Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Zăpodeni | Judeţ: Vaslui | Punct: La Ţintirim | Anul: 2002

Anul   2002
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Neolitic;
Epoca migraţiilor;
Hallstatt
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vaslui
Localitate   Zăpodeni
Comuna   Zăpodeni
Punct
La Ţintirim
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
László Attila
Ursache Corina Nicoleta
Cod RAN    167080.01
Raport Satul Zăpodeni este situat în Podişul Central Moldovenesc, pe malul stâng al pârâului Telejna, la 17 km nord de oraşul Vaslui. Situl arheologic se află în punctul numit de localnici "La Ţintirim’’, "Capul Dealului’’sau "Capul Satului’’, în partea de sud-vest a satului. Acesta ocupă o suprafaţă întinsă pe terasa inferioară, uşor în pantă, a pârâului Telejna. Terenul aparţine în cea mai mare parte Asociaţiei agricole Zăpodeni, unde se află şi grajdurile fostului CAP. O suprafaţă mai mică este ocupată şi de gospodăriile unor localnici.
În acest loc au fost efectuate în mod repetat cercetări de suprafaţă de către N. Zaharia, Al. Andronic, G. Coman, iar în anul 1959 A.C. Florescu a efectuat un sondaj arheologic. Rezultatul acestor cercetări sunt, practic, inedite. În urma acestor cercetări au fost descoperite fragmente ceramice aprţinând epocii neolitice şi eneolitice (cultura Precucuteni şi Cucuteni A), sfârşitul epocii bronzului (cultura Noua), Hallstattului timpuriu, culturii Sîntana de Mureş – Cerneahov, precum şi perioadelor următoare (sec. V – XVlll). (cf. N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa şi E. Zaharia, Aşezări din Moldova. De la paleolitic pînă în secolul al XVlll, Bucureşti, 1970, p. 335, nr. 387, pl. CCXlVlll/2-3,6; G. Coman, Statornicie,continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui, 1980, p. 228, nr. LXXLV, fig. 123/12, 168/1; cu bibliografie).
În primăvara anului 2002 am efectuat în această zonă cercetări de suprafaţă. Scopul principal a fost identificarea aşezării hallstattiene, în vederea efectuării unui sondaj. Trebuie menţionat că din acest sit provine un vas întreg, expus la Muzeul de Istorie al Moldovei şi care a fost atribuit culturii Corlăteni – Chişinău (vezi A. Laszlo, Începuturile epocii fierului la est de Carpaţi, Bibliotheca Thracologica 6, 1994, p. 184, nr. 277, fig. 62/1)
Această cultură, ca şi Hallstatt-ul timpuriu în general, este mai puţin cercetată în această zonă şi aproape inexistentă în expoziţia Muzeului Judeţean Vaslui. Din aceste motive am considerat necesară reluarea cercetărilor arheologice în acest sit.
Săpăturile s-au desfăşurat, cu întreruperi, între 17 iunie – 20 septembrie, cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vaslui, Primăria Zăpodeni şi un grup de elevi din Asociaţia "Tineretul liber’’ - Liceul "Sf. Procopiu’’ Vaslui, prin Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport.
Planul săpăturii a fost determinat şi de existenţa unor porţiuni libere aflate între construcţiile fostului CAP, respectiv gospodăriile localnicilor. Astfel au putut fi trasate trei secţiuni şi cinci casete aferente, totalizând o suprafaţă de 155 m2.
Datorită locuirii intense şi îndelungate, din preistorie şi până în epoca medievală, depunerile arheologice mai vechi au fost puternic deranjate de cele mai recente. În felul acesta au fost descoperite in situ numai rămăşiţele unor locuinţe aprţinând culturii Precucuteni şi morminte ale populaţiilor culturii Sîntana de Mureş – Cerneahov. În afara acestor descoperiri au fost semnalate şi fragmente ceramice ce aparţin culturii Noua şi Hallsattului timpuriu (probabil culturii Corlăteni-Chişinău).
În ceea ce priveşte cultura Precucuteni, în colţul nord-estic al secţiunii S 2, la adâncimea -0,80 -0,85 m au apărut fragmente de lipituri comasate aparţinând unei locuinţe. În caseta care a fost deschisă s-a descoperit platforma locuinţei, care a putut fi cercetată numai parţial în campania 2002. Partea estică a locuinţei este suprapusă de un gard şi un drum pietruit, ceea ce a împiedicat extinderea cercetărilor în acest loc. Lipituri de podea compacte ce aprţin unei locuinţe precucuteniene au fost descoperite în secţiunea S 3, în partea estică. Având în vedere ceramica şi plastica, ce nu au fost studiate temeinic, aceste descoperiri aprţin probabil fazei Precucuteni lll.
În cele trei secţiuni au fost descoperite 11 morminte sigure, dintre care 7 de înhumaţie şi 4 de incineraţie, care pot fi atribuite culturii Sântana de Mureş – Cerneahov. Mormintele de înhumaţie prezintă mai multe variante care pot fi stabilite după poziţia scheletelor, orientarea lor, inventar. Orientarea este în cele mai multe cazuri NNV - SSE cu unele mici abateri. După poziţia scheletului pot fi deosebite câteva variante:
- întins pe spate – cu mâinile întinse pe lângă corp, iar picioarele unul peste altul (M 1- tibia şi peroneul drept peste tibia şi peroneul stâng; M 2- tibia şi peroneul stâng peste tibia şi peroneul drept);
- întins pe spate, dar "uşor întors’’ spre dreapta, mai ales partea superioară a trunchiului, iar picioarele unul peste altul (M 3- tibia şi peroneul stâng peste tibia şi peroneul drept);
- întins pe spate – mâinile depărtate de corp, iar picioarele întinse (M 4);
- aşezat pe parte dreaptă, în poziţie uşor chircită (M 10 – genunchii uşor îndoiţi, iar mâna dreaptă se află sub bazin).
În ceea ce priveşte inventarul nu se poate vorbi de o regulă. Se observă că în jurul scheletelor au fost depuse vase de diferite tipuri. Din inventarul mormintelor mai fac parte obiecte de podoabă (fibulă de bronz, mărgele, scoici), piepteni, fusaiole, cuţitase de fier. Unele morminte prezintă un inventar mai bogat (M 3, M 4), iar altele unul mai sărăcăcios.
Mormintele de incineraţie sunt în urne fără capac. Într-un caz (M 6 şi M 7 din S 3) resturile cinerare au fost depuse direct pe sol şi acoperite cu vase a căror formă nu a putut fi reconstituită. S-a putut observa că vasele care au servit ca urnă au fost lucrate dintr-o pastă de calitate inferioară şi arse neglijent. Deasemenea se mai poate observa că a fost depusă doar o cantitate mică de cenuşă şi oase arse. Inventarul mormintelor de incineraţie este mult mai sărăcăcios, fiind descoperite doar căteva fusaiole, mărgele şi un fragment de fibulă. Se poate spune că la Zăpodeni a fost descoperită o parte a unei necropole birituale care din punct de vedere cultural aprţine culturii Sântana de Mureş – Cerneahov, secolul lV.
Alte informaţii şi interpretări vor fi formulate abia după prelucrarea integrală a materialelor arheologice şi antropologice descoperite. În cercetările viitoare urmează să se delimiteze aşezarea aparţinând culturii Precucuteni şi a necropolei de tip Sântana de Mureş – Cerneahov. Se va urmări în mod deosebit localizarea aşezării hallstattiene în vedera cercetării ei prin săpături sistematice.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu