Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sighişoara | Judeţ: Mureş | Punct: Dealu Viilor - necropolă | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Epoca bronzului;
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca migraţiilor;
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mureş
Localitate   Sighişoara
Comuna   mun. Sighişoara
Punct
Dealu Viilor - necropolă
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Baltag George Muzeul de Istorie Sighişoara
Gáll Erwin Facultatea de Istorie, Universitatea București
Harhoiu Radu responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Ioniţă Adrian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Oanea Ovidiu Universitatea "Ovidius", Constanţa
Udrişte Sibelius Adrian Facultatea de Istorie, Universitatea București
Cod RAN    114523.05
Raport A. Descrierea situaţiei arheologice
Punctul "necropolă" se află la cca 300 m în amonte de zona aşezării sitului arheologic Sighişoara Dealu Viilor. Cercetările arheologice întreprinse aici au dus la identificarea şi cercetarea a unor importante vestigii arheologice (361 complexe) aparţinând epocii bronzului (cultura Wietenberg, cultura Noua) şi apoi epocii postromane şi de la începutul epocii medievale. Ansamblurile postromane sunt reprezentate prin mai multe necropole (sfârşitul secolului al III-lea - începutul secolului al IV-lea; secolul al IV-lea; secolul al VI-lea) a unor complexe de aşezări (cuptor de ars ceramic din secolul al IV-lea; locuinţă din secolul al VIII-lea) în timp ce începutul epocii medievale este ilustrat printr-o întinsă necropolă de la sfârşitul secolului al XI-lea şi din cel următor.
Cercetările arheologice din campania anului 2001 şi-au propus rezolvarea mai multor obiective. Unul din acestea a fost continuarea prelucrării tipologice a materialului ceramic din aşezarea de la Dealu Viilor, ceea ce a însemnat analiza tipologică şi comparativă a inventarului ceramic al celor peste 100 de complexe aparţinând secolelor III - VIII, respectiv XII. În acest sens au fost desfăşurate paletele cu inventar ceramic al complexelor şi s-a trecut la analiza lor comparativă. De asemenea pe baza codului de culori s-a stabilit spectrul coloristic al ceramicii din aşezarea de la Sighişoara – "Dealu Viilor".
În acelaşi timp au fost verificate la faţa locului desenele efectuate la laboratorul de desen al Institutului şi cele efectuate de domnul Daniel Spânu în baza arheologică de la Dealu Viilor. Au fost desenate în continuare materiale arheologice atât din aşezarea cât şi din lotul descoperit în campania 2002. Rezultatul acestui demers colectiv, întreprins în special după masa sau în zilele ploioase a constat în definirea mai precisă a tipurilor şi a variantelor şi în limpezirea spectrului tipologic al ceramicii din situl în discuţie. Menţionez că aşezarea de la Sighişoara este unul din puţinele complexe arheologice cu locuire continuă pe o perioadă impresionantă de timp, materialul descoperit oferind posibilitatea realizării unei reţele tipologice atât la nivelul întregului spaţiu transilvan cât şi a bazinului carpatic în general.
Obiectivul principal al campaniei din anul 2002 a constat însă în realizarea cercetării arheologice din punctul "necropolă" a sitului de la Sighişoara – "Dealu Viilor". Cercetările din acest an continuă un şir lung de campanii de cercetare arheologică întreprinse în acest punct începând din anul 1989 şi care, din lipsă de fonduri au trebuit a fi întrerupte în anii 1997-1999. În felul acesta s-a conturat şi una din problemele urmărite de cercetarea din acest an şi anume aceea a identificării în teren a vechilor săpături, ceea ce permite şi condiţionează racordarea şi integrarea noilor cercetări în cadrul unui program logic de investigare arheologică. Menţionez că deşi zona a fost declarată rezervaţie arheologică, aici, în urma schimbării regimului de proprietate a solului, au avut loc schimbări masive, care au dus la degradarea microzonei, au dus la pierderea sistemului de borne şi din păcate şi la distrugerea unor complexe arheologice.
În acelaşi timp au fost deschise noi zone de lucru în vederea unei posibile identificări în teren a orizontului funerar specific secolului al VIII-lea, atestat în punctul aşezare.
În vederea îndeplinirii scopului cercetării au fost practicate două secţiuni şi o casetă: S I + casetă, S II. şi s-a lucrat la cazma şi după caz la şpaclu, detaşarea complexelor obţinându-se prin răzuiri repetate. Materialul arheologic a fost recoltat pe complexe, spălat şi depozitat în pungi şi cutii şi pe palete în depozitul de tranzit al bazei arheologice. Cu ocazia cercetărilor arheologice din acest an au fost dezvelite următoarele complexe (complexele se numerotează în continuarea celor din campaniile anterioare):
Complexul 366. (S II/02, S I/02, casetă); Cercetat extins, cu excepţia unei mici porţiuni care intră în malul de nord al secţiunii din anul 2001; se manifestă sub forma unei pete negricioase, cu chirpic, are o întindere neobişnuită ocupând carourile 3 - 7. Complexul coboară vertical până la adâncimea de -2,50, unde formează o treaptă, după care se adânceşte în solul viu până la adâncimea de -4,00 m. Dimensiuni surprinse: 5 x 5 m. La bază diametrul gropii este de 2,50 m.
- fragmente ceramice lucrate la roata rapidă (secolul XII); oale borcan şi fragmente de la o găleată de lut şi o unealtă de fier, uşor aplatizată la un capăt şi ascuţită la celălalt, prevăzută la mijloc cu două "gheare" de secţiune dreptunghiulară. L.: 17 cm; Gr.: 0,7 cm. Lor li se adaugă o unealtă masivă sub formă de săpăligă, lucrată din fier, având dimensiunile de 25,5 x 6 cm şi G. 2,24 g, o cheie mare de fier cu verigă cordiform ajurată, având la limbă două fante asimetrice. Dimensiuni: L.: 17,50 m şi un vârf de săgeată cu manşon tubular, lucrat din fier (L. 5,50 m). Din inventarul gropii mai făceau parte şi numeroase fragmente de lemn carbonizat grupate la un loc, oase de animale, fragmente de la o calotă craniană, aparţinând, două femure umane, coaste, poate de la un copil sau un adolescent. În cadrul ceramicii lucrate la roata rapidă din acest complex, apare o categorie dintr-o pastă nisipoasă, dar mai rudimentară ca aspect, de culoare brun-negricioasă: mai multe fragmente de la un vas, pe al cărui umăr se desluşesc urme de lut prins (Poate un rebut!!!!!).
Complex: 378(= M 1/02= M 188) (S I/casetă vest).Mormânt de incineraţie în groapă într-o groapă circulară cu oasele incinerate grupate, ceea ce denotă depunerea lor într-un recipient de materie organică. Groapa de formă rotundă cu diametrul de 24 x 20 cm se distinge clar la - 0,08 m şi se adânceşte până la – 1 m. Fără inventar.
Complex 379 (S II est-centru): Groapă de par cu resturi de lemn carbonizat, Apare la -1 m şi merge până la -1,30 m, având diametrul de 0,30 m. Fără inventar.
Complex 380 (S II vest): Groapă de formă ovală cu dimensiunile 0,60 x 0,50 m care apare la -1 m şi are fundul la -1,20 m. Se manifestă sub forma unei pete de pământ închisă, care se detaşează în pământul viu. Fără inventar.
Complex 381-382 (S II centru): Probabil locuinţă (381) cu cuptor-vatră (382). Se manifestă sub forma unei pete închise pigmentată cu chirpic , bucăţi mici de cărbune. Are o formă ovală cu dimensiunile de 2 x 2 m, care se distinge clar la -0,80 m. Vatra cuptor are o formă ovală, cu marginile bine arse, având o grosime de 0,10 m şi care se ridică în sus până la -0,80 m, formând un fel de calotă, fundul vetrei fiind la –1 m. Peste fundul vetrei, cenuşă, şi pietre mari de râu care au distrus partea superioară a calotei. Inventarul constă din fragmente ceramice lucrate la roata rapidă aparţinând secolului XII. Complexul este tăiat de complexul 366.
Complex 383 (S II vest): Groapă de formă ovală având diametrele de 1 x 1,60 m care se conturează clar la -1,20 m şi are fundul la -2,22 m. Umplutura gropii constă dintr-un pământ de culoare închisă, din care s-a recoltat un număr mic de fragmente ceramice preistorice.
Complex 384 (S II est): Probabil nivel de cultură preistoric surprins la -0,80 m în colţul de sud-est al secţiunii şi care dispare la -1,10 m. Conţinea fragmente ceramice preistorice aparţinând epocii bronzului. [Radu Harhoiu]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu