Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Peciu Nou | Judeţ: Timiş | Punct: Bociar | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca   Hallstatt; Preistorie; 
Perioade   Epoca bronzului, Hallstatt
Categorie   Domestic; 
Tipuri de sit   sit; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Timiş
Localitate   Peciu Nou
Comuna   Peciu Nou
Punct   Bociar
Sector   
Toponim   
Colectiv   Florin Medeleţ (IRT Timişoara), Al. Szentmiklosi (MB Timişoara)
Colectiv sector   
Instituții implicate  Institutul Român de Tracologie, filiala Timişoara
 Muzeul Banatului, Timişoara
Persoane implicate  Florin MEDELEŢ, Alexandru SZENTMIKLOSI
Cod RAN    158074.02
Raport În perioada 15 iulie - 19 august 2002, au fost reluate cercetările arheologice de la Peciu Nou – punctul Bociar (Teren privat în administraţia SC PETIM S.A. Autorizaţie: 246/2002), situat la cca. 3,5 km vest de localitate, la nord de drumul spre Sânmartinul Maghiar. Sondajele arheologice din anii precedenţi (1997 şi 1999) au confirmat existenţa aşezării aparţinând culturii Cruceni-Belegiš. Aşezarea, situată pe un teren uşor mai ridicat, se află la aproximativ 500 m de necropola cercetată parţial în cadrul unor săpături arheologice de salvare din anii 1987-1989.
Stratigrafia generală a aşezării de la Peciu Nou este următoarea:
- stratul de arătură recentă (0 –0,20 m)
- stratul de arătură veche, executat la începutul secolului XX ( -0,20 –0,40 m)
- stratul de cultură Cruceni-Belegiš de culoare neagră, pigmentat cu chirpici ( -0,40 –0,65 m)
- steril ( -0,65 m)
În campania din anul 2002 au fost săpate trei secţiuni (S4, S5, S6), dispuse paralel cu secţiunile mai vechi. Dispunerea lor a avut ca scop delimitarea limitei nordice a aşezării fiind condiţionată şi de noul regim de proprietate al terenului.
Secţiunile S4 şi S5, orientate E - V, au fost trasate la 300 m nord de drumul sătesc Peciu Nou – Sânmartinul Maghiar, paralel cu secţiunile mai vechi. Ambele secţiuni au avut dimensiunea de 50 x 1 m, secţiunea S5 fiind dispusă în prelungirea secţiunii S4. Cele două secţiuni au stabilit limita nordică a aşezării, în S4 fiind surprinsă şi albia braţului de râu care despărţea în vechime, spaţiul sacru al necropolei de aşezare. În partea estică a secţiunii S4, aproape de malul fostului braţ al râului Timiş, au fost surprinse două gropi de mici dimensiuni (G1 şi G2), situate una lângă alta. În G1 au fost descoperite fragmentele ceramice a unei căniţe distrusă de arătura executată de plugul cu aburi, la începutul secolului XX. Fragmentele ceramice prezintă urme de ardere secundară. Prezenţa acestor gropi, dincolo de fostul braţ al Timişului, pe partea necropolei, ar putea permite ipoteza unui caracter de ofrandă.
În secţiunea S5/2002, stratul de cultură a fost de cca. 0,07 – 0,10 m, nefiind surprins nici un complex arheologic. Puţinele fragmente ceramice descoperite în stratul de cultură aparţin celei de-a doua faze a culturii Cruceni-Belegiš.
Secţiunea S6, orientată E - V, a fost trasată în interiorul aşezării preistorice, la 50 m nord de secţiunea S1/1997, paralel cu aceasta. Dimensiunile acesteia au fost de 30 x 1 m. Între metrii 13 – 16 a fost surprinsă o locuinţă semiîngropată (L3/2002) pentru care a fost deschisă caseta C2. Locuinţa a fost de formă circulară, cu un diametru de aproximativ 1,80 x 1,60 m şi adâncă de -1,26 m de la nivelul de călcare actual. În partea vestică, planul uşor ridicat, îndică intrarea în locuinţă. Pe fundul locuinţei a fost surprins un strat de pământ negru, lutos, cu fragmente ceramice. Dispunerea orizontală a acestora, pentru consolidare, indică caracterul de amenajare a podelei. Umplutura cenuşoasă de deasupra podelei, asemănătoare cu a celorlalte două locuinţe descoperite în campaniile precedente, denotă incendierea acestora. Fragmentele ceramice din L3/2002 aparţin mai multor tipuri de vase care pot fi regăsite tipologic şi printre vasele din mormintele necropolei de incineraţie (urne, străchini, căniţe). Din punct de vedere tehnologic, fragmentele ceramice sunt în marea majoritate de factură grosieră, având în amestecul pastei fragmente ceramice pisate şi nisip cu bobul mare. Ornamentarea constă din caneluri dispuse circular, vertical şi în ghirlande. Pe baza ceramicii descoperite în componenţa podelei şi a umpluturii cenuşoase, locuinţa L3/2002 se încadrează cronologic în faza finală a culturii Cruceni-Belegiš (Ha A1).
În imediata apropiere a locuinţei L3/2002, între metrii 5 – 9, au fost dezvelite două gropi menajere (G3 şi G4), de formă elipsoidală, situate una lângă alta, foarte sărace în material faunistic şi ceramic. Adâncimea lor variază între -1,06 m (G3) şi -0,84 m (G4).
Viitoarele cercetări arheologice vor aduce mai multe date privind tipologia locuinţelor si dispunerea lor, precum şi a materialului ceramic din aşezare a cărei încadrare cronologică, pe baza celor descoperite până acum, se situează la începutul primei epoci a fierului (Ha A1).
Rezumat
English Abstract During the 2002 campaign we excavated three sections parallel to the earlier sections. Their arrangement aimed to delimiting the north border of the settlement, being conditioned also by the new state of ownership over the land.
Technologically, most sherds are coarse, dating to the early Iron Age.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu