Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Porţ | Comuna: Marca | Judeţ: Sălaj | Punct: Corău | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Neolitic;
Eneolitic;
Epoca romană;
Epoca bronzului
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Porţ
Comuna   Marca
Punct
Corău
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băcueţ-Crişan Dan Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Băcueţ-Crişan Sanda Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Bejinariu Ioan Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Matei Alexandru responsabil Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Sana Daniel Vasile Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sălaj
Tamba Dumitru Gheorghe Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Cod RAN    141982.01
Raport Localitatea Porţ (com. Marca) este amplasată la limita vestică a judeţului Sălaj, în bazinul mijlociu al Barcăului. Staţiunea arheologică din punctul Corău (sau Corău I cum apare în literatura arheologică) se află la vest de localitate, pe malul râului Barcău, imediat după ieşirea acestuia din trecătoarea de la Marca. Situl este "tăiat" de limita administrativă dintre judeţele Sălaj şi Bihor. Este cunoscut din 1973 când încep săpături arheologice în partea Bihorului, conduse de către D. Ignat de la MTC Oradea. Lucrările au continuat până în 1992, iar rezultatele referitoare la locuirea neolitică au fost publicate de către autoarea săpăturilor. Locuirea se întinde pe prelungirea spre luncă a dealului "Curatul", până într-o zonă joasă parţial inundabilă primăvara.
Numeroasele inundaţii, soldate în ultimii ani cu pierderi de vieţi omeneşti şi cu inundarea obiectivelor de foraj ale Schelei de la Suplacu de Barcău au impus efectuarea unor amenajări care să împiedice pe viitor asemenea evenimente. Printre altele proiectul vizează ridicarea unui baraj pentru o acumulare permanentă pe râul Barcău, imediat după ieşirea din trecătoare. Deoarece acumularea afecta şi vestigiile din punctul "Corău" s-a dispus începerea săpăturilor de salvare. Iniţial pe porţiunea aflată pe teritoriul Sălajului s-a efectuat ridicarea topografică, rezultând o suprafaţă de 6,6 ha pe care apar materiale arheologice la suprafaţă. Pentru a uşura desfăşurarea cercetărilor suprafaţa a fost împărţită în carouri de 20 x 20 m. Pe baza unui contract cu Direcţia Apelor Crişuri - Oradea a început o cercetare preliminară pentru stabilirea suprafeţei propriu-zise cu sarcină arheologică, precum şi pentru precizarea stratigrafiei sitului, a unei dinamici estimative a complexelor arheologice, pe baza cărora să se realizeze o estimare a costurilor şi duratei săpăturilor arheologice de salvare.
Cercetarea arheologică desfăşurată în perioada 25 VIII - 3 X 2002 a vizat pentru început sectorul cel mai înalt, aflat în zona vestică a punctului Corău. Au fost deschise următoarele suprafeţe: SO 3 şi SO 4/2002 (ambele de 20 x 2 m, orientate N - S), S 1/2002 (80 x 1,5 m, orientată E - V), precum şi casetele C A şi C B/2002 ( prima între SO 3 şi S 1 cu dimensiunile de 5 x 3,3 m, iar ultima la est de SO 4 cu dimensiunile de 4 x 4 m ). În total cercetarea arheologică a vizat 257,5 m2 din suprafaţa sitului. Cauze de ordin obiectiv nu au permis finalizarea cercetărilor decât în sectorul secţiunii S 1, respectiv a casetei C A, celelalte sectoare urmând să fie finalizate în decursul anului 2003.
Stratigrafia:
O primă constatare este cea referitoare la intensitatea locuirii. Grosimea depunerilor arheologice ajunge în unele sectoare (SO 3 SO 4) la peste 1,60 m. Cel mai vechi nivel de locuire este primul nivel neolitic (Neolitic I) de culoare brun-închis surprins pe primii 50 m ai secţiunii S 1 precum şi în caseta C A. Urmează al doilea nivel neolitic (Neolitic II) de culoare galben-roşcat, care-l suprapune direct pe precedentul. Acest nivel a fost surprins pe întregul traseu al secţiunii S 1 şi în caseta C A. Urmează apoi un consistent nivel corespunzător locuirii din secolele II - III p. Chr. Este un nivel maroniu foarte pigmentat cu numeroase lentile de lut galben compact evidenţiat atât în secţiunea amintită cât şi în caseta C A. Lucrările agricole au distrus stratul de cultură pe o adâncime de cca. 20- 25 cm. Au fost descoperite şi materiale din eneoliticul târziu (orizontul Cheile Turzii - Huniadyhálom), respectiv eneoliticul final (cultura Coţofeni) şi de la sfârşitul epocii bronzului.
Descoperiri atribuite perioadei neolitice:
Cercetarea aşezării, cunoscută în literatura de specialitate ca situl care a dat numele unui grup cultural aparţinând neoliticului târziu - grupul Suplacu de Barcău, ne-a oferit posibilitatea de a aduce noi informaţii privind perioada neo-eneolitică în nord - vestul României. În zona cercetată în 2002 situaţia stratigrafică se prezintă diferit de cercetările anterioare (1973-1999) atât în privinţa culturilor identificate cât şi a periodizării grupului Suplacu de Barcău. Numeroasele complexe neolitice descoperite - gropi, locuinţe, morminte denotă intensa locuire a acestei zone.
Astfel în S 1 în special în intervalul 0 -0,20 m au fost descoperite în primul nivel neolitic materiale aparţinând complexului Starèevo- Criş. Ceramica îşi găseşte bune analogii în aşezarea de la Zăuan - Dâmbul Cimitirului oferind date de atribuire etapei IIIB-IVA.
Nivelul neolitic I - acestui nivel îi aparţin următoarele complexe: locuinţa adâncită B 3 surprinsă în caroul 45-47 sub forma unei aglomerări de chirpic, pietre şi ceramică; în caroul 38-40 L 5, locuinţă de suprafaţă pe tălpi, în S I fiind conturată doar o mică parte din complex; caroul 12,3- 14,5, L 6, locuinţă de suprafaţă, traseul parţial al locuinţei fiind identificat după urmele gropilor de stâlp; metrul 17, M 3, mormânt de incineraţie în groapă, lipsit de orice inventar; caroul 37-38 G 22; caroul 38-40 G 24; caroul 41-42 G 23; caroul 48,5-50 G 25.
Nivelul neolitic II - caroul 55-58, L 4, locuinţă de suprafaţă cu o podină din lut galben subţire având traseul marcat de gropi de stâlp surprinsă de asemenea parţial; caroul 32,5-33,5 profil sud, G 15; caroul 21-22,5 G 21; caroul 19-20 G 19; caroul 0-4,30 urmă de talpă de culoare neagră pigmentată cu chirpic, care a fost identificată în SO 3, traversează C O, C A şi intră în profil în S I la m 4 - 4,30, totalizând un traseu de 15,80 m. Atât în S I m 0,90 - 1,10 cât şi în C A au fost observate două urme cu traseu perpendicular pe urma de talpă. Deocamdată nu putem preciza destinaţia acestui complex. Gropile, cu excepţia G 21, sunt gropi menajere care au furnizat material ceramic destul de puţin. Caracterul deosebit al G 21, pereţi arşi la roşu, ar putea indica un complex pentru ars ceramică. Din păcate o parte a complexului a fost distrus de o groapă de epocă romană.
În SO 3 au fost identificate două locuinţe de suprafaţă şi un mormânt de inhumaţie (M 1) aparţinând nivelului neolitic II şi un mormânt - M 2 în nivelul neolitic I.
În cazul M 2 avem de a face cu un întreg complex legat de trecerea în nefiinţă a celui decedat. Un bordei sau o groapă de mari dimensiuni a fost umplută până la un anumit nivel cu pământ şi bolovani (de la -3 m adâncime până la -2,10 m) peste care s-a aşezat un covor de fragmente ceramice şi lespezi de piatră. Pe acest covor a fost descoperit scheletul bine păstrat al unui individ de statură impresionantă, corpul fiind acoperit de fragmente ceramice de la un vas de mari dimensiuni. Pe tot acest ansamblu a fost depus un alt nivel de pământ negru de aceeaşi factură cu cel din partea inferioară a complexului, gros de aproximativ 20 cm. Pe acest nivel la -1,30 -1,50 m, în zona capului (la ceafă) au fost depuse două râşniţe şi un vas de mari dimensiuni în care am identificat seminţe carbonizate. Scheletul are orientarea N - S, chircit pe partea stângă, cu mâinile aduse la faţă. Materialul ceramic printre care se remarcă fragmente pictate cu bitum pe un fond gălbui sau roşu lustruit, la care se adaugă elementele de rit şi ritual ilustrate atribuie complexul grupului Pişcolt faza mijlocie.
M 1, surprins pe o latură a locuinţei L 1 la -1,10 m, s-a conturat ca o pată gălbuie-maronie care taie complexul cu M 2. Este tot un mormânt de inhumaţie foarte prost păstrat, orientat E - V. Defunctul a fost depus în poziţie chircită pe partea stângă cu mâinile îndoite spre faţă. Inventarul este foarte bogat, constând din 9 vase depuse de-a lungul corpului pe partea stângă. Unul din vase a fost umplut cu bulgări de ocru roşu. Din L 1- locuinţă de suprafaţă am identificat doar o mică parte dintr-o latură (talpa) pe o lungime de aproximativ 2 m. Situaţia este identică în cazul locuinţei L 2, o parte din complex fiind surprins şi în SO 4.
Deşi cercetarea nu a fost încheiată în SO 4 şi C B, nivelului neolitic II îi putem atribui o locuinţă de suprafaţă L 3 identificată iniţial în SO 4 şi pentru a cărei cercetare s-a deschis caseta B. Nu cunoaştem dimensiunile complexului, în cele două suprafeţe deschise a fost identificată latura nordică având lungimea de 3 m şi o parte a laturilor estice şi vestice având 3,30 m. Complexul L 3 a fost sesizat la adâncimea de -1,10 m sub forma unui pete rectangulare de culoare galben - maronie (podeaua locuinţei). După îndepărtarea podelei au fost surprinse urmele pereţilor construcţiei (talpă) de culoare galben-maronie. Pe latura estică sesizată în caseta B a fost descoperit un complex format din 9 vase din care 8 sunt cupe cu picior şi unul o strachină de mici dimensiuni. În concluzie L 3 este o locuinţă de suprafaţă de formă rectangulară cum latura scurtă de 3 m şi laturile lungi surprinse pe o lungime de 3,30 m.
În cadrul campaniei pe 2002 pentru perioada neolitică au fost identificate 6 locuinţe de suprafaţă, o locuinţă adâncită, două morminte de inhumaţie şi unul de incineraţie, 6 gropi menajere şi probabil un cuptor de ars ceramică, un complex legat de construcţia L 3 şi urma de talpă cu funcţie neprecizată. Pe baza materialului ceramic au fost identificate următoarele fenomene culturale: complex Starèevo- Criş IIIB-IVA, grup Pişcolt, grup Suplac II-III. [Sanda Băcueţ Crişan]
Descoperiri atribuite culturii Coţofeni:
Materiale ceramice de factură Coţofeni au apărut de obicei la baza nivelului de cultură din epoca romană, amestecate de obicei cu materiale din bronzul târziu. Sunt apariţii sporadice, doar în SO 4 am putut surprinde o concentrare mai mare de ceramică Coţofeni şi oase, fără a putea însă pune în evidenţă un complex al acestei culturi. Sub rezerva unor descoperiri viitoare ne rezumăm la a menţiona doar lipsa decorului realizat prin intermediul împunsăturilor succesive şi a încadra mai larg aceste materiale în fazele Coţofeni I -II. [Ioan Bejinariu]
Descoperirile din perioada bronzului târziu:
Deşi dovezile prezenţei umane ce datează din această perioadă sunt mult mai consistente, nu am putut delimita un nivel de cultură aferent acestei epoci la Corău. Excepţie face doar caseta C A/2002 unde un foarte subţire nivel a fost evidenţiat doar în jurul locuinţei descoperite. Bronzului târziu îi pot fi atribuite cu siguranţă doar locuinţa L 1/2002 surprinsă în caseta C A, precum şi o vatră de foc descoperită în caseta C B şi două gropi (groapa G 2 din caseta C B şi G 12 din S 1). Alte câteva gropi (G 9, G 18 din S 1 şi G 4 din C A) au un inventar neconcludent şi este greu de afirmat dacă pornesc de la baza nivelului roman, sau de sub acest nivel. Singura locuinţă din această perioadă este de formă aproximativ rotundă, uşor adâncită faţă de nivelul de atunci de călcare (cu 30-40 cm). Locuinţa cercetată în proporţie de cca. 95% avea diametrul de 3,2/3,5 m. În centrul său am surprins urma unei gropi de stâlp cu diametrul de 0,40 m ce se adânceşte cu 0,30 m faţă de fundul locuinţei. Alte două gropi de stâlpi au apărut la extremitatea estică a locuinţei, iar alte două în apropierea celei centrale, pe aceeaşi linie cu ea. Pe fundul locuinţei, în partea estică, respectiv sud-vestică au apărut două alveolări circulare cu diametrul de aproximativ 1 m, puţin mai adâncite faţă de fundul locuinţei şi pline cu cenuşă. Locuinţa din bronzul târziu a fost deranjată parţial de o groapă ce aparţine locuirii din secolele II - III p. Chr. (G 3 din C A). Nu au fost găsite resturile vreunei vetre de foc în interiorul locuinţei ci doar fragmente din crusta unei asemenea amenajări. Aspectul construcţiei, simplitatea planului, cantitatea foarte mică de chirpici descoperit ne fac să credem că este vorba mai curând de o construcţie sezonieră, mai degrabă o simplă colibă, legată de anumite ocupaţii. Un indiciu referitor la aceste ocupaţii l-au furnizat numeroasele greutăţi de lut de mici dimensiuni, perforate, descoperite în umplutura colibei. Credem că aceste greutăţi erau utilizate la plasele de pescuit. Alături de aceste piese a fost recuperat din umplutura locuinţei un bogat material compus din ceramică, oase menajere, fragmente de râşniţe primitive. În cazul ceramicii se remarcă predominarea netă a străchinilor cu buza invazată şi uneori cu mici proeminenţe conice sub buză. Numeroase sunt fragmentele de vase de provizii de dimensiuni medii prevăzute cu brâuri alveolate ori crestate plasate sub buză, sau cu proeminenţe apucători. Au apărut şi fragmente de vase cu un colorit specific: negru la exterior, respectiv cărămiziu la interior, printre care un fragment din gâtul unui vas decorat cu caneluri orizontale. Foarte interesant este un fragment ceramic descoperit în acelaşi context decoart cu o bandă lată realizată prin pictare cu substanţă bituminoasă, imitând probabil numeroasele fragmente neolitice decorate în această manieră. Ceramica din bronzul târziu este unitară şi întru-totul similară celei descoperite în locuinţa L 1/2002. Foarte multe greutăţi de lut ars similare celor aflate în locuinţa L 1 au fost descoperite în apropierea vetrei de foc apărută în caseta C B. În apropierea vetrei de foc nu am surprins urmele vreunei construcţii. Vatra era amenajată pe un pat de pietriş gros de 3-4 cm şi avea diametrul de aproximativ 1 m. Locuirea poate fi atribuită pe baza aspectului ceramicii etapei III a bronzului târziu transilvănean, fiind elocvent procesul de hallstattizare sesizat în cazul formelor, tehnologiei de ardere şi a tratării suprafeţelor. [Ioan Bejinariu]
Descoperirile de epocă romană:
Nivelul corespunzător locuirii acestei epoci a fost surprins în toate sectoarele cercetate din zona vestică a staţiunii arheologice de la Corău. Grosimea depunerilor arheologice din această epocă atinge pe anumite porţiuni chiar 0,5 m. Acestei epoci îi aparţin 17 gropi, cărora le putem adăuga alte trei complexe de acest tip fără un inventar specific, dar care s-au conturat totuşi din nivelul respectiv. În general este vorba despre două categorii de gropi: unele de formă tronconică, înguste la gură şi largi spre fund, iar altele cilindrice şi mai înguste. La multe dintre gropile primei categorii s-a putut remarca existenţa unui strat de lutuială pe pereţii complexului, iar umplutura era de regulă cenuşoasă şi foarte afânată. Această primă categorie a servit probabil drept gropi de provizii, iar probabil după deteriorare drept gropi menajere. Inventarul primului tip de gropi nu este foarte spectaculos, constând din fragmente ceramice, bucăţi de râşniţe, oase. Într-un complex de acest tip a fost descoperită o monedă. Gropile categoriei secunde aveau o umplutură galben-lutoasă, foarte compactă şi tasată. Erau în general lipsite de inventar, sau în rare cazuri conţineau puţine materiale ceramice amestecate, din epoci diferite. Aceste gropi trebuie să fi servit drept gropi de stâlpi (adâncimea în jur de -1 m, diametrul de cca. 0,5 - 0,6 m), pentru construcţii de mari dimensiuni a căror suprafaţă nu a fost urmărită în această fază a cercetărilor. Resturile acestor construcţii surprinse sporadic constă în mici aglomerări de chirpici, parţial deranjate de arături. Doar între m 50,9 - 54,4 a fost surprinsă parţial (spre profilul nordic) o podea lutuită, groasă de cca. 20 cm ce provenea de la o asemenea construcţie. În caseta A, în nivelul corespunzător locuirii de epocă romană a apărut un bloc masiv din lut bătut, de formă prismatică, cu marginile rotunjite, orientat est-vest (pe latura lungă) cu lungimea de 1,1 m, respectiv lăţimea de 0,5 m. Înălţimea păstrată a blocului este de cca. 0.35 m (partea superioară a fost distrusă de arături). Din aceste complexe şi din nivelul de cultură provine un bogat material ceramic, preponderent lucrat cu mâna, dar sunt numeroase şi fragmentele de vase lucrate la roata olarului, mai ales cele ce provin de la chiupuri cu buza lăţită şi evazată. Printre altele a fost descoperit un fragment de terra sigillata pe care apar câteva litere cursive în relief. Puţinul material metalic este reprezentat de un cuţit din fier şi o lupă de fier. Moneda apărută în groapa G 6 este un denar de argint: ANTONINVS PIVS: DIVA FAUSTINA I emis la Roma, post 141. Avers: DI (va) AVG - FAVSTINA. Bust drapat, cap diademat, dreapta. Revers: (pietas)AVG. Pietas stând la stânga, cu mâna dreaptă aruncă tămâie pe un candelabru aprins şi ţine o cutie în mâna stângă. (Determinare dr. C. Găzdac, IAIA Cluj). Materialul descoperit permite o încadrare generală a acestei aşezări situate în afara provinciei (la cca. 80 km de limes) în intervalul secolelor II-III p. Chr. [Ioan Bejinariu]
Rezumat
English Abstract The archaeological investigations conducted in 2002 first aimed at the highest sector, found in the west area of the location of Corău. We opened up three areas and two sondages.
Many uncovered Neolithic deposits - pits, houses, graves - denote the intense occupation of this area.
The Coţofeni pottery usually occurred below the Roman period culture, usually mixed with late Bronze Age material.
From the late Bronze Age we can mention: a house, pits, a hearth, many small clay weights, perforated, sherds.
In the level corresponding to the Roman period we uncovered 17 pits, and other three deposits of this type with no specific grave goods, coins, sherds, quern fragments, and bones.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu