.
Sărata Monteoru | Comuna: Merei | Judeţ: Buzău | Punct: Poiana Scoruşului | Anul: 1995
Anul:
1995
Epoca:
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Necropolă
Localizare pe hartă:
Județ:
Buzău
Localitate:
Sărata Monteoru
Comuna:
Merei
Punct:
Poiana Scoruşului
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Zaharia Eugenia I. responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN:
Raport:


Cercetările arheologice de la Sarata Monteoru s-au reluat în 1994 în Poiana Scoruşului (punct notat P. Sc.), platou situat la E de aşezarea de pe Cetăţuie, cu scopul de a se continua săpăturile întrerupte în 1954. Grupul de cercetare, de atunci, a fost condus de prof. Ion Nestor, ajutat de Ligia Bârzu, Eugenia Zaharia, Doina Galbenu, Nicolae Harţuche, Nicolae Puşcaşu, Mihai Davidescu.


Primul s...ondaj în P. Sc. s-a făcut în 1943, cu care prilej s-a observat că nu sunt depuneri de aşezare ca pe Cetăţuie şi cercetarea necesită un alt mod de lucru.


Săpăturile s-au reluat în 1952 şi 1954 deschizându-se pe tot platoul 10 secţiuni orientate aproximativ N-S şi una E-V. În cele două campanii (1952 şi 1954) s-au descoperit două mari complexe: un rug de incineraţie din faza IC3 (în supr. P7) şi un mare complex de mari bolovani de râu, formând o pantă spre E-NE, aparţinând fazei IC4 în secţiunea şi caseta P4 - P9,1.


Rugul a fost lucrat în întregime, lăsându-se mai mulţi martori la nivelul de zacere al platformei din pietre a rugului. Aceşti martori urmau să servească - (la reluarea săpăturilor) - la stabilirea raportului cu depunerile mai vechi, de sub rug; situaţia acestor depuneri a început a fi cercetată chiar din anul 1954, prin mai multe secţiuni. La acest nivel al cercetărilor s-au oprit săpăturile în 1954.


Pentru localizarea diferitelor situaţii şi materiale descoperite s-a lucrat pe 4 sectoare notate în cruce: pe suprafaţa dreptunghiulară (cu latura lungă EV) sectoarele 1 - 2 sunt pe direcţia NE-SV; sectoarele 3 - 4 pe direcţia SE-NV.


Complexul descoperit şi lucrat parţial în 1954, situat la E-NE de platforma-rug, s-a cercetat până la -3m, fără să se fi putut atinge baza lui.


Reluarea în 1994 a cercetărilor la SM avea ca scop: verificarea marginei de SV a rugului. Cercetarea unei gropi semicirculare observată pe mijlocul laturei de S a supr. P7 (pe al cărei arc se aflau şi arsura şi pietrele platformei - rug); cauza situării în panta S-N a rugului, fapt legat direct de depunerile anterioare, adică de folosirea acelui loc înainte de instalarea rugului.


Din cele menţionate, s-a putut verifica marginea de SV a arsurii rugului (pământ ars cu cărbune, oase calcinate, fragmente ceramice şi rare pietre mărunte) şi s-a lucrat în Sectorul 2 (partea de SV a supr. P7), adâncindu-se în depunerile de sub nivelul rugului, unde s-a dezvelit şi o vatră notată nr. 2. În 1995 s-a continuat săpătura în sectorul 2, s-au redesfăcut sectoarele 1 (cel de NE al supr. P7) şi 3 (cel de SE al supr. P7) şi s-au prelungit secţiunile de N, S, E, V, care se taie perpendicular pe P7. Supr. P7 s-a lărgit pe laturile de S, de E, de N. Nu s-a lucrat în sectorul 4.


În sectoarele 1 şi 2 s-au delimitat 5 gropi din care 3 în sect. 2, care s-au şi lucrat. Cea mai importantă este gr. 8, secţionată parţial pe malul de S al Sectorului 2, care a conţinut un material ceramic caracteristic fazei IC4 şi un fragment de tip Schneckenberg B. (decorat cu fals relief).


Partea cea mai interesantă din cercetarea anului 1995 este dezvelirea în secţiunea de Est în sect. 3 şi mai risipită în sector 1 (adică pe toată latura de Est a săpăturii), a pantei de pietre mari de râu din marginea de Est a săpăturii. Pietrele sunt foarte mari şi masate, unele chiar suprapunându-se parţial. Această pantă de pietre foarte mari este acoperită, "învelită",de un strat gros de pământ castaniu cu rari stropi de cărbune. Această pantă de pietre din lărgirea laturei de Est a supr. P7 este o continuare a complexului IC4 din secţiunea şi caseta P9 - P9, 1/1954, unde, peste pietre s-a găsit şi o vatră cu două vase sparte pe loc (vatra nr. 1).


În sect. 1 s-a adâncit sub nivelul la care rămăsese săpătura din 1954. S-a deosebit o depunere care conţine material ceramic IC3, fără resturi in situ; urmează un strat cu material ceramic IC2, la un nivel probabil de locuire; această consideraţie este întărită de faptul că sunt in situ multe fragmente mari, sparte din vechime, dar în conexiune, dar mai ales de prezenţa unei locuinţe IC2, la Est de Supr. P7 (chirpic masat, vatră, ceramică, oase de animale).


Această situaţie ne dă posibilitatea de a considera că Poiana Scoruşului a fost folosită ca loc de cult funerar numai în fazele IC4 - IC3 (complexul din bolovani mari de râu nu poate fi legat de un context de locuire; a fost sigur un loc de cult, probabil tot funerar), deoarece faza următoare (IC2) ne este asigurată prin resturi in situ de locuire.




II. Ion Motzoi - Chicideanu, IAB; Monica Sandor - Chicideanu, Universitatea Bucureşti şi 24 studenţi de la Universitatea Bucureşti şi Universitatea Iaşi



Cercetările s-au efectuat, în continuarea celor de anul trecut, în punctul Poiana Scoruşului, un platou de mici dimensiuni situat la SE de aşezarea din punctul Cetăţuia.


Încă din 1943, fusese identificat un complex de mari dimensiuni şi cu un caracter deosebit, care a fost dezvelit parţial în campaniile din anii 1952 şi 1954. Complexul cercetat în Poiana Scoruşului a fost interpretat, la nivelul informării de atunci, drept "rug funerar" şi încadrat, pe baza materialului ceramic, în faza IC3 a culturii Monteoru.


Cercetările din 1995 au completat observaţiile stratigrafice şi de ordin constructiv din campania precedentă. Au fost descoperite câteva gropi, stratigrafic anterioare marelui complex de cult, o amenajare din bolovani de râu de mari dimensiuni ce pare să "sprijine" complexul către E, unde viroaga naturală în care acesta fusese amplasat, era deschisă.


Către sfârşitul campaniei din toamnă a fost dezvelită parţial şi a doua structură din bolovani de râu de mari dimensiuni, parţial cercetată în 1952/1954. S-a putut constata cu acest prilej că, şi stratigrafic şi constructiv, structura din bolovani de râu, "zidul" dinspre E, din aceeaşi bolovani şi complexul de cult, constituie un tot unitar. Se pune astfel în evidenţă, în Poiana Scoruşului, un complex cu dimensiuni şi o structură cu totul deosebite. Complexitatea acestei descoperiri pledează pentru o funcţie legată de practicile de cult, resturile osteologice umane descoperite în anii 1952/1954 putând, eventual, reprezenta sacrificii umane. Cercetarea este încă departe de a fi definitivată, o concluzie finală neputându-se încă trage. În orice caz, interpretarea drept "rug de incineraţie" nu mai poate fi, în nici un caz reţinută .

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO