Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sebeş | Judeţ: Alba | Punct: Fabrica de Cherestea (Str. Industriilor, nr.7) | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Neprecizată
Perioade
Epocă neprecizată
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Sebeş
Comuna   or. Sebeş
Punct
Fabrica de Cherestea (Str. Industriilor, nr.7)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Borşan Tudor Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Breazu Marius Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Ciută Marius Mihai Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Florescu Cristian Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Gligor Mihai Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Mazăre Dorina Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Mazăre Paula Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Paul Iuliu responsabil Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Rustoiu Gabriel Tiberiu Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba
Şuteu Călin Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Cod RAN    1883.06
Raport În luna septembrie a anului 2002 concernul austriac Holzindustrie Schweighoffen a înaintat DJCCPCN Alba documentaţia necesară pentru construirea unei "Fabrici de cherestea" în intravilanul oraşului Sebeş, proiectul vizând o suprafaţă de 27 ha teren construibil. Cum din arealul înconjurător al zonei respective proveneau câteva descoperiri fortuite şi erau cunoscute unele staţiuni de interes arheologic (cea mai apropiată fiind cea de la Lancrăm-Glod), situaţia a necesitat efectuarea unei săpături de descărcare de sarcină istorică, ce a fost efectuată, în urma semnării contractului Nr. 1778/2002, de Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, prin Baza de Cercetări cu Utilizatori Multipli (BCUM). Lucrările s-au efectuat în perioada septembrie-octombrie 2002 pe baza autorizaţiei de săpătură Nr. 189/2002, emisă de Direcţia arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.
Zona cercetată se află pe prima terasă, înaltă, plană şi cu aspect de platformă ce străjuieşte malul stâng al râului Sebeş (la aproximativ 2 km amonte de confluenţa cu râul Secaş), în extremitatea nord–nord-vestică a oraşului Sebeş, pe partea stângă (vestică) a şoselei ce duce spre Lancrăm, având ca repere învecinate Fabrica de prelucrare a lemnului "Frati" înspre est şi Staţia Meteo-Sebeş înspre extremitatea nord-estică. Parcela are o formă regulată, aproximativ dreptunghiulară, doar latura vestică a ei prezentând anumite modificări ale direcţiei rectilinii.
Dacă proiectul iniţial al BCUM viza o abordare sistematică având ca scop eliberarea totală de sarcină istorică, suprafaţa mare şi caracteristicile specifice ale terenului, ritmul rapid de lucru, ca principală solicitare din partea beneficiarului, au impus o abordare interdisciplinară, prin acţionarea cu mijloace şi tehnici moderne, în vederea scurtării timpului de investigaţii, a eficientizării maxime a demersurilor arheologice şi, prin acestea, a reducerii costurilor. În concordanţă cu cele enunţate mai sus precum şi cu finalitatea urmărită - detectarea rapidă a eventualelor depuneri de interes arheologic şi cercetarea lor integrală – au fost efectuate următoarele operaţiuni:
- realizarea ridicării topografice de ansamblu, precum şi asigurarea suportului topografic necesar prospecţiunilor arheo-geofizice şi lucrărilor arheologice;
- efectuarea de cercetări de suprafaţă (periegheze) şi de prospecţiuni arheogeofizice (rezistivitate electrică şi magnetometrie);
- realizarea de sondaje de verificare arheologică. Au fost executate 30 de taluzări (TI-TXXX), fiecare cu o lungime de 10 m; mai întâi în ariile în care s-au efectuat prospecţiunile mai sus amintite, iar apoi au fost amplasate în întregul areal vizat de descărcarea de sarcină istorică.
- în paralel a fost întreprinsă o supraveghere riguroasă a zonelor supuse excavării automatizate.
Rezultatele cercetărilor efectuate, atât prospecţiuni cât şi taluzări, au relevat absenţa unui strat sau a unei depuneri antropice. În întregul areal, de diferite naturi, nu a fost descoperit nici cel mai mic indiciu al unei intervenţii umane de interes arheologic/istoric. Mai mult, stratigrafia existentă a condus la concluzia că zona respectivă a fost, pentru o perioadă îndelungată, inundabilă sau mlăştinoasă şi, deci, improprie locuirii umane.
Stratigrafia:
0 –0,25 (-0,35) m - nivel vegetal;
-0,25 (-0,35) –0,60 (-0,80) m - nivel cu pământ negru, extrem de tare, de factură turboasă;
-0,60 (-0,80) –0,90 (-1,30) m - nivel cu pământ cenuşiu-gălbui, loessoid; de culoare brun-roşcată înspre Staţia Meteo;
-0,90 (-1,30) m - nivel de prundiş.
Raportul departamentului topografic:
Din punct de vedere geografic, zona supusă descărcării de sarcina istorică, este situată între următoarele coordonate: ?N (45o57?30½-45o58?45½) şi ?E (23o32?30½-23o33?45½), înscriindu-se în trapezul L-34-84-A-d-1-IV.
Lucrările topografice au fost realizate cu staţia totală Leica TC 302 şi divizate în două faze principale - faza de teren şi faza de cabinet.
I. Faza de teren:
În cadrul fazei de teren au fost urmărite trei aspecte: realizarea ridicării topografice de ansamblu a zonei delimitate, asigurarea suportului topografic necesar prospecţiunilor arheogeofizice şi lucrărilor arheologice.
1. Realizarea ridicării topografice de ansamblu:
A fost realizată documentaţia de birou, care a cuprins studierea unor materiale cartografice pentru obţinerea datelor primare privind configuraţia terenului şi poziţionarea punctelor fixe cu coordonate din zonă. Măsurătorile topografice au început prin realizarea unei reţele de sprijin, sub forma unui poligon în circuit închis, reţea aşezată chiar pe punctele de delimitare a zonei (incintei).
La culegerea detaliilor din teren s-a avut în vedere aspectul de platformă uşor ondulată al reliefului, astfel încât punctele au fost măsurate cu o densitate aproximativă de 20 m între acestea, ajungându-se în final la culegerea a 691 de puncte radiate corespunzătoare suprafeţei de 27,2293 ha.
Din punct de vedere altimetric a fost utilizată metoda nivelmentului trigonometric, diferenţele de nivel situându-se în jurul valorii de 5 m, cu o înclinare uniformă a suprafeţei de la sud (cote maxime) la nord (cote minime).
2. Asigurarea suportului topografic necesar prospectărilor arheogeofizice:
A cuprins trasarea unor aliniamente şi a carourilor (20 x 20 m) necesare prospecţiunilor arheogeofizice. Materializarea ţăruşilor în teren a fost realizată prin filaje repetate ale semnalului în vederea obţinerii distanţelor dorite în teren. În final, punctele au fost culese în vederea poziţionării pe planul general.
3. Asigurarea suportului topografic pentru lucrările arheologice:
Acestea au cuprins culegerea de date în vederea plasării pe planul general a unităţilor de cercetare arheologică (în cazul de faţă taluzări). În cadrul planului taluzările au fost notate cu litera "T".
II. Faza de birou:
A cuprins descărcarea datelor sub diferite formate, prelucrarea şi redactarea planurilor. Datele culese în teren au fost descărcate în computer cu software de specialitate Leica Survey Office.
În final a fost redactat un plan topografic în curbe de nivel (scara 1:2000), cu echidistanţa curbelor de 0,25 m, un plan topografic de situaţie (scara 1:1000), ce cuprinde poziţionarea elementelor unităţilor de cercetare arheologică şi arheogeofizică, precum şi un model digital 2D solid pentru observarea elementelor geomorfologice ale terenului.
Raport prospecţii arheo-geofizice:
Prospecţiile arheologice de suprafaţă (perieghezele) nu pot asigura randamentul ridicat necesar evaluării prin simplul fapt că majoritatea caracteristicilor căutate într-un sit arheologic vor rămâne ascunse. Metodele de prospectare geofizică s-au dovedit, în ultimele decenii, tot mai adaptabile "ţelurilor" cercetării arheologice moderne, ele asigurând o eficienţă maximă a săpăturilor sistematice şi o protejare/evaluare corectă a patrimoniului cultural. Utilizarea lor are menirea de a oferi o imagine de ansamblu a unui context cultural/sit arheologic înainte de abordarea efectivă prin săpătură sistematică. Aceste caracteristici sunt şi mai bine exploatate în cazul săpăturilor arheologice de salvare (descărcarea de sarcină istorică a unei suprafeţe), rezultatele ducând la o eficientizare a cercetării dar şi o limitare a efortului fizic şi financiar prin eliminarea zonelor ce nu prezintă interes arheologic.
Echipamentul utilizat:
- Rezistivimetru automatizat Scintrex SARIS – sistem geofizic automatizat de mare putere cu largă aplicabilitate practică;
- Gradiometru cu vapori de cesiu Scintrex SmartMag SM 4G – este un sistem complet de înaltă sensibilitate, de o mare flexibilitate şi rapiditate în aplicaţii variate;
- Magnetometru cu protoni/staţie de bază Scintrex ENVI Grad – un sistem geofizic complex destinat detectării unor ţinte dificile şi eliminării variaţiilor diurne din datele culese;
Metodologie şi rezultate:
Rezistivitatea electrică este o caracteristică aproape complet dependentă de cantitatea şi distribuţia umezelii/apei în sol. Rămăşiţele îngropate afectează distribuţia apei/umezelii în sol, contrastele generate fiind detectate de aparate. Piatra, în general, este mult mai rezistentă la schimbul de umiditate decât argila sau umplutura unui şanţ săpat de om; diferite tipuri de sol vor reţine proporţii variate de apă datorită texturii lor diferenţiate; argila şi solul normal pot avea valori de rezistivitate de 1 – 10 Ohm-metri (?m), iar cea a rocilor poroase se poate ridica până la 103 – 106 ?m; aceste diferenţe pot fi sesizate prin măsurători ale rezistivităţii solului, permiţând în final descoperirea (prin contrast sau liniaritate) şi cartarea în plan a anumitor caracteristici ale situaţiei arheologice întâlnite.
Sistemul de abordare a suprafeţei de la Sebeş – Fabrica de cherestea a urmărit obţinerea unor profiluri complexe pentru evaluarea stratigrafiei geologice şi eventual arheologice din fiecare unitate de teren. Prin sistemul automatizat modern de redare al aparaturii s-au realizat profiluri până la adâncimea de 4.1 m (în sistemul de spaţiere a electrozilor de 1 m), cu alternative de o mai mare rezoluţie până la 2,3 m. S-au folosit metodele clasice de spaţiere a electrozilor folosite în prospectarea siturilor cu potenţial arheologic şi anume Wenner, Dipole-Dipole şi Wenner-Schlumberger. Dispunerea lor pe toată suprafaţa propusă a fost uneori limitată de evoluţia lucrărilor şi de dispunerea liniilor de înaltă tensiune (220 kV), însă s-au obţinut profiluri sugestive din unităţile majore propuse.
Metoda folosită în cadrul acestui proiect a confirmat rezultatele sondajelor stratigrafice realizate, geologia observată a terenului şi a confirmat cu precizie dispunerea în teren a magistralei transport gaz metan.
Profilul de rezistivitate nr. XI este un exemplu relevant pentru situaţia geologică existentă în extremitatea nordică a suprafeţei, în apropierea staţiei meteo. Sondajul de control stratigrafic realizat în zonă a confirmat dispunerea a trei straturi de sol. Stratul vegetal de humus negru este relativ subţire, la o adâncime de aproximativ 0 –0,8 m şi se înscrie aproximativ în valorile de rezistivitate de 43.4 şi 67.3 ?m; un strat de culoare roşiatică-brună cu grosime variabilă între -0,8 şi -1,3 m adâncime corespunzător valorilor între 83.8 şi 162 ?m; stratul inferior ce coboară sub limita de -4,1 m este constituit de un nisip galben cu mult pietriş de râu situat între valorile de 162 şi 201 ?m.
De menţionat este că această situaţie întâlnită este în linii mari comună întregii suprafeţe, variaţiile fiind minime atât în stratigrafie cât şi ca anomalii geologice, acestea din urmă fiind în general dictate de conţinutul de umiditate din sol la anumite perioade din zi.
O altă situaţie particulară apărută a fost obţinută din intersectare liniei presupuse a Magistralei transport gaz Sebeş – Vinţu de Jos. Au fost astfel identificate prin metode coroborate (tomografie electrică şi magnetometrie) cele două conducte metalice. Astfel în dreptul metrului 40 al profilului de rezistivitate nr. X la adâncimea aproximativă de -0,8 m au fost identificate cele două anomalii circulare, cu o valoare ridicată de peste 804 ?m, corespunzătoare conductelor. Se poate distinge şi diminuarea semnăturii stratului negru de humus datorită excavării gropii pentru plasarea conductelor şi conturul aproximativ al acesteia. Anomalia din dreptul metrului 16 este de origine geologică.
Verificarea locaţiei obţinute s-a făcut şi prin prospecţiune magnetometrică, folosind cele două tipuri de magnetometre din dotare (cu protoni şi cu vapori de cesiu 133).
Metoda magnetometrică de prospecţiune se bazează pe măsurători de mare sensibilitate ale valorilor de câmp magnetic din zona de interes. Prospectarea magnetometrică, indiferent de echipamentul folosit, are ca principal scop localizarea spaţială a variaţiilor nenaturale şi constante din valorile câmpului geomagnetic. De obicei aceste variaţii sau anomalii magnetice (măsurate în nT) sunt cauzate de structuri arheologice îngropate. Două mecanisme sunt responsabile de apariţia acestor anomalii magnetice şi anume magnetismul termoremanent şi magnetismul indus; primul este asociat anomaliilor generate de structuri precum cuptoare, vetre deschise, fundaţii şi ziduri realizate din cărămizi sau roci magmatice; al doilea este răspunzător de anomalii relaţionate cu structuri arheologice negative, umplute cu material de o mare susceptibilitate faţă de solul înconjurător, cum este cazul gropilor cu diferite destinaţii, mormintelor şi şanţurilor.
În abordarea suprafeţei de la Sebeş – Fabrica de cherestea s-a urmărit evidenţierea unor caracteristici magnetice raportat la suprafaţă şi, eventual, identificarea zonelor de interes arheologic. S-au utilizat două tehnologii diferite de măsurare a variaţiilor magnetice amintite – magnetometria cu protoni (sensibilitate de 0.1 nT) şi cea cu vapori de cesiu (0.01 nT), cu diferenţe în sensibilitate şi operare. Acoperirea largă a suprafeţei a fost drastic limitată de stadiul lucrărilor, dispunerea liniilor de înaltă tensiune şi de alte elemente ce ţin de desfăşurarea unui şantier de construcţii. Dată fiind sensibilitatea foarte mare a aparaturii folosite şi prezenţa acestor impedimente s-a procedat la realizarea unor suprafeţe test plasate sugestiv în suprafaţă.
De menţionat este localizarea cu precizie a conductelor magistralei de gaz prin intermediul celor două echipamente şi realizarea unei imagini complete a situaţiei, atât stratigrafic cât şi în suprafaţă. Harta magnetometrică prezintă rezultatul unui sector investigat prin această metodă, anomaliile celor două conducte fiind indicate cu săgeţi roşii. Delimitarea cu săgeţi negre aparţine zonei de zgomot crescut datorată apropierii de linia de înaltă tensiune.
Suprafaţa prospectată folosind aceste tehnici moderne nu a relevat alte intervenţii antropice, anomaliile înscriindu-se exclusiv între cele geologice fiind mult sub nivelul de locuire şi în straturi sterile din punct de vedere arheologic.
Aplicarea la scară largă a acestor metode a dovedit şi confirmat rezultatele cercetărilor efectuate prin metode convenţionale, avantajul major fiind acela al acoperirii suprafeţei prin metode mai puţin costisitoare din perspectiva timpului fizic şi a eforturilor materiale, nefiind necesară trasarea unor magistrale de verificare sau întocmirii unui sistem amănunţit de sondaje stratigrafice.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu