Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Forum Novum | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Sarmizegetusa
Comuna   Sarmizegetusa
Punct
Forum Novum
Sector   
Toponim   Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Piso Ioan
Roman Cristian Constantin
Cod RAN    91063.01
Raport Suprafeţele cercetate se află în partea de est a basilicii forensis, care constituie aripa nordică a forului nou (forum novum) şi în prima porţiune, de nord, a aripii de est a aceluiaşi for.
În anul 2001 au fost terminate săpăturile între zidurile Z 1, W 5, Y 10 şi Y 12 şi a început cercetarea din spaţiul dintre zidurile W 3 şi W 5. În anul 2002 au continuat săpăturile din suprafaţa dintre zidurile W 3 şi W 5 (11 m x 2,80 m) şi au fost deschise, lăsându-se un martor de 50 cm, care se adaugă zidului W 3, două suprafeţe la sud: una la est de 5,40 x 5,40 m şi alta la vest de 6,60 m x 5,40. Întreaga zonă a fost afectată de gropi moderne, care au distrus ultima fază romană şi parţial celelalte. În suprafaţa de vest un şanţ (118) N - S a urmărit scoaterea unor elemente arheologice pe care nu le mai putem preciza. În suprafaţa de est constatăm intervenţii succesive, începând cu o intensă locuire într-o epocă pe care nu o putem preciza şi care a pătruns pe alocuri până la humusul antic. Urmează şi alte intervenţii, mai apropiate de zilele noastre şi care taie gropile vechi.
Faza de lemn:
Până la solul antic s-a ajuns numai în porţiunile în care nu au putut fi sacrificate contexte aparţinând fazei de piatră. Este însă clar că, spre deosebire de zona de la vest de cardo-ul de lemn (126), la est de acesta nu existau structuri închegate din faza de lemn. Nu au fost identificaţi nici pereţi, nici canale. Există totuşi un strat de amenajare (127), gros de circa 25 cm cuprinzând lut amestecat, pietriş, pietre mici de râu, pigmenţi de cărbune, fără ceramică sau alte materiale arheologice. Peste c. 127 avem un strat de nisip de 2-3 cm (124), constituind probabil o amenajare pentru o fază intermediară. Peste c. 124 a fost pus un strat (123) de pământ negru (humus) amestecat cu lut, fragmente de cărămidă şi mult cărbune de lemn. Printre materialele găsite în c. 123 remarcăm un fragment de ceramică dacică cu brâu alveolar şi trei fragmente de terra sigillata. Stratul 123 a fost aşternut cu siguranţă după desfiinţarea fazei de lemn, adus probabil din imediata apropiere.
Macellum-ul:
Zona cercetată cuprinde colţul de nord-est al macellum-ului. Cercetările din anul 2002 au identificat două subfaze ale macellum-ului. Într-o primă subfază au fost construite zidurile Z 1, Y 10 - 13 şi fundaţiile Y 14 şi W 4'. Tot atunci au fost construite numeroase canale de drenaj cu pereţi din piatră de râu şi podite cu ţigle (C 3, C 5, C 9 în suprafaţa T) sau cu pereţi din blocuri de calcar (C 6, C 9 în suprafaţa dintre W 3 şi W 5) rămase probabil de la construcţia forului lui Traian.
Între zidurile Z 1, Y 11 - 13 au fost cuprinse ultimele două taberne de est (10 şi 11) din zidul nordic de taberne. Y 13 ar fi trebuit să susţină latura nordică, iar Y14 latura vestică a construcţiei care mărginea macellum-ul spre est. Spre surprinderea noastră această construcţie nu cuprinde taberne asemănătoare celor de pe latura de nord, ci o încăpere lungă între zidurile Y 13 la nord, Y 12 la est, Y 14 la vest şi o limită necunoscută la sud. Despre Y 14 prea multe nu putem spune, doarece nu s-a păstrat decât o substrucţie de piatră, iar stratigrafia a fost aproape complet distrusă de un şanţ modern (118).
În suprafaţa de vest, fostul cardo (126) serveşte drept substrucţie pentru fundaţia W 4'. Se aşterne peste el un strat de pietriş, lut şi pietre mici (113') care serveşte drept substrucţie pentru un prim dalaj de calcar (125) al curţii. Acest dalaj acoperă două şiruri de ţigle (104) care mărginesc la vest canalul C 6. Două dintre ţigle poartă ştampila Legiunii IIII Flavia Felix, iar una ştampila PR COS, ceea ce dovedeşte încă o dată (vezi raportul pe anul 2001) că acest din urmă producător activa la începutul domniei lui Hadrian. Amenajarea 104 poate fi pusă în legătură cu o amenajare iniţială şi locală a curţii.
În a doua subfază a tabernelor au fost desfiinţate toate canalele (C 3', C 5, C 6, C 9) care scoteau destul de haotic apa din curte spre nord sau nord-vest. Ele au fost înlocuite de un canal construit din blocuri de calcar (C 10), cu lungimea între 90 şi 114 cm, cu lăţimea între 44 şi 73 cm şi grosimea până la 46 cm, având săpată o rigolă lată de 33 cm şi adâncă de 10 cm. El a fost urmărit în săpătura noastră pe o lungime de 8,25 m, după care coteşte spre vest mărginind întrega curte a macellum-ului pe toată lungimea ei. Această porţiune vest-est a canalului C10 mărgineşte de fapt porticul şirului nordic de taberne, ceea ce sugerează că acest portic nu a fost construit decât în această a doua subfază. Intrarea în portic se făcea dinspre est printr-o poartă tăiată în zidul Y 12, iar dinspre vest printr-o poartă similară tăiată în zidul Y 1. Nu avem în schimb nici o dovadă că edificiul care mărginea macellum-ul la est avea şi el portic. Dimpotrivă, canalul C 10 ne arată că ne aflăm într-o curte, iar W 4' a rămas în faza de fundaţie. La vest de C 10, deci şi peste W 4', ca şi peste vechiul pavaj 125 se pune un strat de amenajare 113 care constituie substrucţia pavajului 111 constând din plăci de gresie verde. Blocurile de gresie de la întâlnirea între Y 13 şi Y 14 constituiau unul dintre stâlpii arcului care permitea intrarea în acelaşi portic de nord dinspre sud.
Amintim din concluziile din anii trecuţi faptul că macellum-ul a fost contruit cel mai devreme la sfârşitul domniei lui Traian, foarte probabil la începutul domniei lui Hadrian.
Forum novum, încăperea T1:
Tabernele şi celelalte construcţii au fost demolate. În suprafaţa vest stratul de demolare este gros de 5 - 20 cm şi conţine mortar, fragmente de tencuială, pietriş, pietre mici şi mijlocii de râu, fragmente de ţigle şi de cărămizi. Peste substrucţia W 4' este construit zidul W 4. Cât timp zidurile se află în construcţie, iar spaţiul rămâne descoperit, canalul C 10 continuă a fi utilizat. Dovada o constituie orificiul din zidul W 4 (vezi raportul pe anul 2001), prin care apa se scurge în noua curte. Ulterior orificiul a fost blocat cu pietre legate cu mortar. A fost amenajată camera T 1 între zidurile Z 1, W 1+W 4, Y 12 şi un zid sudic la care încă nu am ajuns. Între zidurile Z 1 şi W 5, camera T 1 beneficia de un sistem de hypocaust, în vreme ce partea de la sud de W 5 nu era încălzită. Peste umplutura 109 şi agăţată de crepida zidului W 4 a fost construită o podea de opus signinum (107) cu o substrucţie proprie de 5 - 10 cm de ţiglă spartă şi pietre de râu cu mortar.
Amintim din concluziile din anii trecuţi că forum novum, din care fac parte atât basilica forensis cât şi încăperea T 1 a fost construit în jurul anului 150, odată cu Capitoliul pe care îl bănuim în extremitatea vestică. Camera T 1 comunica printr-o intrare cu basilica forensis. Această intrare era flancată dinspre basilica forensis de două statui. Baza de statuie păstrată, cea de nord, poartă numele lui Marcus Sedatus Severianus şi se datează în anul 153. Ea ne permite de altfel şi o datare mai exactă a construirii forului nou. Camera T 2, dotată cu încăpere de hypocaust şi probabil foarte luxoasă, putea face parte din sediul oficial al guvernatorului, atunci când acesta oficia jurisdicţia la Sarmizegetusa.
Forum novum, încăperile T 1 şi U:
Camera T 1 a fost dezafectată. Este construit zidul W 3 ca zid despărţitor, cu fundaţie slabă (vezi raportul pe anul 2001). Astfel la sud de zidul W 3 se constituie o cameră U între W 3, W 4, Y 12 şi un zid sudic pe care încă nu l-am atins. Constatăm o refacere a zidului W 4 la 55 cm de la crepidă, und cărămida a fost înlocuită cu piatră de râu. Alte elemente din această fază nu mai avem, căci ele au fost distruse de gropile moderne.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu