Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Vaslui | Punct: Curţile Domneşti | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Civil;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vaslui
Localitate   Vaslui
Comuna   mun. Vaslui
Punct
Curţile Domneşti
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Asăvoaie Costică responsabil Institutul de Arheologie, Iaşi
Chiriac Gelu Laurenţiu Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui
Josanu Vitalie Muzeul Orăşenesc Târgu Neamţ
Matei Mircea D. Universitatea "Valahia", Târgovişte
Predoi Veronica Muzeul Judeţean Teleorman
Sion Gheorghe Institutul Naţional al Monumentelor Istorice
Cod RAN    161954.01
Raport 1. Stadiul cercetărilor arheologice şi obiectivele sale:
Cercetările arheologice de la "Curţile Domneşti" din Vaslui au fost reluate, aşa cum bine se ştie, încă din 1998 şi ele sunt coordonate din punct de vedere ştiinţific de către Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare" din Vaslui, în colaborare cu Institutul de Arheologie din Iaşi şi Universitatea "Valahia" din Târgovişte. Campania de săpături arheologice din acest an a fost coordonată de către următorul colectiv de cercetare : cercetător ştiinţific Costică Asăvoaie de la Institutul de Arheologie din Iaşi - responsabil de şantier, prof. univ. dr. Mircea D. Matei de la Universitatea "Valahia" din Târgovişte - consultant ştiinţific, arheolog Laurenţiu Chiriac din partea Muzeului Judeţean Vaslui, arheolog Veronica Predoi de la Muzeul Judeţean Teleorman, precum şi muzeograful Vitalie Josanu de la Muzeul orăşenesc Tg. Neamţ.
Scopul principal al acestor cercetări arheologice reiniţiate a fost acela de a stabili stratigrafia generală de pe axele N - S şi E - V, în paralel cu activitatea de descoperire a eventualelor vestigii arhitectonice care s-au mai păstrat în cadrul sitului arheologic "Curţile Domneşti" din Vaslui. Acest sit se află pe strada Ştefan cel Mare, nr. 12 din Vaslui, are codul RAN-161954.01. şi se află în imediata vecinătate sudică a Bisericii "Sf. Ioan Botezătorul" din localitate.
2. Rezultatele cercetării şi interpretarea lor:
Cercetările arheologice din acest an au constat în prelungirea secţiunilor magistrale S I/2001 şi S II/2001, cu scopul de a completa imaginea stratigrafică generală a întregului sit arheologic. Pe parcursul acestor săpături, s-a confirmat ipoteza emisă anterior-conform căreia cimitirul generat în jurul actualei Biserici "Sf. Ioan Botezătorul" din Vaslui este o necropolă târzie faţă de ultimul moment de funcţionare a Curţii domneşti propriu-zise şi datează abia din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, dar şi ipoteza că dimensiunile locuinţei domneşti propriu-zise de la Vaslui erau destul de mari.
Însă, cele mai semnificative rezultate ale săpăturilor arheologice efectuate în acest an au constat în descoperirea unor ziduri ce provin de la mai multe construcţii de suprafaţă şi care formau în trecut anexele unei posibile amenajări cu caracter aulic din cadrul Curţii domneşti. Aceste ziduri au fost descoperite la o adâncime de -1,55 m faţă de actualul nivel de călcare, au o orientare SV - NE şi au o grosime de 1,2 m.
Pentru a urmări traseul acestor ziduri, s-a mai trasat o altă secţiune S I/2002, la o distanţă de 20 m spre sud faţă de L 10 – locuinţa domnească descoperită în trecut de către colectivul de cercetare coordonat de Al. Andronic. În această secţiune au fost surprinse două pavaje (datate sfârşitul secolului XIV – începutul secolului al XV-lea), precum şi fragmente de ziduri medievale din aceeaşi perioadă. Resturile zidurilor amintite mai sus s-au păstrat în condiţii relativ bune, deşi aceste fragmente de zidărie sunt şi ele puternic demantelate şi suprapuse de construcţii moderne. Tot spre sud, dar la o distanţă mai mică faţă de secţiunea iniţială S I/2001, a fost trasată o altă secţiune S II/2002, cu scopul de a descoperi zidurile de pe latura estică a clădirilor de suprafaţă mai sus amintite. Şi aceste ziduri au aceeaşi grosime, sunt puternic demantelate şi sunt, de asemenea, suprapuse de construcţii moderne. O importanţă deosebită o reprezintă faptul că şi ruinele cunoscute până acum (descoperite în anii 1976-1979, de către colectivul coordonat de profesorul Al. Andronic) fac parte din aceeaşi aripă estică a "Curţilor Domneşti" de la Vaslui. De asemenea, trebuie spus faptul că toate aceste ziduri ce provin de la vechiul edificiu aulic sunt demantelate sistematic şi suprapuse de alte construcţii moderne, dar totuşi urmele lor sunt evidente şi ne îndreptăţesc să emitem ipoteza că această Curte Domnească a funcţionat începând cu un moment plasat undeva cu mult înainte de epoca lui Ştefan cel Mare.
Din punct de vedere stratigrafic, săpăturile arheologice de până acum au evidenţiat existenţa a cel puţin 3 etape : o primă etapă datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea şi din prima jumătate a secolului al XV-lea, următoarea etapă coincide cu epoca lui Ştefan cel Mare, iar a treia etapă datează cel mai devreme de la mijlocul secolului al XVI-lea. Dacă avem în vedere şi situaţia de la Biserica "Sf. Ioan Botezătorul" din apropiere (cu aceeaşi evoluţie în 3 etape), se poate ajunge la concluzia că întregul complex al "Curţilor Domneşti" din Vaslui (adică, curtea domnească propriu-zisă şi biserica) datează dintr-o perioadă cel mult contemporană primei părţi a domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432).
Din punct de vedere planimetric, situaţia de la "Curţile Domneşti" - Vaslui se modifică, ca interpretare, în urma săpăturilor arheologice din acest an. Ea arată faptul că cele cunoscute până acum reprezintă doar elemente de substrucţie ale unei construcţii care are un plan ce poate fi asemuit cu cel al unui palat cu două laturi - unite între ele printr-un corp de clădiri de suprafaţă. Între cele două aripi se profilează existenţa unei Curţi de reprezentare, sub forma amenajărilor întâlnite la marile Curţi ale seniorilor europeni ai Evului Mediu Occidental., având şi clădirile - anexe corespunzătoare*. De altfel, această ipoteză nu o mai regăsim printre observaţiile istoriografice făcute până în prezent de către cercetătorii români care s-au ocupat de problematica Curţilor Domneşti de la noi (e vorba de Mircea D. Matei, Emil Iamandi, Nicuşor Constantinescu, Gheorghe Cantacuzino etc.).
În ceea ce priveşte evoluţia construcţiei cu caracter aulic din cadrul complexului "Curţilor Domneşti" de la Vaslui, se mai poate afirma faptul că elementele de arhitectură care s-au mai păstrat până acum nu pot constitui dovezi peremptorii pentru a fi susţinută ideea că ele ar aparţine unei epoci mai vechi decât prima jumătate a secolului al XVII-lea. Aceasta nu înseamnă că obiectivul arheologic cercetat îşi pierde din importanţa sa, datorită elementelor moderne care îl suprapun. Mai degrabă, urmează ca cercetările ulterioare să clarifice întreaga evoluţie arhitecturală a construcţiilor de la "Curţile Domneşti" din Vaslui.
3. Scurtă descriere a materialului arheologic descoperit:
În cadrul campaniei de săpături din anul 2002, s-au mai descoperit o serie de fragmente ceramice din secolele XIV-XVII, dar mai ales din secolele XVIII-XIX. Acestea provin, în marea lor majoritate, de la obiectele de uz casnic (oale, străchini, farfurii, olane etc.), dar şi fragmente de zidărie provenite de la fazele de construcţie, reconstrucţie sau de restaurare ale clădirilor din cadrul "Curţilor Domneşti" de altădată.
De asemenea, tot în cadrul cercetărilor arheologice din acest an, au fost găsite două piese monetare care datează din două etape diferite: prima monedă datează din secolul al XVI-lea şi este emisă de Ferdinand de Habsburg, iar cea de a doua este o monedă măruntă otomană din secolul al XIX-lea. Toate obiectele arheologice descoperite la "Curţile Domneşti" - Vaslui se află în curs de conservare-restaurare la Muzeul Judeţean Vaslui.
4. Obiectivele cercetărilor arheologice viitoare:
a) continuarea investigaţiilor arheologice, pentru stabilirea stratigrafiei generale a sitului, atât pe axa N - S, cât şi pe axa E - V;
b) salvarea, protejarea şi conservarea-restaurarea materialului arheologic găsit (inclusiv a celui imobil);
c) identificarea eventualelor componentelor arhitecturale (care s-au mai păstrat) din cadrul complexului "Curţilor Domneşti": datele lor planimetrice, repartiţia şi destinaţia lor;
d) stabilirea identităţii şi a funcţiilor pe care le-au avut aceste construcţii deja descoperite în aceşti ani.
5. Măsuri şi propuneri de conservare şi protejare a sitului arheologic:
După încetarea lucrărilor arheologice din acest an, s-au luat măsuri minime de conservare primară a tuturor elementelor de construcţie descoperite până acum şi care au o importanţă deosebită în cadrul cercetărilor arheologice de la "Curţile Domneşti" - Vaslui, prin acoperirea lor cu folii groase de polietilenă şi apoi cu pământ-până la nivelul actual de călcare.
Pe viitor, pentru conservarea, protejarea şi punerea în valoare (din punct de vedere muzeistic) a descoperirilor de la "Curţile Domneşti" - Vaslui, colectivul de cercetare arheologică propune următoarele măsuri:
a) îngrădirea întregului sit arheologic cu panouri din tablă (pentru protecţia şi delimitarea sa) sau cu gard viu;
b) marcarea fiecărui zid descoperit, precum şi protecţia sa individuală;
c) punerea în valoare a pietrelor şi lespezilor de mormânt (provenite de la restaurările anterioare ale bisericii din apropiere), prin crearea in situ a unui minimuzeu în aer liber (sub forma unui lapidarium);
d) crearea cadrului propice de punere în valoare muzeistică a sitului arheologic "Curţile Domneşti" - Vaslui, sub forma unui parc arheologic - prin amenajarea unei parcări auto şi a căilor de acces (condiţii deja prevăzute în Proiectul de restaurare-conservare a "Curţilor Domneşti" – Vaslui, conceput de firma ABRAL-ART PRODUCT din Bucureşti).
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice *Trebuie precizat faptul că această idee reprezintă un punct de vedere al responsabilului de şantier, dar ea nu este altceva decât o simplă ipoteză de lucru care urmează a fi clarificată de rezultatele cercetărilor arheologice viitoare.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu