior, zid care la un moment dat prin supraînlălţare, se transformă în final în zid de apărare.
Toate aceste date, coroborate cu datele obţinute în anii precedenţi, ne indică că cele două ziduri paralele înconjoară o suprafaţă de cca. 185 x 115 m, suprafaţă în care, în partea ei central- estică, se află clădirea forum-ului oraşului roman Porolissum.
Stratigrafic între cele două ziduri paralele au fost identificate două nivele de locuire ce aparţin fazei iniţiale de lemn (a fost surprinsă chiar şi o compartimentare în zona m 3,40), precum şi două nivele ce aparţin altor două faze principale de piatră.
Şi pe profilul dintre cele două ziduri paralele, se observă căderea pe nivelul podelei ultimei faze de piatră a tencuielii care se aşează lângă ziduri (începutul ruinării clădirii), peste care se aşează un nivel de dărâmătură cu straturi succesive de umplutură de moloz cu resturi de chirpici şi urme de arsură şi cărbune. Peste această nivelare pe profil se mai observă alte două nivele de locuire (?) sau de nivelare (?), iar apoi apare căderea, distrugerea generală a zidăriei care cade şi se aşează peste aceste nivele într-un strat de cca. 0,70 -0,80 m grosime. Aceeaşi succesiune a nivelelor de locuire şi amenajare se confirmă şi în această zonă, comparativ cu situaţia identificată în interiorul tabernae-lor care formează forum-ul precum şi cu aceeaşi situaţie stratigrafică reliefată pe profilul surprins dintre aceleaşi ziduri paralele de pe latura de nord a forum-ului în S I 2001.
Observaţiile stratigrafice făcute la şanţul identificat în zona m 12,50 - 16,50 arată că nivelul de unde începe acest şanţ este nivelul târziu al epocii romane. În şanţ apare un ultim strat de umplere scurs, strat care are în compoziţie fragmente mici de chirpici, urme de praf roşu de chirpici, urme identice cu cele surprinse în nivelul de distrugere cu moloz şi chirpici surprins între cele două ziduri paralele. Prin tipul de şanţ şi prin poziţia sa stratigrafică, acest şanţ de apărare nu poate aparţine perioadei evului mediu timpuriu, ale cărui urme au fost identificate în zona clădirilor târzii la cca. 120 m est de forum în zona drumului cardo maximo. Sunt necesare noi secţiuni pe această latură de est şi pe cea de sud a forum-ului pentru a putea surprinde foarte clar cărui nivel îi corespunde momentul săpării acestui şanţ care practic înconjoară întreaga zonă centrală a oraşului, cu ocazia amenajării acestuia distrugându-se nivelele de locuire ale epocii romane. Din observaţiile făcute până acum, şanţul are un traseu paralel la 6 m de zidul exterior de pe latura de est şi de nord a forum-ului pe care îl urmăreşte. Şi pe latura de est, la zidul paralel exterior se observă că ultimele asize de piatră ale zidului sînt altfel realizate şi aranjate arătând clar că şi acest zid iniţial a fost supraînălţat ulterior ca şi acelaşi zid exterior de pe latura de nord (observaţii făcute în S I 2001).
Stratigrafic această supraînălţare a zidului colonadei exterioare pare să corespundă ultimei amenajări a podelei principale pentru ultima fază de locuire în tabernae-le forum-ului. Şanţul de apărare care taie toate nivelele romane, supraînălţarea zidului colonadei exterioare şi transformarea acestuia într-un zid de incintă aduc date extrem de importante cu privire la sfârşitul epocii romane şi părăsirea zonei Porolissum. Fortificarea zonei centrale a oraşului Porolissum, zonă ce cuprinde forum-ul, capitoliul şi alte clădiri publice, aduce elemente extrem de importante cu concluzii istorice deosebite privind caracterul părăsirii Daciei şi a locuirii daco-romane postaureliene în oraş în zona sa centrală.
Concluziile istorice ce se impun privind intensitatea locuirii romane (cele 3 faze de piatră, două faze de lemn), prezenţa locuirii romane târzii, postaureliene în această zonă, a fortificării zonei centrale a oraşului într-o perioadă târzie a epocii romane, poate chiar după părăsirea Daciei, toate aceste concluzii depăşesc caracterul unor date pur tehnice şi de importanţă locală, concluziile istorice au deja o importanţă naţională privind în special epoca târzie postaureliană, simbioza daco-romană şi procesul de formare al poporului român
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu