Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Vlădeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Popina Blagodeasca | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Latene;
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca migraţiilor;
La Tène
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Ialomiţa
Localitate   Vlădeni
Comuna   Vlădeni
Punct
Popina Blagodeasca
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Corbu Emilia
Olteanu Ştefan
Cod RAN    94802.01
Raport Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada 1 - 23 august 2002 de către un colectiv de cercetare format din prof. dr. Ştefan Olteanu şi drd. Emilia Corbu. La lucrări a participat şi Cristina Catrina, studentă la Facultatea de Istorie din Constanţa.
În campania 2002 au fost deschise şase casete de 4 x 4 m, în cele patru zone delimitate de secţiunile S A şi S B (Olteanu, Corbu, 2001). Pe casete s-au observat aceleaşi niveluri remarcate şi descrise în anii anteriori1.
Obiective realizate:
Au fost făcute observaţii importante privind planul aşezării Dridu, dispunerea locuinţelor şi situaţia economică a aşezării. Descoperirilor anterioare s-au mai adăugat şapte complexe medievale-timpurii: un bordei, două cuptoare, o vatră în groapă, trei gropi de bucate. Se conturează, astfel, un plan al aşezării în care locuinţele sunt dispuse regulat la 15-20 m una de alta. În jurul fiecărei locuinţe se aflau un cuptor menajer şi o groapă de bucate.
Descrierea complexelor:
Locuinţele adâncite în pământ:
Complexul nr. 27- bordeiul Dridu nr. 3 (Cas B1):
Lângă groapa cuptorului Dridu nr. 2 s-a conturat un alt complex, mai vechi, al cărui cuptor era adosat acestuia. Complexul a fost cercetat parţial. În colţul nordic se afla un cuptor mic, aproape triunghiular, cruţat în pământ galben şi care se păstrează foarte bine . Doar vârful calotei era prăbuşit. Dimensiunile cuptorului erau de 1,20 x 0,90 m. În interior calota avea înălţimea de 0,40 m. Gura cuptorului se afla pe latura sudică şi se păstra pe aproximativ 26 cm. La acest cuptor nu s-a descoperit o vatră propriu-zisă ca la celelalte. În interiorul lui la baza cupolei se aflau bulgări de pământ galben, iar lângă uşă un tub cruţat în pământ galben al cărui orificiu de aproximativ 6 cm era umplut cu cenuşă. În cuptor s-au găsit numeroase fragmente mici din lut, foarte bine arse, cu orificii. În colţul nordic a avut un horn a cărui deschidere se mai păstrează încă. În faţa cuptorului se afla o groapă cenuşar destul de largă, care cobora până la -1,59 m. În structura cuptorului s-au aflat şi pietre, nu multe, dar unele destul de mari. Este posibil ca acest cuptor mic de locuinţă să fi servit şi unor activităţi meşteşugăreşti, aşa cum sugerează descoperirea în apropiere a unei bucăţi dintr-o lupă de fier şi a unor bucăţi de calcar utilizate ca fondanţi. În cuptor s-a găsit şi o săgeată de bronz cu trei aripioare, fragmente din paiantă, oase de animale, din care unele arse, şi ceramică foarte fragmentară.
Cuptoare:
Complexul nr. 16 - cuptorul Dridu nr. 2 (S B, c 17- Cas AI)
Este un cuptor menajer cu vatra aproximativ ovală şi cu groapa de acces dreptunghiulară cu colţurile rotunjite. Vatra cuptorului are diametrul transversal de 1,80 m şi longitudinal de 1,60 m. Calota prăbuşită se mai păstrează pe o înălţime de aproximativ 0,40 m din pământ puternic ars. Vatra puţin albiată de consistenţă dură, se află la -1,03 m. Pe suprafaţa prăbuşită se aflau pietre dispuse în mici grămezi. Groapa de acces a cuptorului are dimensiuni de 2,20 x 1,60 m şi coboară până la -0,89 m. Este orientat nord - sud. A fost construit pe latura complexului nr. 27, după dezafectarea acestuia. Este a doua situaţie de acest gen întâlnită pe acest sit unde cuptorul nr. 1 a intersectat bordeiul nr. 2.
În groapa cuptorului s-au descoperit fragmente ceramice din pastă nisipoasă, arsă reducător, striată, unele cu urme secundare de arsură şi câteva din pastă fină, cenuşie. Decorurile sunt foarte diverse: valuri formând ochiuri între ele, valuri pe umăr şi striuri pe corp, valuri peste striuri. Au apărut pe lângă un material osteologic divers chiar şi coji de ouă. Materialul ceramic divers oferă o încadrare cronologică în a doua jumătate a secolului X. În groapa cuptorului se mai aflau numeroase oase de animale mari.
Complexul nr. 26 - cuptorul Dridu nr. 3 (Cas A2)
Este un cuptor menajer cotlonit în pământ galben şi cu o groapă de acces trapezoidală. Vatra are formă de potcoavă. Calota se mai păstrează pe o înălţime de aproximativ 0,30 m. Partea superioară era prăbuşită pe vatră, remarcându-se ca o suprafaţă de pământ puternic ars cu o grosime de 8 - 10 cm. Vatra propriu-zisă este puternic arsă cu o grosime de 4 - 6 cm. Construcţia cuptorului nu are nimic special. Vatra se află direct pe pământul galben. Calota a fost întărită cu bucăţi de cărămidă, ţigle şi pietre. Groapa de acces a cuptorului era aproximativ dreptunghiulară cu colţurile rotunjite cu dimensiuni de 3,60 x 1,80 m, orientată NE - SV. Adâncimea gropii este de -0,80 m.
În groapa cuptorului s-au găsit fragmente mici de paiantă, pietre, fragmente de calcar, material osteologic, cute din şist verde şi o cantitate apreciabilă de fragmente ceramice Dridu. Se distinge un fragment de borcan din pastă cu scoică pisată şi nisip, lucrat la roată. Are diametrul maxim în zona umerilor şi buza puternic răsfrântă. Alte fragmente ceramice din pastă nisipoasă au cărămizie. Alte câteva fragmente au ocru în pastă care le conferă o culoare roşie cărămizie. Ceramica este foarte puţină, doar un fragment. Materialul ceramic are analogii cu cel din bordeiul nr. 3, care se află la aproximativ 7 m distanţă. Materialul arheologic, deşi fragmentar, pare să ofere o încadrare cronologică în a doua jumătate a secolului IX.
Cuploare în apropierea locuinţelor sau la periferia aşezării s-au descoperit în majoritatea aşezărilor din Muntenia, Ia: Căscioare (Damian, 1996, p. 110), Bucov (Comşa, 1978, p. 37) Dridu (Zaharia, 1967, p. 74), unde numărul acestor complexe este apreciabil, precum şi la Brăneşti-Vadu Anei (Teodor, 2000), Băneasa etc. Cuptoare menajere erau şi în aşezări cu caracter cvasiurban precum cetăţile din Dobrogea, aşa cum dovedesc cercetările de la Dinogeţia (Ştefan et alii, 1967, 41) şi Capidava (Florescu et alia, 1959, p. 617, p. II/1).
Vatra nr. 1
În colţul de sud-vest al gropii cuptorului nr. 3 se află o suprafaţă aproximativ triunghiulară acoperită cu pietre de dimensiuni destul de mari. Probabil a fost o vatră în groapă căptuşită cu pietre. O vatră asemănătoare a fost descoperită la Dridu, unde se întâlneşte chiar acelaşi context stratigrafic adică vecinătatea cu un cuptor. (Zaharia, 1967, p. 77).
Gropi de bucate:
Groapa Dridu nr. 1 (S B, c 9-10) – Complexul nr. 6
Caracteristici generale: forma tronconică (de sac); adâncimea de -2,20 m de la nivelul actual al solului şi de -1,75 m de la nivelul ei de săpare; căpăcuită cu pământ galben; gura ovală cu o şănţuire laterală şi cu diametrul longitudinal de 1 m; fundul gropii are diametrul maxim de 1,80 m şi avea pete mari de arsură. Pereţii sunt bine conservaţi. În interior alternau pelicule de pământ brun cu cenuşă alburie şi pământ galben în care se aflau cioburi de dimensiuni mici, din pasta nisipoasă cu decor striat, puţine fragmente lustruite, un fragment de amforă din pastă cărămizie, câteva oase de animale, fragmente mici de paiantă, pietre, bucăţi de gresie. Pe baza acestui material ceramic şi situaţiei stratigrafice, acest complex aparţine culturii Dridu, fără a se preciza cu exactitate intervalul cronologic. Groapa intersectează complexul antic nr. 3/2001, pe traseul secţiunii S B, cercetat parţial.
Acest complex se află la trei metri în linie dreaptă de colţul cu cuptor al bordeiului Dridu nr. 1 (complex 17, S A, c 9-11) şi credem că se află în legătură cu această locuinţă datată în a doua jumătate a secolului IX şi prima jumătate a secolului X.
Groapa Dridu nr. 2 - Complexul nr. 25 (Cas C1- C3)
Caracteristici generale: formă tronconică, adâncime de -1,78 m de la nivelul actual al solului şi de -1,30 m de la nivelul antic; gura ovală cu diametrul longitudinal de 1,35 m; pe fundul gropii se văd pete de arsură; diametrul transversal de 1,50 m; căpăcuită cu un strat gros de pământ galben. În acest complex se aflau pelicule din pământ brun, afânat, alternate cu pelicule de arsuri, Au apărut puţine cioburi striate Dridu foarte fragmentare, un ciob din pastă cenuşie, un altul de amforă, oase foarte fragmentare şi fragmente de lut ars, de paiantă.
Această groapă se află la aproximativ 3 m de groapa nr. 1 şi la 8 m de bordeiul nr. 2. Este greu de spus căruia dintre cele două bordeie îi poate fi asociat acest complex, însă ambele sunt datate în secolele IX-X.
Groapa de bucate nr. 3 - Complex nr. 24 (Cas A1-A3)
Date generale: formă tronconică; capac de pământ galben; gura gropii este aproape rotundă şi pe margine se observă o şănţuire; diametrul gurii = 1,30 x 1,10 m, diametrul fundului gropii = 2,30 m x 2,18 m; adâncimea -2,50 m. Conţinutul şi caracteristicile constructive ale acestui complex oferă o situaţie cu totul diferită. Până la adâncimea de -1,75 m pământul este brun, afânat, cu lentile de pământ galben cu brun şi pelicule de cenuşă alburie şi conţine fragmente ceramice mici din pastă nisipoasă de tip Dridu, decorate cu striuri şi valuri, câteva fragmente din pastă cenuşie, bucăţi mici de paiantă, pietre, material osteologic puţin şi foarte fragmentar. De la -1,75 m până la -2,50 m, groapa se lăţeşte brusc şi pereţii sunt foarte evazaţi. Pe unul din pereţi se observă un prag după care groapa se evazează. Conţinutul însă este foarte diferit. Este un pământ brun, foarte afânat cu mult material ceramic întreg, întregibil şi fragmentar, obiecte din fier, fragmente de podoabe. La -1,90 m, lângă peretele gropii au apărut două căni lucrate cu mâna, bitronconice, arse reducător, cu ansele rupte din vechime alături de numeroase oase de animale. În acest nivel s-au găsit cioburi numeroase provenite de la aproape toate categoriile olăriei geto-dace şi de import. La -2,10 m se observă un strat de cenuşă cu arsură , oase de animale şi mult material ceramic. Printre acestea se află şi o fusaiolă lucrată rudimentar ca o mărgea de lut, fragmente de la un cuţit cu mâner de os. Lama cuţitului are 8 cm lungime şi 2 cm lăţime. Mânerul de os mai are cuiele de fixare a lamei. O jumătate dintr-un pandantiv mic circular, albastru., decorat cu cercuri albastre formând "ochiuri". Tot acest material este de factură geto-dacă din secolele IV- III a. Chr.
Singura explicaţie a acestei situaţii este aceea că groapa medieval-timpurie a suprapus o groapă geto-dacă. Aşa se explică gura mai largă a acestei gropi faţă de celelalte, pragul ce se conturează Ia -1,80 m, evazarea bruscă a gropii sub această limită. Groapa medieval-timpurie s-a adâncit până la aproximativ -1,75 m, fundul fiind marcat de un strat de pământ galben şi de pintenul de pământ de pe latura sudică.
Groapa de bucate se află la aproximativ patru metri de bordeiul nr. 3 Dridu cu care trebuie să o asociem şi de cuptorul Dridu nr. 3. Pe baza acestui context topostratigrafic se datează în secolul IX.
Din datele stratigrafice, observaţiile privind inventarul, forma, adâncimea, rezultă că toate cele trei gropi de bucate se aflau în imediata apropiere a unor bordeie, constituind anexe ale acestora. În aşezările Dridu se întâlnesc diverse categorii de gropi: menajere, gropi de lut, gropi lipite cu humă, gropi cu funcţionalitate rituală şi, în fine, gropi de bucate care sunt în număr relativ mic. Doar o singură groapă de la Căscioarele-Şuviţa Hotarului (Oana Damian, 1996, p. 110) şi una de la Chirnogi (Trohani, 1975, p. 144) pot avea caracterele unor gropi de bucate. La Dridu, în aşezarea eponimă nu s-au găsit astfel de complexe ci doar trei gropi lipite cu humă (Zaharia, 1967, p. 76). Aceeaşi situaţie o întâlnim şi la Bucov unde nu au fost găsite gropi de bucate în interiorul locuinţelor şi nici în preajma acestora. O singură groapă de la Bucov-Tioca poate fi comparată, oarecum, prin adâncime, cu gropile de bucate, dar alte caracteristici lipsesc, aceea având formă de con. (Comşa, 1978, p. 41). Lipsa gropilor de bucate se observă şi în alte aşezări ale perioadei cum ar fi Bragadiru (Turcu, 1981, p. 39), Brăneşti-Vadu Anei (Teodor, 2000), Băneasa - sat (Constantiniu, Panait, 1963), Bucu (Păunescu, Renţa, 1998).
Gropile de bucate de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, au însă analogii în Dobrogea, la Dinogeţia (Ştefan et alia, 1967, p. 45) şi Capidava (Gr. Florescu et alia, 1962, Cheluţă-Georgescu, 1978, p. 211-223).
Concluzie:
Cea mai mare realizare a campaniei 2002 a fost descoperirea acestor nuclee de gospodărie rurală compuse din locuinţă şi anexe, respectiv cuptor menajer şi groapă de bucate. Faptul că acestea se aflau la nordul Dunării şi că au analogii cu Dobrogea relevă, încă o dată, relaţiile comunităţilor de pe ambele maluri ale Dunării. Construirea celor două cuptoare pe latura unor bordeie mai vechi dovedeşte existenţa a două faze în cadrul aşezării care are o perioadă de vieţuire din secolul IX până în prima jumătate a secolului XI2.
Locul depozitării materialelor: Muzeul Judeţean Ialomiţa
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Pe grindul sudic vecin B s-a trasat o secţiune de sondaj cu dimensiunile de 20 x 2 m pentru verificarea stratigrafiei în zonă. S-a observat că deşi la suprafaţa solului sunt răspândite cioburi din cultura Dridu, totuşi nu s-a surprins, pe secţiunea deschisă, existenţa nici unui nivel Dridu şi nici măcar a unui complex, ceea ce demonstrează că aşezarea Dridu cercetată nu s-a întins pe toate grindurile popinei.
2. Cheluţă- Georgescu, 1978 - Consideraţii asupra tipului de locuinţe feudale de la Capidava şi elemente specifice amenajării interiorului lor, Pontica 11, p. 211-223.
Comşa, 1978 - Maria Comşa, Cultura materială veche românească. Aşezările de la Bucov Ploieşti, Ed. Academiei RSR, 1978.
Constantiniu, Panait - Margareta Conatantiniu, Panait I. Panait, O aşezare feudală – timpurie la Băneasa-sat, în Cercetări Arheologice în Bucureşti, vol. II.
Damian, 1996 - Oana Damian, Secolele IX-X, în Aşezări din zona Căscioarele – Greaca - Prundu, mil I î.Hr. - I d.Hr., Valeriu Sârbu (coord.), Ed. Istros, Brăila, 1996.
Florescu et alii, 1959 - Gr. Florescu, Radu Florescu, Săpăturile de la Capidava, Materiale 6, 1959, p. 617, pl. II, 1.
Florescu et alii, 1962 - Gr. Florescu, Radu Florescu, Gloria Ceacalopol, Săpăturile arheologice de la Capidava, Materiale 8, p. 693 sq.
Olteanu, Corbu, 2001 - Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Cercetări arheologice la Vlădeni - Popina Blagodeasca, în CCA, campania 2001.
Păunescu, Renţa, 1998 - Anca Păunescu, Elena Renţa, Aşezarea medieval-timpurie de la Bucu, jud. Ialomiţa, în Arheologia Medievală 2,1998.
Ştefan et alii, 1967 - Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia, I, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1967.
Teodor, 2000 - Eugen Silviu Teodor, Aşezări de la Vadu Anei, în Cercetări Arheologice 11/1, 2000.
Trohani, 1975 - George Trohani, Săpaturile arheologice de la Chirnogi, jud. Ilfov, în anii 1971 - 1972, Cercetări Arheologice 1, 1975, p. 144.
Turcu, 1981 - MioaraTurcu, Cercetări arheologice la Bragadiru, CAB 3, 1981, p. 39.
Zaharia, 1967 - Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Contribuţii la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1967.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu