Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Surpatele | Comuna: Frânceşti | Judeţ: Vâlcea | Punct: Mănăstirea Surpatele | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vâlcea
Localitate   Surpatele
Comuna   Frânceşti
Punct
Mănăstirea Surpatele
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Botez Aurel Ioan
Lupu Emil responsabil SC Abral Artproduct SRL Bucureşti
Cod RAN    169976.01
Raport Mănăstirea Surpatele este situată pe coasta unui deal ce desparte valea Otăsăului de valea Govorei. Mănăstirea este alcătuită dintr-o biserică cu hramul "Sfânta Troiţă", un turn-clopotniţă cu rol de turn de poartă, o clădire a stăreţiei, cu parter înălţat pe un beci (în prelungirea către sud a turnului clopotniţă) şi un corp de chilii, pe latura de sud a fostei incinte. Potrivit pisaniei, biserica actuală a fost construită în anul 1706, de Doamna Maria Brâncoveanu, pe locul unei biserici mai vechi, ctitorie a boierilor Buzeşti. Până acum nu au mai fost realizate cercetări sau observaţii arheologice la acest ansamblu monahal.
Cu ocazia lucrărilor de restaurare a picturii interioare din biserică, au fost efectuate lucrări de reparaţii pentru instalaţia electrică, ce au necesitat şi realizarea unei împământări exterioare. Pentru aceasta a fost realizat un şanţ perimetral exterior, la distanţă de 3-4 m de peretele bisericii, săpat până la adâncimea maximă de 0,50 m de la cota terenului natural actual, sub supraveghere arheologică. În anii 80 ai secolului XX, a fost realizată o rigolă perimetrală, ce coboară până la –0,30 m faţă de cota terenului natural actual, realizată odată cu o amplă sistematizare a terenului. Humusul actual este reprezentat de un pământ brun cu loess, fiind de fapt un nivel antropic mai vechi, aşezat direct peste un nivel de mortar, cărbune şi cărămizi fragmentare, aparţinând unei etape de refacere a bisericii. Acest strat suprapune un nivel de depunere, din care pleacă şi nivelul de săpare al unei gropi de mormânt. Urmează un nivel de construire, conţinând mult mortar de var cu nisip, iar ultimul nivel stratigrafic l care s-a ajuns era reprezentat de un loess nisipos cu pigment de cărbune şi cărămizi fragmentare. Această succesiune stratigrafică se datorează unei sistematizări verticale a terenului, realizată în secolul XX, până la 7 - 8 m nord de biserică
În timpul săpării şanţului au fost descoperite oseminte dispersate în dreptul absidei nordice a naosului şi latura de nord a unui sicriu din lemn, toate aceste complexe aflându-se la –0,50 m faţă de cota terenului natural actual. În dreptul absidei altarului a fost surprinsă o groapă. Din relaţia stratigrafică verticală dintre nivelul de căpăcuire al acestei gropi şi nivelul de refacere a bisericii, aflat imediat sub stratul vegetal actual, rezultă că acest nivel aparţine secolului XX.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu